Un concediu de vis – Partea 8 – Dubai, orașul luxului opulent

Dubai este fără doar și poate cel mai dezvoltat și influent oraș din Orientul Mijlociu. Banii obținuți din petrol și comerț au dus la crearea unui gigantic centru financiar mondial. Investițiile imobiliare au fost duse la extrem acolo mai mult decât oriunde în lume atrăgând companii străine, expați care s-au mutat în oraș dar și o mulțime de turiști.

Dubai era la jumătatea secolului trecut un mic port cu oarecare importanță în comerțul naval din Golful Persic. Nu avea decât 40.000 de locuitori. Totul s-a schimbat o dată cu descoperirea petrolului în anii 60 când au început să curgă milioanele de dolari și a început o transformare majoră a orașului. Populația a crescut exponențial în ultimii 40 de ani ajungând la peste 2 milioane în zilele noastre, iar peste corturile de beduini de atunci s-a construit un oraș ultramodern.

Familia Al-Maktoum care conduce Emiratul Dubai a avut o strategie foarte inteligentă de a dezvolta orașul realizând de la bun început că petrolul nu o să țină la infinit. S-a investit enorm în portul naval, în infrastructură, în aeroporturi și au fost oferite facilitați fiscale excepționale companiilor dispuse să investească local. Asta a dus ca astăzi când petrolul aproape că s-a terminat veniturile emiratului să nu se mai bazeze aproape deloc pe petrol.

Unele din cele mai mari proiecte ale lumii au fost construite un Dubai, un oraș parcă obsedat de recorduri. S-a construit cel mai mare mall din lume, cea mai înaltă clădire, cele mai mari fântâni muzicale, cel mai înalt hotel, cea mai mare insulă artificială pe mare, singurul hotel de 7 stele și multe multe altele. Recordurile sunt deja o manie în Dubai, un loc unde de atâta bogăție unii au pierdut complet simțul modestiei, în teorie o caracteristică esențială a Islamului. Nu știu exact din cauza cărui complex caută emirații să atingă toate aceste recorduri. Cel mai opulent aspect totuși mi s-a părut altceva. Într-un oraș aflat la marginea deșertului, unde apa e cel mai prețios lucru, să ai cele mai mari fântâni, piscine imense și vegetație tropicală (care necesită irigații abundente) e puțin prea mult. Nu mai vorbesc că în orice loc interior temperatura este foarte rece, aerul condiționat fiind tot timpul la maxim.

Din populația de peste două milioane, doar 300.000 sunt cetățeni ai Emiratelor. Restul de 85% sunt expați. Aceștia includ vest europeni care lucrează mai ales în sectorul financiar și imobiliar și care fac parte din clasa socială mai înstărită. Marea majoritate a locuitorilor nu trăiește atât de bine, fiind în general muncitori veniți din țări sărace precum Pakistan, India, Filipine sau Bangladesh. Locuitorii originari din Dubai au în general poziții de conducere și nu lucrează “muncile de jos”. Sună trist, dar în Dubai se poate face ușor o asociere între țara de proveniență și nivelul social. Expații beneficiază de scutire de taxe și în general câștigă bine. Nu au dreptul să se stabilească în oraș după pensie, dreptul de ședere fiind echivalent cu permisul de muncă. Acesta ar fi modul emirilor de a își proteja cultura și tradițiile locale, dar adevărul este că ele au dispărut de mult.

Dubaiul este ca suprafață foarte mare, dar nu este și foarte compact. Două zone s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Una este zona centrală Downtown unde se află turnul Burj Khalifa și mulți alți zgârie-nori. A doua zonă unde s-a construit foarte mult este Dubai Marina la 15 kilometri distantă. Între ele este o autostradă cu 8 benzi pe sens și zona denumită Jumeirah unde se află toate casele de lux ale șeicilor dar și hotelul Burj al-Arab și peninsula artificială Palm Jumeirah.

O hartă turistică cu Dubai

Am decis să petrecem cele 4 zile la Dubai la un hotel din zona Marina. Am rezervat un apartament cu 3 camere într-un hotel de 5 stele, Amwaj Suites Residence. Pentru apartament am plătit toți patru cam 200 de euro pe noapte și de parcă nu era oricum suficient de mare am primit un upgrade gratuit la unul de 5 camere. Apartamentul nostru uriaș de la etajul 15 avea 3 băi, un living imens și un balcon cu vedere la mare. Nu era greu să te rătăcești în el. Am beneficiat și de o plajă frumoasă chiar în fața hotelului cu vedere către Palm Jumeirah și Burj al-Arab.

Nu se găsește alcool la magazinele din Dubai. Există doar câteva depozite speciale de unde pot cumpăra doar rezidenți non-musulmani, nu și turiști. După 4 zile “pe uscat” în Maldive, am zis că încă patru nu se mai poate. Noi am putut cumpăra de toate din duty-free-ul de la sosiri în aeroportul Dubai de unde am ieșit cu provizii serioase de bere. De la aeroport la hotel am luat taxiul, străbătând cei 20 și ceva de kilometri în mai puțin de jumătate de oră.

Pentru deplasări în oraș, taxiul este de departe cel mai convenabil mod de transport. Prima zi când am luat tramvaiul spre Palm Jumeirah, ne-am dat seama că taxiul era mai ieftin. Ca exemplu, un bilet de metrou sau tramvai costă între 2 și 8 dirham (un dirham e aproximativ egal cu un leu). Biletul pentru tramvaiul turistic de la Palm Jumeirah costă 15 dirham. Taxiul de la Marina la Jumeirah costă cam 20, iar de la Marina la Burj Khalifa cam 40. De la două persoane în sus se merită mai mult cu taxiul. Altfel, Dubai beneficiază și de o rețea lungă de metrou (75 de kilometri) care este convenabilă pe distante lungi, dar de multe ori este și foarte aglomerată.

Primul loc pe care l-am vizitat este hotelul Palm Atlantis, unul din cele mai luxoase din oraș, construit în vârful peninsulei artificiale în formă de palmier Jumeirah. Dacă vi se pare că a sunat ciudat că am vizitat un hotel, să știți că mai toate atracțiile importante din Dubai sunt cumva parte dintr-un hotel, deci e o activitate normală acolo. Atlantis adăpostește un parc imens de distracții pe apă – Aquaventure, unul din cele mai moderne acvarii din lume – Lost Chamber Aquarium dar și Dolphin Bay unde se poate înota cu delfinii. Pe lângă asta mai sunt acolo zeci de restaurante, magazine de lux și multe alte. Un oraș în toată regula. Noi nu am stat decât vreo 2 ore, dar se pot petrece lejer zile întregi acolo, bani să fie. Promenada dinspre mare oferă imagini foarte spectaculoase ale grădinilor și clădirii.

Mai departe am luat un taxi și am mers la Mall of the Emirates, al doilea cel mai mare mall din oraș, aflat în aceeași clădire cu hotelul Kempinski. Sute de magazine și restaurante și o nebunie de vizitatori aflați la shopping. Ca o părere personală nu înțeleg de ce Dubai este atât de renumit pentru cumpărături. Într-adevăr se găsesc toate brandurile mari ale lumii dar prețurile sunt măricele și mi se par mult mai convenabile și mai aproape de noi magazinele din vestul Europei (Anglia sau Spania spre exemplu). Mall of the Emirates adăpostește și Ski Dubai, cea mai mare pârtie de ski indoor din lume. Acolo am servit cina la unul din restaurantele mele preferate, Cheesecake Factory unde am avut masă direct cu vedere la pârtie. Parcarea din fața mall-ului este un fel de show room cu mașini de lux. Acolo au voie să parcheze doar clienții VIP cu mașinile lor extrem de scumpe. Ferrari, Lamborghini, Rolls Royce nu sunt nimic special. Cele mai admirate sunt mașinile suflate în aur sau incrustate cu bijuterii. Cum ziceam, opulență dusă la extrem.

Seara am mai oprit pe plaja Jumeirah de unde se poate admira cel mai bine Burj al-Arab dar și palatele imense ale șeicilor. Hotelul auto-clasat la 7 stele (de fapt o invenție de marketing) Burj al-Arab este o construcție într-adevăr impresionantă. O cameră costă cel puțin 500 de euro pe noapte. Hotelul se mai poate vizita pentru cină. O gustare cu ceai costă 300 de dirham iar o cină completă 500. Rezervările se fac în avans și există un cod vestimentar ce trebuie respectat.

Altă zi am luat taxiul până în downtown ca să vizităm Burj Khalifa. Turnul inaugurat în 2009 este cea mai înaltă clădire din lume având 828 metri. Una din cele mai mari atracții din Dubai este platforma panoramică “At the top” de la etajul 124. Biletele pentru At the top încep de la 125 de dirham și trebuie rezervate cu 2-3 zile în avans pentru că orele cele mai căutate se epuizează repede. Mai nou s-a construit o nouă platformă și mai sus la etajul 148 unde biletul costă cel puțin 350 de dirham. Aceasta din urmă este cea mai înaltă platformă de observație din lume. Pe o vreme senină se poate vedea până departe de la Dubai Marina la proiectul nebunesc The World din mijlocul mării. La baza turnul se află alte două mari atracții importante – Dubai Fountains, celebrele fântâni muzicale și Dubai Mall, cel mai mare mall din lume. La final vă las să urmăriți un filmuleț de la fântâni și mai jos imaginile din vacanța noastră.

Fântânile de la Burj Khalifa

O să încerc mai târziu să scriu și un mic ghid de vizitare pentru Dubai. Până atunci urmează ultima parte a serialului, despre vizita noastră la Abu Dhabi.

Despre Dubai pot să spun că merită văzut o dată și atât. La prima vedere iți va lua ochii, dar realitatea e că dincolo de luxul și strălucirea construcțiilor impresionante nu e absolut nimic. E un oraș fără suflet și fără istorie cu mulți mulți bani. Orașe la fel de strălucitoare mai sunt în lume – New York, Singapore, Hong Kong – dar spre deosebire de Dubai ele au mult mai mult de oferit având o traditie și locuri cu adevărat deosebite. Totuși, cred că e bine ca fiecare să se convingă. E ușor de ajuns acolo mai ales de când avem 3 companii care zboară direct din București dar și de la eliminarea vizelor pentru Emirate.

Dimineața prin Dubai Marina