Urcarea cu telecabina la Aiguille du Midi, la baza marelui Mont Blanc, a fost pentru mine cel mai așteptat moment din mini-vacanța petrecută în Alpi.

Ajunsesem la Chamonix seara anterioară pe o vreme oribilă, cu ceață și ploaie torențială. Speram din toată inima ca aceasta să se schimbe pentru ca să putem urca spre Mont Blanc și mai ales pentru a putea admira cu adevărat peisajul. Prognoza meteo pentru dimineața arăta bine astfel că am avut încredere să iau bilete deja online. Astfel aveam loc în zori pentru una din primele urcări la ora 7.

Primul lucru pe care l-am făcut dimineața la pensiunea din Chamonix a fost să ies afară să văd vremea. Cerul era senin, iar în jurul Mont Blanc nu era nici măcar vreun norișor. Era clar că va fi o zi specială.

 

Am mers direct la telecabină aflată în centrul orașului. Am fost anunțați de întârzieri pentru că plecările nu porniseră la timp. Se aștepta să se curețe de zăpadă și gheață sus pe munte unde ninsese noaptea anterioară.

 

Telecabina spre Aiguille du Midi este cea mai înaltă din lume în sensul diferenței de altitudine. Aceasta pleacă din Chamonix de la 1035 de metri și urcă până la altitudinea de 3842 m.

Telecabina are o oprire intermediară la Plan de l’Aiguille la peste 2300 de metri iar de acolo urcă direct, fără niciun stâlp de suport până la poalele Mont Blanc. Prețul unei urcări din Chamonix pornește de la 55 de euro online, fiind mai ieftin dacă este luat din timp. Drumul durează în total doar 20 de minute.

Harta traseelor din Chamonix

 

Prima parte din urcare: spre Plan de l’Aiguille

 

Am schimbat imediat telecabina și am început urcarea abruptă spre vârf. Nerecomandat oricui are cel mai mic rău de înălțime.

 

Am sosit la Aiguille du Midi!

 

Temperatura în august la Aiguille du Midi (AdM) era de +2 grade. Chiar și vara temperaturile pot scădea uneori mult sub zero grade. Soarele însă strălucea din plin și te încălzea imediat.

 

Observatorul construit în vârful muntelui include o mulțime de platforme de observație cu panorame fantastice peste Alpi, un muzeu dar și un restaurant.

 

Primele imagini cu masivul Mont Blanc. Am prins o zi fantastică pentru a ajunge la Aiguille du Midi

 

Răsăritul peste piscurile Alpilor

 

Mont Blanc și cerul senin

 

Vederea și spre valea Chamonix

 

Tunelurile care străbat muntele

 

Câteva imagini din muzeu. Sunt mai multe camere dedicate istoriei locului, escaladării sau chiar hipoxiei.

 

În cel mai înalt punct din complex este Le Vide: o cameră de sticlă unde curajoșii pot pașii pe podeaua transparentă cu peste o mie de metri de hău dedesubt.

 

Vederi de la Le Vide

 

 

Din vârf, Mont Blanc. Sincer nu mă mai săturam de priveliștile superbe

 

Tunelul de gheață este unul din locurile pe unde alpiniștii pleacă pe trasee. Se poate ajung de la Aiguille du Midi pe Mont Blanc. Este un traseu de 8-9 ore (plus statul peste noapte la cabana Cosmique) și foarte periculos. Pericolele țin de lipsa de oxigen la altitudine, frigul pătrunzător și mai ales de porțiunile de gheață și de crevasele care pot fi întâlnite pe traseu. Drumul se poate face doar cu ghid montan și necesită echipament complet de cățărare.

 

Dacă nu eram pregătit pentru urcarea pe vârf, mai era ceva ce puteam face la Aiguille du Midi. Chamonix Panoramic este telegondola ce face legătura între AdM și Pointe Helbronner aflat pe granița dintre Franța și Italia.

Traseul durează 40 de minute dus. Telegondolele trec peste ghețarul Mont Blanc și oferă din cabină cea mai frumoasă panoramă a Alpilor. Am zis că dacă tot prinsesem asemenea vreme frumoasă era păcat să nu o fac și pe-asta.

La Panoramic nu era aglomerație deloc. Am luat bilete (40 de euro dus-întors) și am plecat imediat la drum. Știam că vântul poate fi o problemă pe ghețar și am întrebat înainte de îmbarcare. Mi s-a răspuns vesel: „Nu e nicio problemă, azi e vânt de doar 100 km/h” 😀

 

 

Traseul panoramic are o lungime de peste 5 kilometri, fiind unul dintre cele mai lungi din Europa, cu siguranță cel mai lung la această altitudine.

 

Vederi de pe drum, absolut splendide

 

Pe drum a bătut vântul bine și gondola s-a balansat ceva, dar priveliștile erau atât de frumoase că nu m-a interesat prea mult. Am sosit incantat la Helbronner.

 

Am debarcat și imediat am trecut granița. Iată cu după un traseu prin Elveția și Franța ajungeam și în Italia.

 

Centrul de vizitatori Pointe Helbronner, 3466 de metri altitudine

 

Vederile de la Helbronner sunt la fel de frumoase

 

Pe partea cealaltă se poate coborî cu telecabina la Courmayeur, în partea Val d’Aosta italiană

 

Incepeau să se adune norii astfel că nu am zăbovit mult și am pornit pe drumul de întoarcere.

 

Din nou, vederi minunate peste Mont Blanc Glacier

 

Pe la jumătatea traseului de întoarcere, vântul a început să bată puternic în rafale. Gondola se balansa bine de tot. Teoretic totul e sigur, dar când te gândești că stai atârnat într-un punct fix de un cablu de 10 kilometri la sute de metri deasupra unor stânci, mai iți vine și să zici o rugăciune. 🙂

 

După mici emoții am sosit cu bine înapoi la Aiguille du Midi

 

Ultimele fotografii înainte de coborâre

 

Spre Chamonix!

 

Dacă la dus am schimbat telecabina imediat, de data asta am făcut un popas la Plan de l’Aiguille la 2400 de metri.

 

Vederi alpine

 

La Plan de l’Aiguille este și un mic băruleț unde se pot servi gustări și băuturi.

 

Am admirat peisajul la o cafea pe terasă. Aici era mult mai cald, cam 20 de grade.

 

Ultimele vederi cu telecabina și vârful Aiguille du Midi înainte de coborâre.

 

Ultima telecabină spre Chamonix. A fost o vacanță la mare altitudine, plină de trenuri montane, telecabine și telegondole, și era momentul să revin „la sol”.

 

Nu am părăsit Chamonix fără a face o plimbare prin centrul pitoresc. Chamonix este de departe cea mai frumoasă stațiune montană a Franței.

 

Vederi superbe din Chamonix

 

Place de l’Eglise

 

Străzile pline de turiști

 

Am asistat și la un mic spectacol de muzică tradițională

 

Monumentul lui Horace de Saussure, primul care a escaladat Mont Blanc

 

Seara aveam programat zborul spre casă de pe aeroportul din Geneva. Nu aveam un drum lung de parcurs cu mașina, doar 80 de kilometri.

 

Mai aveam timp suficient de alte oprire. Astfel, am poposit la Gorges de Diosaz (Cheile Diosaz), un canion foarte pitoresc la doar 20 de minute de Chamonix.

 

Acolo am făcut un mini traseu pe chei. Zona este frumos amenajată cu poduri de lemn, poteci și puncte panoramice. Traseul nu este greu și se face în puțin peste o oră dus-întors.

 

Vederi de la Gorges de Diosaz. Văzusem deja atâtea locuri fantastice, dar de priveliști montane nu o să mă plictisesc niciodată.

 

Cascadele de la capătul traseului

 

Traseul de întoarcere

 

Am continuat pe autostradă  drumul spre Geneva

 

Ultima oprire a zile a fost la Yvoire, un sat foarte pitoresc aflat pe malul francez al lacului Leman (Geneva)

 

Castelul Yvoire, pe malul lacului

 

 

Jardin de Cinq Sens, una din cele mai mari atracții turistice din sat. Grădinile au o colecție de plante rare și oferă vizitatorilor o experiență interactivă ce stimulează toate cele 5 simțuri.

 

Am încheiat cu o masă bună la unul din restaurantele din sat

 

Era finalul unei mini-vacanțe fantastice. În mai puțin de 4 zile mi-am îndeplinit două vise: am urcat cu telecabina la Aiguille du Midi și am mers cu trenul pe Jungfrau, ambele pe o vreme superbă. Am ajuns în satele elvețiene Lauterbrunnen și Wengen, locuri de care m-am îndrăgostit, și am revăzut câteva orașe splendide precum Chamonix, Berna sau Thun.

Spre seară am revenit la Geneva, gata de zborul spre casă.