Pe drumul mătăsii – Partea 4 – Khiva, cetatea din mijlocul deșertului

Mai toate circuitele turistice care se fac în Uzbekistan au 3 opriri principale pe traseu: Samarkand, Bukhara și Khiva, recunoscute ca orașele istorice de pe drumul mătăsii. Noi am sosit la Tashkent cu avionul și am decis să petrecem două zile în capitală pentru a ne odihni după drum, iar restul săptămânii l-am împărțit între Samarkand și Bukhara. Astfel, Khiva o sărisem din program pentru că nu aveam timp să mai mergem și acolo.

Dacă celelalte orașe sunt foarte accesibile, fiind legate de capitală cu trenuri de mare viteză, la Khiva e mult mai greu de ajuns. Khiva se află în mijlocul deșertului aproape de granița cu Turkmenistan iar cel mai apropiat loc de pe traseul nostru, Bukhara, era la 450 de kilometri (minim 6 ore cu mașina sau cu trenul).

Cu puțin timp înainte de plecarea spre Uzbekistan, m-am tot gândit că ar fi păcat să nu văd și Khiva – cine știe dacă mai ajung vreodată pe acolo. Am găsit în căutări o soluție, destul de nebună, care îmi permitea să ajung și acolo. Astfel, în una din zilele petrecute la Bukhara am făcut o excursie de jumătate de zi tocmai până la Khiva.

Singura variantă pentru a putea face asta a fost un tren de noapte din Bukhara care făcea 6 ore și ajungea dimineața iar la întoarcere avionul de la Urgench (aeroport aflat la 50 de kilometri de Khiva). Zborul sosea pe la 3 după amiaza înapoi la Bukhara. Nu exista zbor la dus. Mergeam astfel 12 ore pentru a petrece 3 ore în Khiva 🙂 Totuși, mai bine decât deloc. Khiva este un loc fabulos și ar fi fost mare păcat să îl ratez. Nebunia asta am făcut-o singur; soția a preferat să rămână la Bukhara să se odihnească.

Am găsit ultimele bilete disponibile online, chiar înainte de plecarea spre Uzbekistan. Biletul la trenul de noapte cu pat în cabină „VIP” a costat 15 dolari iar biletul de avion la întoarcere cu Uzbekistan Airlines la clasa business (economy era sold-out) a fost doar 50 de dolari!

După o zi plină la Bukhara în care am vizitat mai toate atracțiile turistice din oraș, am plecat cu noaptea în cap spre gară. Trenul a plecat la 3:30 AM și am ajuns la el pe jumătate dormind – nici nu mai țin minte cum m-am îmbarcat.

Am dormit într-o cușetă privată în condiții bune. A fost prima mea experiență într-un tren de noapte și chiar dacă îmi făceam griji, nu a fost rău deloc. Patul a fost confortabil, am primit lenjerie și pături curate, chiar și cosmetice de unică folosință. Singurul minus a fost colegul de compartiment care sforăia mai tare decât zgomotul de la rotile trenului. M-am obișnuit și cu sforăitul lui până la urmă, iar vreo 4 ore am dormit neîntors până la sosirea la Khiva.

Am sosit la gara din Khiva pe la 10 dimineața, aproape la timp.

De la gară până la orașul vechi este un kilometru. Cei mai mulți dintre pasageri s-au înghesuit la taxiuri, dar eu am preferat o plimbare pe jos să mă dezmorțesc.

Se vede Ichan Kala (cetatea istorică din Khiva). Numele istoric al regiunii este Khorasam, iar Khiva era capitala. Aceasta era un important punct comercial pe drumul dinspre Asia și Europa, o oază la mijlocul deșertului. Ichan Kala este primul loc din Uzbekistan care a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO încă din 1991.

Khiva are și o conotație mai puțin fericită, prosperitatea sa din trecut fiind adusă de comerțul cu sclavi, capturați în stepe de triburile kazahe.

Poarta de intrare în oraș

Accesul în complexul Ichan Kala se face numai cu bilet. Sunt mai multe feluri de bilete. Cel mai complet, care permite accesul în toate muzeele, turnuri, moschei etc se numește „VIP pass”. Pentru străini acesta costă 150.000 sum (18 dolari). Pentru uzbeci e de 15 ori mai puțin.

Cetatea are vreo doi kilometri de la un capăt la altul și se poate parcurge destul de repede la pas. Majoritatea atracțiilor sunt pe șoseaua care leagă poarta sudică cu cea nordică.

Cetatea din Khiva a fost renovată complet de guvernul uzbec și a prins viață datorită investițiilor ministerului turismului.

Sunt zeci de ateliere de meșteșugari, artiști stradali iar spectacole tradiționale se pot întâlni la tot pasul.

Hai la poza cu cămila!

Suveniruri prin Bukhara

Un suvenir la mare căutare sunt căciulile și fularele de blană. Poate părea ciudat în deșert, dar trebuie să știți că în regiune anotimpurile au temperaturi extreme. Vara sunt peste 40 de grade dar iarna pot coborî sub -10/-20 C.

Kalta Minor este cea mai fotografiată atracție din Khiva. Minaretul neterminat a fost început în 1850 de Amir Khan și se spune că se dorea să fie cel mai înalt din lume. După moartea hanului, construcția a fost oprită, dar minaretul albastru rămâne simbolul orașului.

Intrarea în palatul hanilor (Khiva Ark)

Am prins în curte un spectacol cu muzică și dansuri tradiționale

Turnul din Ark, de unde se văd priveliști grozave peste Ichan Kala

La curtea regală, actorii întruchipează hanii de pe timpuri

O plăcere să te rătăcești prin labirintul de străduțe

Minaretul Islam Khoja, cel mai înalt din Khiva

Nu m-am abținut să nu urc până sus. A fost un efort serios – nu știu dacă am mai văzut scări mai abrupte…

Vederi din vârful minaretului

Am vizitat și singura moschee activă

Interiorul frumos decorat

Am mai avut timp de o a doua tură fotografică prin orașul vechi. Am stat mai puțin de 3 ore la Khiva, dar a fost suficient timp să mă îndrăgostesc de oraș. Tare mult mi-a plăcut locul.

Poarta nordică

Zidurile cetății

Sosise timpul să plec și nu am găsit niciun taxi. Erau totuși niște șoferi care așteptau clienți în apropiere. Spre surprinderea mea am găsit un șofer care știa bine engleză și am reușit să-i explic că merg la aeroportul din Urgench. Apoi a trebuit să mă tocmesc cu el la preț.

El mi-a zis 40. Am presupus dolari. Mi s-a părut foarte mult dar mă grăbeam și am acceptat. Erau totuși 50 de kilometri – drum lung.

Pe drum am povestit mai multe cu șoferul. Mi-a spus că este profesor de franceză la scoală locală. S-a bucurat mult când am trecut pe franceză și am purtat un dialog, povestind despre România.

Timpul a trecut pe nesimțite și foarte repede am văzut că am sosit la Urgench. La sosirea am întins 50 de dolari să plătesc, la care șoferul s-a speriat. M-a întrebat dacă nu am sum că e prea mult și nu are rest – și atunci am înțeles. Omul ceruse banii în sum – 40.000 (nu 40 de dolari) adică nici 5 dolari pentru atâta drum.

Aeroportul din Urgench

Aveam zbor la business astfel că nu a trebuit să stau la coadă.

Am așteptat confortabil la salonul business, timp în care am servit un ceai și o gustare, iar apoi am fost duși cu un microbuz până la poartă. Uzbekistan Airlines este cea mai mare companie din regiune, iar despre serviciile lor am numai lucruri bune de spus.

Uzbekistan din aer e mai verde decât mă așteptam

40 de minute mai târziu am sosit înapoi la Bukhara. Se încheia excursia mea fulger la Khiva

Restul zilei l-am petrecut relaxați la Bukhara. Am mai făcut o plimbare prin bazar, am cumpărat alte câteva suveniruri și am servit o nouă masă gustoasă.

Dimineața următoare, după micul dejun, am plecat spre aeroport. Am zburat tot cu un A320 Uzbekistan Airlines spre Tashkent.