Când pregăteam vacanța în Panama nu am găsit prea multe locuri să le adaug pe traseu. Normal, voiam să văd faimosul canal care leagă cele două mari oceane de pe glob și Panama City – despre care am auzit că este cel mai modern din America centrală. În rest, nu am găsit mai nimic interesant.

S-a întâmplat cu câteva săptămâni înainte de plecare să mă uit la serialul Casa de Papel. Acolo am văzut imagini din niște insule – arhipelagul San Blas din Panama – locul unde Rio și Tokyo se retrăseseră la finalul jafului. Locurile arătau feeric, iar când am văzut că nu erau prea departe de capitală am spus că neapărat trebuie să ajung acolo.

 

Am rezervat excursia în San Blas încă dinainte de a sosi în Panama. Locurile pentru tururi zilnice sunt limitate iar o rezervare din timp aproape obligatorie. Am ales să merg acolo chiar în prima zi după sosirea în Panama: am aterizat seara iar dimineața la prima oră plecam deja spre insule. Excursia dura 12 ore incluzând transferul din capitală, circuit cu barca prin arhipelag cu opriri pe 3 insule, ghid și mese. Costul a fost unul mare – 110 dolari – dar acum pot spune că a meritat toți banii.

Plecarea cu jeepul a fost în zori pe la 6 dimineața. Răsăritul soarelui ne-a prins deja în afara Panama City într-un popas la o benzinărie.

 

Dacă prima oră de drum este pe autostradă, restul traseului este pe un drum șerpuit cu multe gropi pe unde nu se poate conduce mai repede de 40-50 km/h.

 

Am mers multe mașini în coloană iar înainte de sosire am fost opriți la „graniță” pentru controlul pașapoartelor. Este vorba de o graniță internă în Panama.

Insulele San Blas fac parte din republica Guna Yala, care aparține indigenilor și are autonomie față de restul țării. Statul se întinde pe malul caraibian al Panama și are o populație de 35.000 de locuitori, membrii ai poporului Guna (sau Kuna). Acest popor băștinaș trăiește pe insulele din arhipelagul San Blas, asigurându-și traiul din pescuit și, mai nou, din turism.

Guna Yala are condiții stricte de intrare, fiind într-o situație de conflict cu guvernul din Panama. Pașapoartele noastre au fost verificate atent și am plătit taxă de viză pentru a intra.

 

Pe la 9 dimineața am sosit la o plajă unde erau ancorate zeci de bărci. Acolo au oprit toate jeepurile iar turiștii au fost repartizați pe grupuri către bărcile lor.

 

Am primit vești de salvare, ni s-a făcut instructajul la bord iar apoi am plecat în mare viteză pe lagună. N-am prins o zi cu mare foarte agitată, astfel călătoria a fost destul de confortabilă.

 

După vreo douăzeci de minute pe apă au început să apară primele insule. Sunt aproximativ 365 de insule în arhipelag (una pentru fiecare zi a anului spun Guna) din care aproximativ 50 sunt locuite. Insulele sunt foarte mici – au de la 10 metri lungime până la câteva sute. Toate sunt formate din nisip fin alb și înconjurate de ape cristaline de un albastru care iți ia ochii.

 

Insulele arată superb de la distanță, dar când te apropii, vezi culorile apei, nisipul alb și verdele palmierilor, efectiv rămâi fără cuvinte.

 

Am oprit prima oară pe Isla Diablo. Este una din insulele mai mari unde există un hotel cu câteva cabane și restaurantul unde ajung majoritatea turiștilor care sosesc acolo.

 

Acolo urma să servim prânzul mai târziu și am oprit doar ca să ne alegem de la restaurant ce fel de mâncare vrem. Fiind pe insule, normal că am ales pește.

 

După scurtul răgaz, ne-am îmbarcat la drum către prima destinație – o insulă doar pentru grupul nostru unde aveam să petrecem câteva ore la plajă

 

Destul de rapid am sosit pe Isla Perro.

 

Insula avea vreo două sută de metri de la un capăt la altul, dar arăta atât de frumos încât aș pune-o între cele mai deosebite pe care le-am văzut vreodată. Un loc perfect unde ai vrea să te refugiezi departe de lume, apropo de Casa de Papel. Erau niște contraste vizuale incredibile – între nisipul alb și verdele plantelor, între frunzele cocotierilor și cerul pe care se mai plimbau norii și mai ales în apă unde se regăseau toate nuanțele de la bleu la turcoaz.

 

Sigur că nu am rezistat prea mult timp până a face o baie. Înainte de prânz era deja foarte cald, aproape 30 de grade, iar temperatura apei nu era mult mai mică.

 

Pe insulă sunt amenajate câteva mese de picnic, o colibă unde locuiește familia care se îngrijește de zonă și câteva toalete ecologice. Atât e construit de om, în rest e doar frumusețea naturii

 

O imagine a raiului în mintea mea nu e prea diferită de ce am văzut pe insulă. Vă las să admirați mai multe vederi de vis așa cum am făcut și eu.

 

După vreo 3 ore a sosit și momentul plecării

 

Echipajul nostru era format din băștinași Kuna. Toți erau foarte prietenoși, simpatici și… mici de statură.

 

Am navigat în continuare prin arhipelag, văzând alte zeci de insule care păreau de departe la fel de frumoase.

 

După puțin timp am fost anunțați că sosim la următoarea oprire: Piscina Natural

 

Ce numesc ei Piscina Natural este un banc de nisip care se înalță sub apă fără a depăși totuși nivelul mării – un fel de insulă scufundată. Locul se bucură și de niște curenți mai reci care fac ca temperatura apei să fie mult mai plăcută. Am ancorat acolo și ne-am aruncat cu toții în apă

 

La Piscina Natural

 

Stele de mare pe fundul apei

 

Am stat la povești cu prietenii Kuna

 

Mai târziu am revenit spre Isla Diablo

 

La restaurantul insulelor

 

Am rămas apoi pe Isla Diablo până la plecare după amiaza

 

Insula este una din puținele mai dezvoltate, unde turiștii se pot și caza și au mai multe facilitați. Chiar dacă condițiile sunt minimale, cred că e minunat să petreci câteva nopți pe o asemenea insulă.

 

Suveniruri tradiționale pentru turiști

 

Vederi de pe Isla Diablo, un alt loc minunat

 

 

După alte câteva ore a sosit din păcate și ora plecării. Cu greu ne-am luat la revedere de la insule

 

Mai aproape de țărmul continental am văzut și câteva insule dens locuite. Acelea nu mai arată la fel de bine, fiind construite sute de case pe niște arii foarte mici.

 

Înapoi la mal am fost preluați de același jeep pentru a reveni la hotel

 

Drumul șerpuit peste coline

 

Popas pe traseu la o panoramă peste junglă

 

Revenim la civilizație – ultramodernul Panama City

 

Hotelul unde am petrecut ultimele 3 nopți din vacanță

 

După excursia lungă de o zi, nu a trecut mult până am adormit buștean

 

Vedere de la balcon cu orașul plin de zgârie nori la finalul unei zile în care am făcut una din cele mai frumoase excursii din viață. Mai aveam de descoperit încă alte fețe a statului Panama…