După un circuit prin Cehia ce a pornit de la Praga ajungeam în Polonia în stațiunea Zakopane la poalele munților Tatra. Era prima oară când ajungeam în Tatra, un zonă pe care mi-am de mult timp să o vizitez.

Munții Tatra formează granița naturală dintre Polonia și Slovacia pe o distanță de 80 de kilometri. Fac parte din lanțul Carpatic și includ cele mai înalte vârfuri din Carpați, cu înălțimi ce depășesc 2600 de metri. Sunt un masiv destul de atipic în regiune, cu munți foarte abrupți ce se ridică brusc peste dealuri din jur.

Ziua ce a urmat am avut plăcerea să-i văd din mai multe locuri pitorești atât de pe partea poloneză cât și din Slovacia.

 

Din mașină: primele vederi cu Tatra în drum spre Zakopane

 

Bisericile de lemn sunt obișnuite prin Tatra.

 

Am sosit la Zakopane înainte de lăsarea serii

 

Hotelul unde am înnoptat în Polonia, nu departe de centrul din Zakopane. Tariful pe noapte cu mic dejun inclus a fost doar 150 de zloți (zlotul polonez e aproape echivalent cu leul nostru).

 

Am rămas impresionat de Zakopane încă de la prima vedere. Stațiunea arată foarte elegant, sunt o mulțime de magazine pentru turiști și restaurante cochete iar seara strada principală Krupowki era animată cu mulți turiști. De asemenea, prețurile mi s-au părut foarte mici, mult mai mici decât la noi la Sinaia, spre exemplu.

 

Mall-ul Krupowki 40 este un loc preferat de vizitatori pentru cumpărături. Merită vizitat pentru restaurantul de la etajul superior, de pe terasa căruia se vede cea mai frumoasă priveliște de la înălțime.

 

Seara, temperatura la Zakopane cobora sub 10 grade și se făcuse deja destul de răcoare la terasă. M-am încălzit tradițional polonez cu un pahar de vodcă admirând priveliștea.

 

Se lasă seara peste Tatra

 

Seara restaurantele tradiționale de munte sunt pline de clienți.

 

Am mers la sigur la un restaurant care mi-a fost recomandat: U Fiakra

 

Masa a fost senzațională, la fel și atmosfera încinsă de o formație de muzică populară.

 

Dimineața am mai făcut o plimbare prin centrul stațiunii. Era liniște în zorii zilei, majoritatea turiștilor probabil se odihneau după petrecerea din noaptea anterioară.

 

Zakopane are o importantă tradiție pentru sporturile de iarnă, fiind locul unde se țin anual mai multe competiții importante, inclusiv de sărituri cu trambulinele.

 

Săritorii cu schiurile polonezi sunt renumiți. Mulți dintre ei s-au pregătit pe trambulina din Zakopane înainte de a atinge faima mondială, inclusiv renumitul Adam Malysz, „Mustața zburătoare”.

 

Am părăsit apoi Zakopane și am continuat traseul prin Tatra poloneză

 

Am trecut prin zona numită Bukowina Tatranska. Era zi de sărbătoare și prin sate am văzut o mulțime de localnici în straie populare.

 

Am mers apoi la Bialka Tatranska la Terma Bania, un complex balnear renumit în Polonia.

 

Terma Bania este un complex termal foarte modern și elegant. Include o zonă de spa, de relaxare dar și un parc de distracții. Sunt mai multe piscine amenajate atât la interior și exterior. Accesul se face cu brațări și sunt mai multe tipuri de acces – eu am ales zona de relaxare 2 ore și intrarea a costat 60 de zloți.

 

Vremea era prea frumoasă pentru a rămâne înauntru. Am petrecut așadar cea mai mare parte din timp la piscinele exterioare.

 

Am plecat revigorat de la băi și am continuat drumul spre Slovacia. Dacă șoselele din Polonia pe unde am mers au fost toate impecabile, cum am trecut granița au început să apară și primele gropi. Slovacia, mi-a amintit în mai mult feluri de România, o să revin la asta.

 

Am poposit mai sus pe munte la popasul Srednica. Acolo sunt niște priveliști splendide ce mi-au amintit de vederile din Alpi.

 

Vederea de la Srednica

 

Am poposit la o cafea admirând peisajele de pe șezlong. Slovacia a trecut la moneda Euro de câțiva ani și mi-a fost mai ușor să mă descurc cu banii.

 

Următoarea oprire a fost la Tatranska Lomnica, la poalele celor mai înalți munți din Slovacia.

 

La Tatranska Lomnica este baza celui mai faimos traseu cu telecabina din Munții Tatra. Traseul format din două telegondole și o telecabină pornește de la altitudinea de 850 de metri și ajunge chiar pe vârful Lomnicky Stit al doilea cel mai înalt punct din lanțul muntos, la o înălțime de 2634 de metri.

 

Prima gondolă urcă până la 1165 de metri, iar drumul durează 10 minute.

 

La prima oprire doar am schimbat cabinele. Gondolele de aici sunt mai mari și fac 12 minute până la Skalnate Pleso la 1751 de metri.

 

Peisajul devenea din ce în ce mai frumos cu cât am urcat mai sus.

 

La Skalnate Pleso am zăbovit mai mult. Locul este absolut splendid. Se pot face plimbări pe malul lacului glaciar și la cascadă iar la cabană sunt amenajate mai multe restaurante elegante unde se poate servi masa.

 

Vederea spre vale de deasupra cascadei. Jos este stațiunea Vysoke Tatry și orașul Poprad.

 

Lacul de la Skalnate Pleso oferă unele din cele mai frumoase priveliști montane. Este pur și simplu încântător.

 

Restaurantul de la 1700 de metri

 

Era prea frumoasă vremea ca să nu stau la soare pe terasă

 

Am pornit mai târziu spre ultima telecabină. Aveam bilet rezervat în avans pentru plecarea de la ora 3.

 

Cabina spre vârf este una singură și are loc doar 12 pentru persoane. Drumul până în vârf durează 10 minute iar plecările sunt la jumătate de oră. Cu alte cuvinte capacitatea cabinei este de doar 24 de pasageri pe oră.

 

De aceea, biletele pentru Lomnicky Stit se epuizează aproape în fiecare zi. La Skalnate Pleso se poate ajunge lejer fără bilete luate în avans dar pentru ultima parte de drum, biletele trebuie luate online din timp. De exemplu eu am rezervat printre ultimele locuri disponibile online cu vreo 3 zile înainte.

Cererea fiind mare, slovacii au profitat de asta (vorbeam de asemănări cu România), iar tarifele până în vârf sunt exagerat de scumpe. Biletul dus-întors cu plecare din Tatranska Lomnica costă șaizeci și ceva de euro!

 

Cabina spre Lomnicky Stit este complet suspendată și nu există niciun stâlp de susținere intermediar. Vederea de la geamuri e puțin amețitoare, „hăul” în jos fiind de multe sute de metri.

 

Am ieșit la lumină deasupra munților Tatra.

 

Observatorul de la Lomnicky Stit este efectiv construit pe vârful muntelui. A fost inaugurat în 1962, fiind unul din cele mai excentrice construcții comuniste din Cehoslovacia pe atunci. Astăzi este cel mai vizitat vârf din Tatra ce oferă niște priveliști la 360 de grade peste întreg masivul.

 

Scump biletul într-adevăr, dar peisajul peste Tatra este fantastic și face toți banii.

 

Multă spune că Lomnicky Stit e cel mai frumos loc din Slovacia și tind să le dau dreptate. Vederile iți taie răsuflarea.

 

Vârful din stânga este Gerlachovsky, cel mai înalt munte din întreg lanțul Carpatic. Este doar cu 10 metri mai înalt decât Lomnicky, de unde îl admiram noi.

 

Incepeau să se strângă câțiva nori peste Tatra

 

 

Fiecare vizitator la Lomnicky Stit are un timp fix pe care îl poate petrece în vârf: 50 de minute, nici mai mult nici mai puțin. Timpul este suficient pentru a admira peisajele în toate direcțiile și pentru o mulțime de fotografii.

 

Coborând de pe crestele munților. Vântul de-abia adia în acea zi și telecabina se balansa puțin. Nici nu vreau să îmi imaginez cum se simte când vântul bate cu putere.

 

Am revenit la Skalnate Pleso după o plimbare pe cinste. O să imi rămână mult timp pe retină imaginile de deasupra munților Tatra.

 

Înapoi spre baza din Tatranska Lomnica

 

Drumul prin Slovacia a continuat pe autostrada D1. La fel ca la noi, slovacii nu au reușit să termine integral autostrăzile iar prin zonele mai dificile de munte sunt încă în lucru sau planificate. Pentru a merge pe autostradă în Slovacia a trebuit să cumpăr online o vinietă (10 euro pentru o săptămână).

 

Am rămas peste noapte la o pensiune din Ruzomberok, un orășel industrial aflat pe drumul principal, înspre Zilina. Am dormit foarte bine în aerul de munte și am mâncat o cină bună pregătită de gazde.

 

Ziua următoare aveam un drum lung de parcurs până în Cehia. Mi-am propus să plec la drum în zori, dar s-a întâmplat să mă trezesc cu noaptea în cap, chiar mai devreme decât îmi propusesem. Astfel, înainte de plecare am făcut un micul ocol spre satul Vikolinec, aflat la 15 kilometri înspre sud în direcția Banska Bistrica.

 

Vikolinec este un sat de munte izolat unde s-au păstrat tradițiile locale de sute de ani. Satul face parte din patrimoniul mondial UNESCO iar accesul este interzis mașinilor. Vikolinec este un fel de Viscri al Slovaciei.

 

Accesul în sat este contra cost, doar că la ora când am ajuns eu nu era nimeni pe acolo. Am pornit așadar la pas prin sat într-o liniște totală.

 

Vederi cu casele tradiționale din Vikolinec

 

 

Am revenit apoi la pensiunea din Ruzomberok, am servit micul dejun, am luat bagajele și am pornit la drum. Până la Praga aveam cam 5 ore de condus fără pauză, dar mai aveam câteva opriri în plan pe traseu.

 

Un ultim popas în Slovacia a fost la Zilina.

 

Castelul din Zilina este vechi de 5 secole și se află într-un loc foarte pitoresc în mijlocul unui parc mare, dar nu i-ar strica ceva renovare.

 

Zilina era pe vremuri poarta de intrare către lanțul Tatra. De acolo, mi-am luat la revedere de la peisajele montane și am continuat drumul deluros spre Cehia.