Excursie din Praga – Olomouc, Kutna Hora și Oswiecim

Cehia, Polonia și Slovacia sunt câteva din țările europene pe unde am ajuns mai puțin în călătoriile mele. Ele au fost printre primele locuri pe care le-am văzut în copilărie în afara României dar, de atunci, abia am mai ajuns doar de 3-4 ori. Le știu bine capitalele dar în rest nu prea le-am explorat mai departe. Toate trei sunt state care s-au schimbat mult după intrarea în Uniunea Europeană, iar locurile turistice și ele au devenit mai multe și mai interesante.

Vara asta am făcut un scurt circuit prin cele trei țări, pornind din Praga. Am zburat în capitala Cehiei, am închiriat o mașină și am văzut pentru prima dată câteva locuri foarte frumoase.

În această primă parte, o să vă povestesc despre câteva dintre ele: Olomouc și Kromeriz, două din cele mai fermecătoare orașe istorice ale Cehiei, Kutna Hora, un important centru de pelerinaj religios la est de Praga, Cieszyn/Tesyn, un orășel aflat pe ambele părți ale graniței dintre Cehia și Polonia, dar și Oswiecim (mult mai cunoscut ca Auschwitz) unde am vizitat pentru prima oară muzeul memorial.

Am sosit la Praga cu o cursă Tarom într-o vineri. Plecarea spre Cehia a fost o decizie de ultim moment, luată pentru orarul de zbor convenabil, tariful mic dar și vremea care se anunța foarte plăcută tot weekendul.

Aeroportul din Praga este destul de mic dar bine organizat și eficient. Se poate ajunge în centru cu taxiul sau Uber dar cea mai rapidă și ieftină variantă este o combinație autobuz + metrou. Se ajunge în centru în mai puțin de 40 de minute, lucru imposibil cu mașina la orele de vârf.

Nu am plecat la drum imediat, ci am petrecut după amiaza la povești cu un prieten vechi și drag. Abia mai pe seară am părăsit Praga

Tocmai de aceea mi-a fost mai convenabil să închiriez o mașină de la gara din centrul orașului și nu de la aeroport. Înainte de lăsarea serii am plecat la drum spre Olomouc.

Jumătate din cei 250 de kilometri de la Praga spre Olomouc au fost pe autostradă.

Drumul în mod normal ar fi durat vreo 2 ore și 40, dar am încurcat eu destinațiile pe telefon astfel că am făcut din greșeală un ocol până aproape de Brno și am sosit la hotel la Olomouc aproape de miezul nopții.

Sosind târziu, n-am mai găsit restaurantul deschis, dar tot am trecut pe la una din cele mai renumite berării din oraș.

Dimineața următoare am mers să explorez orașul la pas. Olomouc a fost până în secolul 17 capitala Moravei (estul Cehiei de azi), un foarte important centru comercial în Europa Centrală. Centrul său vechi este unul din cele mai bine întreținute ale Europei iar piața centrală face parte din patrimoniul istoric UNESCO. Este un oraș liniștit și cochet, cu multe locuri splendide, care poate nu atrage atât de mulțime turiști pe cât ar merita.

Era încă devreme în dimineața de weekend și nu ieșise încă multă lume la plimbare. Astfel m-am putut bucura de toată zona asta frumoasă în mare liniște.

Centrul vechi din Olomouc este cocoțat pe un deal. Sunt două piețe principale în oraș, cea de jos și cea de sus. Aceasta este Dolni Namesti (Piața de jos)

Fântâna Mariei la Dolni Namesti

Fântâna lui Neptun

Horni Namesti (Piața de sus) este fără dubiu cel mai frumos loc din Olomouc.

Piața dreptunghiulară este încadrată de clădiri impunătoare, elegante. Primăria este în mijloc iar într-un colt al pieței se află cel mai renumit monument din oraș: Holy Trinity Column.

Columna sfintei treimi este un monument religios din secolul 17 considerat cel mai important ansamblu în stil baroc al Cehiei. Monumentul a fost înscris în anul 2000 în patrimoniul mondial.

Clădirea primăriei iese în evidență cu ceasurile ei. Există turnul cu ceas dar și ceasul astronomic de pe fațadă construit de comuniști în anii ’50.

Cehia are mai multe ceasuri astronomice faimoase vechi de sute de ani, dar cel de la Olomouc a fost distrus în război. O dată cu reconstrucția orașului, comuniștii au dorit să arate că „pot și ei” să facă un asemenea ceas. Au proiectat unul cu teme muncitorești, ce pe lângă ora și data astronomică indică de exemplu zilele onomastice, zodiile sau sărbătorile comuniste (precum ziua de naștere a lui Stalin). La ore fixe animațiile ceasului includ mineri care sapă sau fierari care bat la strung.

Părerile despre ceas sunt împărțite între localnici, unii spun că este o amintire a unor vremuri regretabile, alții spun că este totuși un monument unic în lume. Cert este că l-au păstrat neatins la 30 de ani de la căderea regimului.

Biserica Sf. Maurice se află la doi pași de piață și e una din cele mai mari din oraș. Turnul ei este o mare atracție turistică pentru că oferă cele mai frumoase vederi cu Olomouc de sus.

Urcarea în turn nu e treabă ușoară, sunt câteva sute de scări. Acestea sunt construite în spirală dublă, cu un sens pentru urcare și altul la coborâre.

Vederi cu Olomouc din turnul de la St. Maurice.

St Maurice nu este cea mai mare biserică din Olomouc. Aceasta este Catedrala Sf. Vaclav aflată mai „la vale” la câteva sute de metri de piață. Catedrala are 3 turnuri iar cel mare este cel mai înalt turn din toată regiunea. Catedrala este construită în stil gotic, construcția inițială datând din secolul 12.

Interiorul catedralei este impresionant

Catedrala era la doi pași de hotelul meu. După vizită am mai zăbovit doar puțin și am plecat mai departe la drum.

Următoarea oprire a fost la Kromeriz, orășel aflat la 50 de kilometri. Să fiu sincer, nu auzisem niciodată de locul ăsta și mi-a fost recomandat. A fost o surpriză plăcută să descopăr un oraș poate la fel de frumos ca și Olomouc.

Kromeriz a fost sediul mitropoliei din Olomouc, principalul centru religios al Moravei. Este un oraș plin de biserici și vechi clădiri și palate ale diocezei catolice. Cel mai pitoresc loc din oraș este piața mare, Velki Namesti.

Și Kromeriz are monumente ce fac parte din patrimoniul UNESCO. Este vorba de castelul Kromeriz care cândva era reședința arhiepiscopului de Olomouc.

Castelul este renumit pentru grădinile sale ce se întind pe 75 de hectare.

Grădinile de la Kromeriz sunt o destinație favorită pentru cehi pentru plimbări prin natură. Accesul în parc este liber.

Drumul meu a continuat spre Polonia, în direcția Katowice

Am oprit chiar pe granița dintre cele două state, pe podul peste râul Olza. Acesta separă cele două țări dar și două orașe-surori: Tesyn (în Cehia) și Cieszyn (în Polonia)

Malul polonez este mult mai pitoresc, Cieszyn fiind un orășel cu un centru istoric mare și un castel baroc.

Am dat de un festival medieval organizat în curtea castelului

Vederi din turnul castelului peste ambele maluri

Centrul vechi din Cieszyn

Mica Veneției, un cartier din Cieszyn

Am părăsit apoi orășelul în direcția Oswiecim

Oswiecim este mult mai cunoscut sub numele său german: Auschwitz. Fostele lagăre naziste au fost transformate în muzeu memorial iar locul este poate cel mai vizitat din întreaga Polonie. Nu reușisem să ajung la Auschwitz când fusesem mai demult la Cracovia și mi-am dorit de data asta să vizitez muzeul.

Muzeul Auschwitz se poate vizita fie cu un tur ghidat contra cost, fie individual gratuit. Ambele tipuri de bilete necesită însă rezervare online.

Rezervasem un tur cu ghid în poloneză pentru că nu găsisem nimic în altă limbă, dar la intrare au fost foarte amabili și au găsit locuri într-un tur în engleză.

Faimosul semn de la intrarea în lagăr: Arbeit Macht Frei (Munca te eliberează).

Muzeul Auschwitz include câteva zeci de foste clădiri ale lagărului. Acestea au fost renovate și fiecare are o expoziție cu tematică anume.

Lagărul de la Auschwitz-Bierkenau a fost înființat de naziști în 1942 pe teritoriul polonez ocupat, în apropiere de Cracovia, și a funcționat timp de 2 ani. Aici au fost aduși 1.3 milioane de prizonieri, în marea lor majoritate evrei, dintre care se estimează că peste un milion au fost și uciși.

Avertisment: Imaginile și informațiile mai departe pot fi dure și dacă nu vreți sau puteți să le vedeți, săriți peste partea asta.

O hartă cu locurile de unde au fost aduși prizonieri la Auschwitz

Majoritatea prizonierilor de la Auschwitz au fost evrei aduși din Polonia și Ungaria, dar sunt multe alte țări de unde s-au făcut deportări. Nu toate victimele au fost evrei, au fost și zeci de mii de romi sau de polonezi care și-au pierdut viața în lagăr. Prizonierii erau oficial aduși pentru a munci iar marea lor majoritate habar nu aveau care era adevăratul scop al lagărului.

Lagărele din Auschwitz

Volumul de prizonieri care sosea necontenit la Auschwitz era imens. Nimeni nu ieșea de aici, iar metodele obișnuite de exterminare, precum plutoanele de execuție, s-au dovedit rapid pentru naziști ineficiente și costisitoare.

Pentru a crește „viteza” naziștii au dezvoltate metode de ucidere în masă: mai multe camere de gazare și crematorii care totalizau o „capacitate” de 4.500 de prizonieri pe zi ce puteau fi uciși în lagăr.

Celulele de detenție de la Auschwitz, destinate mai ales prizonierilor politici

Camerele destinate deținuților de mare securitate

Camerele pentru ceilalți arătau cam așa. O saltea mare pe jos, sau chiar direct fân în camere unde dormeau multe sute de oameni.

Nu numai adulți au fost exterminați ci și multe mii de copii de toate vârstele

La un moment nu am mai suportat să continui turul cu ghid. Informațiile erau mult prea dure și am preferat să continui individual.

Camere întregi din muzeu prezintă obiecte recuperate ce au aparținut celor uciși. Înainte ca lagărul să fie eliberat de sovietici în 1944, naziștii au încercat să distrugă toate urmele, dar nu avut timp suficient.

Bagaje, valize… săracii oameni veneau cu lucrurile personale, nu se gândeau că aici își vor găsi sfârșitul

Încălțări…

Căni și farfurii metalice

Persoanele cu handicap erau printre primele ținte ale naziștilor.

Cel mai șocant loc (dacă se mai poate spune asta) este crematoriul. Acolo se încheie tururile la Auschwitz.

După gazare, naziștii trebuiau să scape repede de corpuri pentru a păstra aparentele pentru prizonieri. Se spune că fumul de la crematorii a fost necontenit timp de 2 ani.

Am ieșit complet bulversat de la Auschwitz, cu stomacul întors pe dos. Este un muzeu greu de suportat, dar cred că oricine ar trebui să-l viziteze o dată, pentru a înțelege ce poate crea ura între popoare.

De la Oswiecim am plecat spre munți, spre Zakopane. Am explorat Tatra din ambele părți, atât din Polonia cât și din Slovacia. Partea asta o să păstrez pentru un alt articol, pentru că a fost chiar memorabilă. Astfel, voi sări la ultima zi când am făcut drumul de întoarcere spre Praga, cu opriri la Brno și Kutna Hora.

Brno este al doilea oraș ca mărime al Cehiei

Am făcut doar o pauză scurtă la Brno în centrul vechi.

Catedrala Petru și Pavel este cea mai impunătoare clădire din oraș

Am vrut să mai opresc și la castelul din Brno, dar a fost prea complicat cu traficul și locurile de parcare limitate.

Altfel, condusul prin Cehia nu pot spune că a fost chiar o plăcere. Autostrăzile sunt bune dar aglomerate (mai ales E50 Brno-Praga) pline de tiruri care merg încet dar și de șoferi vitezomani iresponsabili. Drumurile secundare sunt mai puțin aglomerate dar pline de radare, iar limitele de viteză în unele zone sunt exagerat de mici. Sper că am scapăt fără amenzi, pentru că e imposibil să le respecți pe toate.

Ultima oprire a fost la Kutna Hora, la 80 de kilometri de Praga. Asemenea Kromeriz, Kutna Hora a fost principalul sediu al bisericii din Boemia (partea de vest a Cehiei) și un foarte important loc de pelerinaj pentru catolici. Sunt o mulțime de biserici majore în oraș, iar orașul a devenit în prezent o mare destinație turistică.

Catedrala Sf. Barbara este cea mai mare dintre aceste biserici. Acolo am oprit mai întâi.

Uriașa catedrală Sf. Barbara face și ea parte din patrimoniul UNESCO

Sf. Barbara e considerată cea mai frumoasă biserică din Cehia.

Catedrala este construită pe un deal. Vederi peste Kutna Hora.

Mai departe, am oprit la Sedlec, ceealaltă biserică faimoasă din Kutna Hora.

Osuarul Sedlec, face și el parte din patrimoniul mondial și este faimos pentru interiorul bisericii construit în totalitate din… oase umane.

Capela de la Sedlec iți dă fiori. Este alcătuită din oasele a peste 50.000 de oameni. Altarul este făcut din cranii, iar candelabrul conține toate oasele din corpul uman. Accesul la Sedlec este atent monitorizat după ce la un moment dat devenise loc de ritualuri sataniste.