Revin cu o povestire despre una din plimbările mele mai vechi, tocmai de pe vremea studenției, din 2007. Eram atunci la finalul unei burse de studii la Torino când am fost vizitat de părinți iar împreună am făcut un tur de 3 zilei prin sudul Franței.

Am mers atunci mai întâi în Alpi la Chamonix și apoi la Lyon, dar în articol o să mă rezum să vă povestesc de locurile văzute în partea a doua a traseului prin Provence-Alps-Cote-d’Azur, regiunea de sud-est a Franței și poate cea mai frumoasă dintre toate. Am mers cu mașina, iar timp de două zile am văzut pentru prima dată câteva din cele mai frumoase orașe din sud: Avignon, Cannes, Nisa și Monaco.

 

De la Lyon, am condus 2 ore pe autostradă până la Avignon.

 

 

 

Avignon este un oraș foarte special al Franței. Are o mare importanță istorică fiind pentru aproape un secol sediul papal al bisericii catolice. Implicit sunt foarte multe clădiri vechi și impunătoare ce datează din acele vremuri, cea mai importantă fiind Palatul Papal.

Pentru a intra în centrul vechii am trecut cu mașina printr-o poartă săpată în zidurile înalte ale cetății și am oprit într-o parcare aproape de palat.

 

De la prima vedere, Palais des Papes din Avignon este impresionant.

 

Am făcut turul cu ghid al palatului. A durat o oră timp în care am vizitat câteva din turnurile fortificate, frumoasele capelele St. Martial și St. Jean și Marea capelă unde prezidau cândva papii.

 

Tablourile celor 6 papi din perioada Avignon sunt expuse la loc de cinste

 

Vederea din unul dintre turnurile palatului

 

Păpușile și marionetele sunt printre cele mai căutate suveniruri din Avignon.

 

Înainte de a părăsi Avignon nu puteam să nu trecem pe la cel mai renumit simbol din oraș

 

Desigur, mă refer la podul St. Benezet cunoscut mai bine ca Pont d’Avignon. Podul ruină peste Ron vechi de 1000 de ani. Acesta a fost făcut celebru de un cântecel pentru copii…

Sur le Pont d’Avignon
L’on y danse, l’on y danse
Sur le Pont d’Avignon
L’on y danse tous en rond

 

După turul prin Avignon am revenit pe autostradă spre sud în direcția Coasta de Azur

 

Ne obișnuisem deja cu taxele de autostradă mari (media e cam 10-15 euro la 100 de kilometri). Eu pe atunci eram fascinat de automatele de plată franceze unde puteai arunca un pumn de monede iar calculul se făcea instant.

 

Seara pe înserat am sosit la Cannes unde am rămas peste noapte.

 

Cannes este una din cele mai faimoase stațiuni de lux de la Mediterană. Am găsit portul turistic plin de sute de ambarcațiuni de lux. După ce am trecut prin port am făcut o plimbare de seară pe plajă.

 

Cannes este faimos pentru festivalul de film Palme d’Or. Acesta tocmai se încheiase. Începea alt festival iar faimosul covor rosu era tot acolo. Langa Palais des Festivals am trecut pe la un mic parc de distracții.

 

Nu am putut părăsi Cannes fără să dăm o tura pe Grand Plage. După prânz am revenit la mașină pentru a merge spre cealaltă stațiune-vedetă de pe Riviera franceză: Nisa

 

La Nice am mers direct către Promenade des Anglais, bulevardul elegant de la malul mării. Țin minte că am fost atunci tare impresionat de culoarea turcoaz a apei. Nu văzusem până atunci asemenea plajă și eram profund impresionat. Ce e drept, plaja cu pietriș nu prea nu arăta grozav. Totuși atunci Nisa era pentru mine cea mai frumoasă stațiune la plajă din cate văzusem. Am remarcat și clădirile elegante ale cazinourilor – Palais de la Mediteranee și cel cu rădăcini romanești, Negresco.

 

Am mai oprit și la golful vecin, la o altă localitate luxoasă și pitorească: Villefranche sur Mer

 

Tot drumul de țărm de pe Coastă e o plăcere de condus.

 

Mai departe după jumătate de oră de condus am sosit în Principatul de Monaco, unul din cele mai mici state ale lumii, cu o populație de 40.000 de locuitori care locuiesc pe o arie foarte restrânsă de doar 200 de hectare.

 

Monaco este în același timp unul din statele cu un nivel de trai foarte ridicat. Suprafața mică și pantele abrupte au dus la o densitate foarte mare a construcțiilor.

 

Pentru ca vizitatori să poată parcurge orașul mai ușor au fost construite lifturi și scări rulante care leagă malul mării de zonele mai înalte.

 

Pot spune că Monaco a fost cireașa de pe tort a călătoriei noastre, orașul Monte Carlo este mic dar în același timp e un loc splendid de plimbare și are multe de oferit vizitatorilor.

 

Prima vizită a fost la Palatul Monaco, o clădire nu foarte mare dar elegantă unde trăiește Albert, conducătorul principatului. Am asistat acolo la schimbarea gărzilor și am așteptat puțin în speranța că l-am vedea pe prinț despre care se spune că iese deseori pentru a saluta mulțimea.

 

Una din cele mai elegante clădiri din Monaco este catedrala St. Nicholas unde se odihnesc printul Rainier și faimoasa sa soție, actrița Grace Kelly.

 

O mare atracție turistică din oraș este muzeul Oceanografic, inaugurat chiar de Rainier.

 

Grace Kelly a fost în schimb mai pasionată de plante, contribuind la construcția Jardins Exotique de Monaco, grădinile botanice care astăzi ii poartă numele. Dincolo de abundenta de plante rare, grădinile oferă și câteva din cele mai frumoase panorame peste oraș.

 

Monaco este recunoscută ca reședința multor milionari ai Europei fiind un paradis fiscal. Proprietățile din oraș, fie că vorbim despre apartamentele de lux sau vilele de pe coline sunt printre cele mai scumpe din lume.

 

Același lucru este valabil și pentru ambarcațiuni sau mașini. Iahturile de lux și reprezentanțele Ferrari putând fi întâlnite la tot pasul.

 

Zona de la malul marii abundă de terase elegante unde pentru sume astronomice se poate lua masa privind o panoramă de vis.

 

Înainte de plecare nu puteam să nu trecem pe la adevăratul simbol al orașului, palatul exclusivist unde milionarii Europei veneau cândva pentru a-și cheltui averile – faimosul Casino de Monaco.

 

Am părăsit cu greu Principatul revenind pe Riviera franceză, unde sunt numai localități care mai de care mai frumoase. Mai jos este coloratul Menton.

 

La finalul călătoriei am trecut granița înapoi spre Italia și am continuat drumul direct la Torino. Am traversat din nou munții iar peisajul de pe traseu a fost frumos, precum imaginea de mai jos din satul de frontieră Tende.