La începutul anului am revenit pentru câteva zile în Egipt, la Luxor. Mai fusesem acolo cu 10 ani în urmă într-o excursie fugitivă cu plecare din Hurghada. Fusese atunci un mic maraton după un drum foarte lung, cu vizite rapide pe la câteva din obiectivele principale din oraș și apoi revenirea pe drumul de 4 ore până la Marea Roșie. De data aceasta aveam mai mult timp și am vrut să descopăr orașul pe îndelete.

Luxor este cel mai frumos oraș din Egipt, și spun asta fără ezitare. Luxor are atât de multe atracții care merită vizitate încât se poate compara cu marile orașe europene din punct de vedere turistic. Orașul modern de pe malurile Nilului a fost construit pe locația vechii Teba (Thebes), glorioasa capitala a regatului Egiptean dintre 2135 i.e.n. și 1279 i.e.n.. La Teba, Ramses al II-lea, Seti I, Hatshepsut și urmașii lor au construit temple și morminte grandioase ce s-au păstrat chiar și peste mai mult de trei milenii.

Malul drept al Nilului era Tărâmul celor vii, iar cel stâng al morților. Pe malul drept se construiau palate și temple în onoarea zeilor iar pe cel stâng erau înmormântați faraonii și familiile lor dar și oamenii înstăriți ai regatului. Majoritatea celor care ajung la Luxor văd doar Templul Karnak a lui Amun-Ra, templul lui Hatshepsut și câteva morminte din Valea Regilor . Atât văzusem și noi în prima vizită la Luxor. Mai sunt totuși o grămadă de locuri fascinante ce merită văzute precum Templul Luxor, Valea Reginelor, Muzeele din Luxor, templul Medinet Habu, Ramesseum sau Valea Nobililor.

O hartă a principalelor atracții din Luxor

 

După o primă zi plină în care am vizitat o mulțime de locuri în urma unei nopți nedormite petrecută pe avioane, a fost nevoie un somn lung. Apoi am rămas să încarc bateriile la relaxare la piscina hotelului.

 

Abia mai târziu am plecat la o plimbare. Taxiurile din Luxor pot fi foarte ieftine (dacă știți să negociați). Prețul pentru localnici este 20-30 de lire pentru o cursă (sub 10 lei) dar e de 5 ori mai mare dacă ești străin la unul din hotelurile de lux. După câteva încercări am găsit un taximetrist mai rezonabil și bun vorbitor de engleză. De altfel m-am împrietenit cu el și am stabilit să asigure tot transportul pe durata zilei (totul la 100 de lire).

 

Am mers mai întâi în zona centrală a orașului, la Luxor Temple

 

Aveam deja Luxor Pass achiziționat cu o zi înainte, astfel că aveam intrarea gratuită la toate atracțiile din oraș. Am intrat rapid și fără stres la templu, la fel și peste tot pe unde am mai ajuns.

 

Templul Luxor, spre deosebite de celelalte, nu era închinat unei zeități sau unui faraon, ci era reprezentarea puterii regatului. Se spune că la acest templu aveau loc ceremoniile de încoronare ale noilor faraoni.

 

La intrarea în templu au fost ridicate două mari obeliscuri. Doar unul dintre ele mai e la Luxor astăzi, celalalt se află în Place de la Concorde din Paris.

Legenda spune că Ali Pașa, conducătorul otoman al Egiptului la jumătatea secolului 19 i-ar fi oferit obeliscul regelui Franței Louis Phillipe la schimb cu un ceas mecanic care s-a stricat imediat. 🙂 Francezii nu au scapăt totuși foarte ieftin, transportul imensului bloc de piatră pe mare fiind unul foarte dificil și costisitor.

 

Statuile și coloane din templu au dimensiuni colosale.

 

O moschee a fost construită pe zidurile templului

 

Hieroglifele sculptate și culorile care încă se mai vad pe alocuri lasă loc să ne imaginăm cum arăta templul acum 3 milenii.

 

Macheta templului Luxor

 

Există încă o mulțime de zone neexcavate în jurul templului

 

La ieșirea din templu am fost agasați de oameni care voiau să vândă de toate. De acest vizitiu care voia să mă plimbe cu caleașca lui n-am scăpat mult și bine.

 

Faleza din Luxor pe malul drept al Nilului

 

Prin centru se pot vedea câteva palate în stil european din perioada colonială.

 

Am ajuns pe jos la Mummification Mueseum

 

Imagini de la muzeu cu artefacte găsite în mormintele de la Luxor

Muzeul prezintă tehnicile de mumificare și are expuse câteva mumii umane dar și de animale.

Mumia unui înalt preot

 

Un crocodil mumificat

 

Nu departe se află cel mai important muzeu din oraș: Luxor Museum

 

Muzeul este imens. Chiar dacă multe din descoperirile de la Luxor (inclusiv din mormântul lui Tutankhamon) sunt expuse la Muzeul de Egiptologie din Cairo, sunt o mulțime de artefacte care au rămas aici.

 

Colecția din muzeul Luxor

 

Am mers apoi la biserica coptică din apropiere. Aceasta este cel mai mare așezământ creștin din oraș. Biserica este baricadată și păzită permanent de militari de teama atentatelor. Am fost interogat de paznici la intrare, dar când am spus că vin din România, am fost primit călduros. Religia coptă din Egipt este foarte apropiată de ortodoxism.

 

În spatele bisericii am putut observa lucrările de la Luxor Dromos. Acesta era bulevardul dedicat procesiunilor ce unea templele Luxor și Karnak în vremurile antice. Avea o lungime de 2,5 kilometri fiind cadrat pe toată lungimea de sute de sfincși din piatră. Guvernul local a hotărât să restaureze acest loc. În primă fază au fost demolate toate clădirile ce fuseseră construite peste, iar acum se reface pavajul și statuile.

 

Nu puteam rata o vizită la cel mai grandios templu din oraș, templul lui Amun-Ra din Karnak. Chiar dacă mai fusesem acolo cu ani in urmă, este un loc care impresionează orice vizitator.

 

La intrare la Karnak, macheta uriașului templu

 

Alea sfincșilor cu corp de leu și cap de berbec

 

Măreția coloanelor de la Karnak te uluiește. Nu cred că am văzut asemenea mastodonți de piatră nicăieri altundeva în lume.

 

Templul avea și acoperiș. Grinzile de deasupra coloanelor dau o imagine cum ar fi arătat

 

Complexul este imens și se pot pierde ore bune vizitându-l

 

Obeliscuri ramase încă în picioare

 

Rezervorul de apă al templului

 

Se pot vedea câteva din reflectoarele cu lumini montate în jurul templui. Aici are loc în fiecare seară Karnak Light & Sound show, un spectacol impresionant de sunet și lumini cu povestiri despre istoria faraonilor. Tribuna pentru vizitatori se află pe malul lacului.

 

Nu mă săturam de făcut poze la Karnak

 

Toate porțile și coloanele de la Karnak au o aliniere perfectă. În fiecare an, la echinocții, se organizează evenimente speciale pentru a vedea cum primele raze ale soarelui apar prin fantele de lumină și creează linii fascinante de-a lungul clădirilor.

 

La plecare de la Karnak

 

La orice atracție intrarea (și ieșirea) se face printr-un bazar plin de comercianți

 

Seara am ieșit la masă cu ghidul meu. Împreună aveam să plecăm spre Aswan și Abu Simbel. M-a invitat la un restaurant preferat de localnici și cu ocazia asta am povestit mai multe și am făcut planul pentru zilele următoare.

 

Masă tradițională cu kebab, orez, humus, tabule și lipii calde.

 

Bazarul central din Luxor

 

Dimineața am revenit pe malul vestic al Nilului pentru a mai vedea câteva locuri pentru care nu avusesem timp în prima zi. Podul la 10 de kilometri de centrul din Luxor este încă singurul mod de a ajunge cu mașina pe celălalt mal. Se așteaptă inaugurarea tunelului care va uni Luxor de malul vestic și va scurta drumul cu minute bune.

 

Am ales să merg la Deir el Medina, un loc unde nu ajung foarte mulți turiști despre care mi s-a spus că este la fel de interesant precum Valea Regilor.

Acolo se află mormintele inginerilor, pictorilor sau sculptorilor din vremea faraonilor. Este vorba de morminte mult mai mici dar cu decorații și picturi extrem de bine păstrate.

Localnicii au construit case peste mormintele familiei si unii chiar au continuat tradiția de a se îngropa acolo. Guvernul egiptean a demolat deja multe case pentru a excava și proteja mormintele, dar mai există încă locuitori care refuză să plece.

 

Valea Artiștilor este de fapt un deal unde sunt săpate mai multe morminte.

 

Pentru că vizitatorii sunt putini, mormintele sunt încuiate. Un paznic m-a însoțit la câteva dintre morminte cu mănunchiul de chei după el.

 

Am intrat în 4 morminte acolo. Sunt mult mai mici decât cele din Valea Regilor dar sunt extraordinar de bine păstrate.  Detaliile picturilor si culorile sunt fascinante.

 

Deir-el-Medina este satul unde cândva locuiau muncitorii și artizanii care au construit mormintele din Valea Regilor.

 

Am vizitat templul din vechiul sat, tot după ce cineva a deschis lacătul. Omul a venit cu mare greutate și de-abia avea chef să plece de la umbră

 

Templul Deir-El-Medina

 

Aproape se află o mare gaură în pământ, foarte adânca. Nu se știe exact care era scopul ei – „Poate pentru pedepsirea muncitorilor leneși?” a glumit cu mine paznicul. „Tu sigur n-ai fi scăpat pe atunci”, m-am gândit eu.

 

Teoretic n-avem voie acolo, practic, paznicul m-a invitat să merg contra unui bacșiș

 

Am mers apoi la Ramesseum, mărețul templu dedicat lui Ramses al II-lea

 

Templul a fost distrus în mare parte. Astfel arăta acum 3 mii de ani

 

Coloanele și fațada care s-au păstrat sunt impresionante

 

Statuia prăbușită a lui Ramses de douăzeci de metri înălțime era cândva una dintre cele mai mari din întreg Egiptul

 

Am mai vizitat în apropiere două morminte din Valea Nobililor, construite pentru aristocrații important din vremea regatului

 

Aceste morminte sunt mai mari, mai frumos decorate dar nu sunt la fel de bine păstrate precum cele de la Deir el Medina.

 

Ultimul loc pe care l-am văzut este casa lui Howard Carter.

 

Carter a fost un arheolog britanic faimos ca fiind cel care a descoperit mormântul lui Tutankhamon în 1922

 

Biroul lui Howard Carter. Totul în casă a fost lăsat exact ca acum 100 de ani.

 

Lângă casă se poate vizita o replică a mormântului lui Tutankhamon

 

Am încheiat ziua la hotel urmărind un splendid apus peste Nil.

Înainte de a pleca mai departe spre Aswan, planificasem un zbor cu balonul în dimineața următoare. A fost o experiență de neuitat la Luxor, despre care voi povesti în partea următoare.