Lacul Konigsee și Berchtesgaden

Dacă vă uitați pe harta Germaniei, în sud-est veți observa un mic colțișor care arată puțin ciudat geografic intrând adânc în zona centrală a Austriei. Acesta este considerat de mulți germani un paradis natural, un mic colț de rai la poalele munților Alpi, fiind zona preferată de vacanță pentru regii bavarezi.

Provincia se numește Berchtesgaden și face parte din landul Bavariei. Astăzi zona este o mare atracție turistică a Germaniei incluzând frumoasa localitate cu același nume, cel mai mare lac alpin al Germaniei – Konigsee (Lacul Regelui) sau Eagle’s Nest, fortăreața din vârf de munte a lui Hitler. În zona Berchtesgaden ne-am petrecut ultimele două zile din vacanța noastră.

După ce am trecut prin Munchen și Tirolul Austriac, am trecut prin Zell am See, iar de acolo după amiaza am trecut granița înapoi în Germania.

 

Aveam cazarea rezervată în apropiere de Berchtesgaden, dar nu ne-am dus direct la hotel ci am mers spre localitatea Schonau am Konigsee. De acolo se poate pleca cu vaporașul pe Konigsee (Lacul Regelui), o mare atracție turistică a Germaniei, despre care mulți spun că este cel mai pitoresc lac din Alpi.

 

De la parcare am traversat satul pitoresc plin de restaurante și magazine pentru turiști

 

Ajunși la malul lacului am mers direct la casa de bilete. Existau două trasee disponibile: cel scurt – până la biserica St. Bartolomeu de la jumătatea lacului și retur – și cel mai lung – până la coada lacului care permitea și o scurtă drumeție la poalele munților.

 

Era ora 3 iar ultima barcă se întorcea înainte de 6. Nu aveam așadar mult timp, dar am decis totuși să facem traseul mai lung. Era păcat să nu încercăm.

 

La scurt timp am plecat la drum. Vaporașul era plin de turiști din toate colțurile lumii. Informațiile primite de la căpitan erau doar în germană dar am primit pliante în engleză care descriau reperele importante de pe traseu.

 

Vederi pe Konigsee

 

După 30 de minute am sosit la prima stație aproape de biserica Bartolomeu.

 

Biserica izolată de pe Konigsee este una din cele mai faimoase din Bavaria. Chiar dacă nu ați auzit de ea, foarte probabil ați văzut-o pe vreun wallpaper sau un pliant de promovare german.

 

Nu am mai debarcat la biserică și am preferat să continuăm până la capătul lacului.

 

Am mers destul de încet tot traseul. Vaporașele sunt toate electrice și nu pot atinge viteze mari. Ele sunt folosite pentru a nu polua mediul și pentru a nu deranja liniștea de pe lac.

 

După ceva mai puțin de o oră de la plecare am sosit la coada lacului

 

De acolo a urmat o scurtă drumeție. Am mers cam 20 de minute pe o potecă amenajată pentru a sosi la Untersee, lacul aflat puțin mai sus, la baza muntelui care separă Germania de Austria.

 

La finalul drumeției am rămas uluiți de priveliștea descoperită. Untersee e o bijuterie, iar modul în care muntele își reflectă culorile în apă e ceva ce nu am mai văzut.

 

Vederile cu Untersee te lasă fără cuvinte

 

Ne-am îmbarcat pe vaporașul de întoarcere fix înainte să înceapă ploaia.

 

În trecere pe la St. Bartolomeu la întoarcere

 

Înapoi la Schonau am Konigsee

 

Ne-am încălzit cu clătite fierbinți

 

La drum spre cazare

 

Înainte de lăsarea serii am făcut un popas în Berchtesgaden. Am trecut prin piața mare și pe la fostul castel regal.

 

Am stat la un hotel în zona Obersalzberg, mai sus de Berchtesgaden.

 

Era duminică seara și aproape totul era închis. Din fericire, cei de la hotel ne-au rezervat o masă la singurul restaurant din zonă. Cina a fost delicioasă.

 

Sosise iată ultima zi din mini-vacanță. Am ieșit dimineața din hotel și am dat de o vreme foarte urâtă. Ploua mocănește și era ceață densă. Asta nu ne-a oprit totuși să mergem să vizităm mare atracție din Obersalzberg: fortificația nazistă Kehlsteinhaus, mai cunoscută ca Eagle’s Nest.

 

Astfel, după ce ne-am decazat am mers la Dokumentation Zentrum, locul de unde pleacă autobuzele spre Eagle’s Nest. Nu se punea problema de drumeție pe munte iar autobuzele erau singurul mod de a ajunge acolo, accesul auto fiind limitat.

 

Am lăsat mașina în parcare, am luat biletele pentru transport și intrare și am plecat la drum.

 

Kehlsteinhaus a fost comandată de liderul nazist Bormann ca un cadou pentru Adolf Hitler. Construcția a fost începută în 1937 și terminată un an mai târziu. Hitler a ținut mai multe întrevederi politice acolo dar și petreceri. Ironia face că dictatorului nu îi plăcea locul foarte mult, având rău de înălțime, dar îl folosea deseori pentru a-i impresiona pe vizitatori. Pentru Aliați locul avea o mare importanță simbolică, cucerirea sa în 1945 fiind considerată o mare victorie în război.

Astăzi locul este folosit ca restaurant, dar multe mii de vizitatori sosesc acolo atrași de istoria locului și de farmecul peisajului montan.

Fortăreața a fost construită în vârful muntelui Kehlstein la peste 1800 de metri. Drumul în sine care duce la ea este o adevărată realizare inginerească. Sunt o mulțime de viaducte, tunele iar șoseaua este îngustă, de aceea este și restricționată vehiculelor. Plimbarea cu autobuzul a durat jumătate de oră și a fost fascinantă.

 

Autobuzul ne-a lăsat la intrarea în tunel. Acesta a fost săpat până în inima muntelui, de unde se urcă cu liftul până în vârf.

 

Chiar și într-o zi cu ceață, Kehlsteinhaus arată impresionant

 

Am urcat până în punctul cel mai înalt

 

Crucea din vârf de munte

 

Clădirea construită de naziști este acum restaurant

 

În clădire este amenajat și un mic muzeu

 

La finalul turului am revenit cu autobuzele la parcare

 

După ce am părăsit Obersalzberg am plecat la drum spre Munchen. Ironic, cel mai rapid drum de acolo spre capitala Bavariei trece prin Austria.

 

Pentru că mai aveam timp până la zborul de seară, am mai făcut o ultimă oprire la Prien, pe malul lacului Chiemsee. Acolo am făcut o plimbare cu vaporul spre Herreninsel (Insula bărbaților), unde se află castelul Herrenchiemsee, un alt faimos castel construit de regele Ludwig al Bavariei.

 

Cu vaporul spre Herreninsel

 

Insula este în întregime domeniu regal, cu un parc mare, amenajat în mijlocul căruia se află castelul. De la debarcader până la castel se merge cam 20 de minute pe jos.

 

Castelul Herrenchiemsee

 

Grădinile și fântânile de la Herrenchiemsee

 

Întoarcerea a fost mai comodă cu caleașca trasă de cai

 

Vaporul de retur spre Prien

 

Vederi de pe lac

 

Mai departe ne-am grăbit pe autostradă spre aeroportul din Munchen.

 

Am mers cam la limită cu timpul, dar din fericire nu am prins blocaje pe centura Munchen și am sosit la aeroport la timp pentru a returna mașina și a ne îmbarca.

 

Zborul spre casă cu Tarom la finalul unui tur de neuitat prin Germania și Austria.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.