Un concediu de vis – Partea 7 – Paradisul din Maldive

Recunosc că nu îmi place foarte mult să stau la plajă. Când sunt la mare prefer să fac o baie în apă și apoi dacă se poate să stau cât mai puțin. Mă plictisesc repede pe plajă. Îmi place mult mai mult să vizitez locuri deosebite în concedii, să cunosc oameni, să aflu mai multe despre istorie și cultura locală. Un concediu lung pe o insulă pustie nu e tocmai idealul meu de vacanță. Cu toate astea, aș fi ipocrit să spun că nu mi-au plăcut cele patru zile petrecute pe insula Maafushi din Maldive. A fost superb acolo.

Multă lume se gândește la Maldive ca un paradis de vacanță făcând parte din acele destinații de vis de pe lista multor dintre noi. După ce am fost pot spune că anumite lucruri pe care le-am găsit acolo nu au fost chiar conforme cu așteptările, dar cu siguranță, cadrul natural, cu nisip alb ca făina și apa de un albastru incredibil, a fost exact cum ne imaginam.

Maldivele sunt un arhipelag de aproximativ 1200 de insule în Oceanul Indian ce se întind pe o lungime de peste 800 de kilometri de la nord la sud și peste 100 de kilometri est-vest. Spun „aproximativ” pentru că numărul de insule variază de la an la an, unele insule mici dispar, altele noi apar în funcție de curenți. Toate aceste insule sunt grupate în 26 de atoli al căror interior are adâncimi foarte reduse și se bucură de o mare liniștită fără valuri mari. Dacă insulele sunt dispersate pe o arie de ocean destul de mare (cam cât jumătate din România), suprafața de uscat nu depășește 300 de km² adică un pic mai mult decât Bucureștiul. Populația Maldivelor este 350.000 de locuitori, fiind una din cele mai dens populate țări ale lumii. Mai mult de jumătate din locuitori trăiesc în înghesuita capitală Male.

Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor provin din sub-continentul Indian, primii coloniști sosind în secolele 3-4 din Tamil Nadu și din Sri Lanka. Locuitorii insulei erau inițial hinduși sau budiști, fiind convertiți la islamism mai târziu începând cu secolul 12. Insulele au rămas o importantă oprire pentru navigatorii din Orientul Mijlociu în drumul lor spre estul Asiei, denumirea lor oficială fiind Sultanatul Maldive. La jumătatea secolului 19 au devenit protectorat britanic pentru a obține apoi independența în 1965. Astăzi, insulele sunt o republică prezidențială, teoretic democratică dar situația nu a fost niciodată foarte stabilă, ultimele decenii fiind marcate de lovituri de stat, alegeri anulate sau tentative de asasinări ale președintelui. Legea islamică Sharia este folosită în justiție, iar nerespectarea drepturilor omului a fost deseori contestată de organizații internaționale.

Turismul s-a dezvoltat începând cu anii 70 când au fost construite zeci de resorturi de lux. Economia din Maldive se bazează aproape exclusiv pe turismul „high-end” care aduce aproape un milion de vizitatori pe an. Cea mai mare parte dintre ei cheltuiesc câteva mii bune de dolari în timpul vacanței. Mai sunt ceva venituri care vin din transporturile navale iar singurul produs semnificativ de export este peștele. Agricultura este aproape inexistentă datorită lipsei pământului cultivabil, principalele alimente produse local sunt cocos, banane sau papaya. Acestea de-abia ajung consumului local, cam orice altceva fiind importat. Pe lângă dependența de importuri, o mare problemă pentru arhipelag este încălzirea globală. Se estimează că insulele Maldive ar putea dispărea complet peste câțiva zeci de ani. Din acest motiv, guvernul a început deja pregătiri fiind în discuții pentru a achiziționa teritoriu în Australia.

O călătorie în Maldive nu va fi niciodată una ieftină. Cele mai multe variante de cazare sunt în resorturi exclusiviste, care de obicei se află pe o insulă proprie. Sunt acele case de vis construite pe apă, bungalouri pe plajă sau chiar camere subacvatice. Prețul la aceste resorturi începe de la două trei sute de euro pe noapte și poate ajunge la mult mai mult. Există totuși mai multe pensiuni și hoteluri construite pe insulele locuite ce oferă costuri ceva mai rezonabile. Până la urmă toate se bucură de aceleași peisaje superbe și plaje minunate, diferă doar luxul din camere. Indiferent de cazarea aleasă un cost mare de care nu știe toată lumea este transportul. Toți turiștii aterizează la aeroportul internațional din Male. Hotelurile sunt toate destul de departe de capitală. Se poate ajunge cu hidroavionul care costă enorm (3-4 sute de dolari de persoană) sau cu barca rapidă care nici ea nu e ieftină deloc (între 50 și 200 de dolari de persoană în funcție de distanță). Există și feriboturi ieftine care fac legătura cu insulele locuite, dar sunt foarte rare (maxim 1-2 pe zi) și fac mult timp. Alt lucru pe care unii turiști nu îl cunosc e că din cauza legii islamice, alcoolul e strict interzis în Maldive. Există mici excepții, de exemplu se poate găsi bere la anumite resorturi, dar la prețuri fantastice (10-20 de dolari sticla). Moneda oficială a insulei este rupia maldiveză dar mai peste tot prețurile sunt afișate și în dolari americani.

Temperatura este tot timpul foarte mare în Maldive, Ecuatorul străbătând sudul insulei. Aproape în orice zi a anului termometrul urcă peste 30 de grade. Musonii afectează totuși climatul aducând ploi semnificative mai ales vara. Se poate merge tot anul în Maldive, cu puțin noroc vremea poate fi excelentă oricând, dar pentru o probabilitate mai mare de a avea soare cea mai căutată perioadă este ianuarie – martie. După o săptămână în care am făcut turul insulei Sri Lanka, prindea numai bine odihna în Maldive.

Harta Insulelor – aici e doar zona centrală în jurul capitalei

Cum povesteam, noi am mers în Maldive patru zile sosind din Sri Lanka. Ne-am gândit să alegem un hotel la una din insulele locuite, iar cea mai la îndemână a fost insula Maafushi din atolul Kaafu la sud de Male. Mai văzusem și un hotel bun pe insula Rasdhoo dar am renunțat la el din cauza variantelor de transport complicate. Maafushi era ceva mai aproape. Am găsit un hotel bun în Maafushi, Isle Beach, aflat chiar pe plajă cu camere la „doar” 120 de dolari pe noapte.

La aeroportul din Male am fost așteptați cu barca de cei de la hotel. Rezervasem transferul din timp și ne-a costat 180 de dolari pentru tot grupul. Am zburat parcă pe mare până la Maafushi. Nu am mai mers niciodată atât de repede cu barca. Am parcurs cei 30 de kilometri până la hotel în doar 20 de minute. Acolo a venit un mic camion care ne-a luat bagajele iar noi am luat-o pe jos spre cazare.

Insula Maafushi este după Male cea mai populată din Maldive cu peste 1000 de locuitori. Insula are cam un kilometru lungime și câteva sute de metri lățime. Pe insulă se află singura închisoare din Maldive în sud, iar zona de nord s-a dezvoltat turistic, existând peste 30 de pensiuni și hoteluri. Chiar dacă turismul s-a dezvoltat pe insulă, localnicii doresc să păstreze obiceiurile și tradițiile islamice. Plaja turistică, una superbă de altfel, este îngrădită cu garduri înalte pentru a ascunde goliciunea turiștilor care sunt rugați să nu umble în costume de baie. Nu există strop de alcool pe insulă dar în larg ancorează vapoare care servesc băuturi. Femeile de pe insulă poartă burkha, voalul islamic, ba chiar fac baie în mare îmbrăcate cu el. Altfel, pe insulă există multe magazine de suveniruri, supermarketuri și restaurante. Nu am beneficiat de luxul de la un resort, dar am avut parte de aceleași plaje minunate și în plus am avut o experiență autentică, văzând Maldive așa cum sunt ele de fapt.

Hotelul nostru era la doi pași de plajă, dar era vorba de plaja localnicilor unde costumul de baie era interzis. Aveam terasa pe nisip și am putut servi masa într-un cadru natural superb. Animalul de casă al hotelului era papagalul vorbitor Kiki care știa să spună și câteva fraze în engleză. Tot el a avut grijă să ne trezească în fiecare dimineață. Un angajat al hotelului srilankez a avut grijă de noi, pregătind masa pentru noi și făcând curățenie. Patronii hotelului, câțiva tineri de pe insulă, erau și ei pe acolo însă nu i-am văzut decât dormind în hamac. Ne-au explicat că nu ai cum să fii altfel pe insulă, după câteva luni în Maldive sigur vei deveni leneș.

Plaja turistică era de parte cealaltă a insulei, adică la 200 de metri distanță. Era incredibil de frumoasă. Prietenul nostru srilankez venea cu noi în fiecare dimineață cu umbrele de plajă ca să ni le instaleze. Nisip alb, palmieri lăsați de vânt și apă de o culoare splendidă. Pentru a ajunge la apă adâncă se mergea până oboseai, sute de metri buni. Aveam un resort în față la vreo 2 kilometri și cred că puteam ajunge pe picioare la el dacă ne chinuiam să traversăm printre corali. Pești erau mai peste tot, colorați, mai mici, mai mari. Venisem cu echipament de snorkeling dar nu am avut mare nevoie de ei pentru că se vedea perfect prin apa cristalină. Pe plaja deloc aglomerată a fost o relaxare totală neîntrerupta decât de vreo două ori când niște localnici s-au urcat în copaci ca să culeagă nucile de cocos iar lumea admira uimită viteza lor de cățărare fără nicio asigurare.

Pe insulă se găseau feluri de mâncare occidental (inclusiv bunuri „rare” de import precum pui sau legume) dar majoritatea felurilor erau pe baza de pește și fructe tropicale. La micul dejun am servit atât meniu internațional cât și local. Micul dejun tradițional este un bol cu ton, orez și fulgi de cocos servit cu lipii și ochiuri. La supermarket se găsesc tot felul de produse internaționale mai puțin cele interzise precum alcool sau carne de porc. Nu am reușit în schimb să găsim aproape nimic fabricat în Maldive la alimentară. La suveniruri cam la fel, majoritatea made in China. Singura excepție sculpturile tradiționale în lemn, acestea fiind o amintire bună pentru acasă. La restaurante am mâncat pește la grătar și curry de pește (care nu era deloc picant cum ne obișnuisem în Sri Lanka). Băutura a fost aproape exclusiv fresh din fructe proaspete – mango, papaya sau pepene.

Existau și câteva excursii opționale care se puteau face. Unii turiști făceau excursii la resorturi care contra unei taxe măricele permit vizitatorilor să se bucure de o zi la ei în vizită. Alte excursii erau la pescuit fie la țărm, fie în larg. Noi am făcut o singură excursie către un banc de nisip unde am văzut apusul. Am mers cu barca 10 minute până la o „insulă” lată de 5 metri și lungă de vreo 30. Un mic paradis înconjurat de corali. La început am găsit acolo vreo două grupuri, dar la final eram doar noi cu insula noastră proprie. Acel loc e unul din cele mai frumoase și fotogenice pe care le-am vizitat vreodată iar mai departe vă las să admirați imaginile.

Frumos să deschizi geamul și să vezi marea