Pe drumul mătăsii – Partea 5 – Almaty, incursiune în Kazahstan

Undeva în mijlocul Asiei se află un stat foarte mare, cu o suprafață comparabilă cu cea a Europei. Kazahstan se întinde pe 2,5 milioane de kilometri pătrați într-o zonă vastă de stepă, la sud de Siberia. Kazahii (a nu se confunda cu cazacii, care sunt un popor rus) nu sunt totuși foarte mulți – doar 19 milioane – astfel că statul este unul din cel mai puțin dens populate ale lumii.

Pentru mine, Kazahstan era o mare pată albă pe harta țărilor unde am călătorit. Un stat important unde încă nu ajunsesem. La finalul vacanței petrecute în Uzbekistan, am făcut o scurtă vizită la Almaty, cel mai mare oraș din Kazahstan, iar cu ocazia asta am putut „colora” un stat nou pe hartă.

Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la Kazahstan este filmul Borat. Imnul țării din parodie îmi răsuna în minte încă de pe drum: „Kazahstan is the greatest country in the world/All other countries are run by little girls….Kazahstan is the greatest country in the world/All other countries have inferior potassium…” 🙂

Filmul desenează statul ca unul foarte înapoiat, dar realitatea nu e așa deloc. Cine l-a văzut știe mai bine că este o satiră de fapt la adresa S.U.A., nicidecum a kazahilor. Ca un aspect interesant, în caz că nu știați, filmările cu satul natal al lui Borat s-au făcut de fapt la noi, la Moroeni, Dâmbovița.

Almaty (care pe vremea URSS se numea Alma Ata – adică orașul merelor) nu mai este capitala Kazahstan încă din 1997 când guvernul s-a mutat la Astana, dar rămâne cel mai important oraș – fiind un mare centru economic cu o populație de peste 2 milioane de locuitori.

Nici Astana nu mai este azi capitala. Nu s-a mai mutat din nou, dar recent (în primăvară) și-a schimbat numele. Numele nou al capitalei este Nur-Sultan, prenumele „marelui conducător” Nazarbayev, care anul acesta s-a retras de la conducerea țării.

Nursultan Nazarbayev era conducătorul partidului comunist kazah în anii 80, iar după căderea URSS a devenit președintele statului, funcție pe care a ocupat-o până în 2019 câștigând toate alegerile „semi-democratic” cu procente de peste 90%. S-a retras la 79 de ani din funcție, numind președinte pe un apropiat de-a lui iar fiica lui Nazarbayev a devenit imediat șeful senatului. Prima măsură a noului președinte a fost să schimbe numele capitalei în Nur-Sultan.

Dincolo de regimul autoritar, trebuie spus că Kazahstan a fost un mereu un factor de stabilitate în regiune iar nivelul de trai este mult peste celelalte „Stan-uri”. Bogăția se datorează resurselor naturale – gaz natural, petrol dar și substanțe radioactive. La potasiu nu stau chiar așa grozav cum zice Borat. 🙂

Am zburat la Almaty direct din Tashkent cu Air Astana, cea mai mare companie kazahă. Încă de la aterizare am văzut minunatul peisaj montan de care se bucură orașul. Almaty se află în sudul Kazahstan, aproape de granița kirghiză și de munții Tian Shan care depășesc 7000 de metri înălțime. Într-o zi senină vederile din Almaty sunt superbe.

De vreo doi ani nu mai este nevoie de viză în Kazahstan pentru români. Astfel, formalitățile la sosire au fost rapide, iar la scurt timp eram deja în taxi spre centrul orașului, aflat la 10 kilometri de aeroport.

Ne-am cazat la Kazahastan Hotel. Acesta este marele hotel al orașului din vremea comunistă (toate marile orașe ex-sovietice au unul). Este în sine o atracție turistică a orașului, beneficiind de un restaurant pe acoperiș care oferă cele bune priveliști. Noi am primit o cameră chiar sub, la etajul 24, astfel că și noi ne-am bucurat de aceleași priveliști chiar de la geam.

Ne-am deplasat prin centru cu metroul sau cu taxiul(yandex). Bani am schimbat de la hotel. Moneda locală este tenge(KZT), iar un euro este cam 500 KZT. Un bilet de metrou este 80 tenge iar o cursă de câțiva kilometri cu taxiul este 200. Nu numai transporturile sunt ieftine, ci și mâncarea la restaurante sau cumpărăturile la supermarket. O bună parte din timpul la Almaty l-am petrecut prin magazine, în special pe strada pietonală Arbat.

Almaty nu este o super-destinație turistică, adică nu sunt așa multe de atracții vizitat, dar mi s-a părut în schimb un oraș foarte interesant de locuit – cosmopolit, foarte modern și surprinzător de ieftin. Este un oraș cu foarte mulți expați – rusi, chinezi, coreeni, germani, italieni. Aproape o treime din populație sunt străini. Eu am fost surprins puternic de oraș: clădiri ultramoderne, mall-uri de lux, multe parcuri verzi, o curățenie impecabilă și prețuri foarte mici.

Dintre cele câteva atracții turistice din oraș, merită vizitate parcul de distracții de pe dealul Kok Tobe unde se ajunge cu telecabina,parcul Panfilov 28 unde se află mai multe statui memoriale dar și catedrala ortodoxă Zenkov, bazarul Zeleny – piața preferată de localnicii din Almaty dar și fabrica de bomboane Rakhat de unde sigur veți pleca cu pungile încărcate. Dacă am fi avut mai mult timp am fi mers și pe munte, de exemplu la Big Almaty Lake – un loc splendid la peste 2500 de metri.

Ne-a plăcut mult primul contact cu Kazahstan, un stat mult mai aproape de Europa decât este el pe glob. Este un loc sigur, modern, curat, civilizat și neașteptat de ieftin. Ne-am propus să revenim cândva, poate pentru a vizita noua capitală Nur-Sultan.

Almaty a fost ultimul loc vizitat în turul nostru, înainte de întoarcerea la București cu Turkish Airlines. Recomand oricui o vizită acum în state precum Uzbekistan sau Kazahstan, cât timp încă nu sunt inundate de turiști. Mai așteptăm și ca celelalte „Stan-uri” să elimine vizele și să se mai dezvolte un pic pentru a merge și pe acolo, pentru a continua explorarea acestei regiuni aflate la confluența atâtor culturi, pe drumul istoric al mătăsii.

Zborul cu Air Astana