Nu sunt multe locuri pe lume atât de fermecătoare precum satele tradiționale elvețiene de la poalele Alpilor. Cel mai vizitat și faimos dintre ele este Lauterbrunnen, aflat nu departe de Interlaken în cantonul Berna. Multă lume spune (pe bună dreptate!) că acesta unul din cele mai frumoase sate din întreaga lume.

Am ajuns la Lauterbrunnen vara trecută, iar după ce am parcurs drumul de vis cu trenul până pe Jungfrau, am înnoptat în apropiere la un hotel din Wengen.

Wengen este unul dintre cele mai înalte sate (1500 m) din comuna Lauterbrunnen. Este un loc foarte liniștit unde nu au acces mașinile, plin de cabane rustice și hoteluri cochete decorate cu flori.

 

Wengen se află la poalele muntelui Mannlichen, un vârf de peste 2000 de metri. Mannlichen înseamnă „bărbat”, așadar este vorba de partenerul „fecioarei” Jungfrau care, spun localnicii, stă în genunchi în fața ei. Pe Mannlichen se poate ajunge cu telecabina din centrul satului. Dacă tot urcasem ziua anterioară pe Jungfrau, m-am gândit că e păcat să nu ajung pe muntele pereche.

Am mers așadar în zori direct către telecabina din Wengen.

 

Wengen văzut din ascensiunea cu telecabina

 

Dacă în vale la Wengen dimineața nu ajunseseră încă razele soarelui, pe Mannlichen era deja un timp splendid

 

Vârful Mannlichen, 2343 de metri

 

Vederi de pe munte

  

 

Vaca este un simbol național pentru Elveția, iar pe Mannlichen există chiar și o statuie.

 

Nu lipsesc nici exemplarele adevărate cu tălăngile lor mari care se integrează perfect în peisaj

 

Vedere cu Jungfrau

 

Cabana și restaurantul din vârful muntelui

 

După plimbare am luat micul dejun pe munte și apoi am revenit cu telecabina la Wengen

 

La Wengen, am luat bagajele de la hotel și am coborât cu trenul spre Lauterbrunnen în vale, voiam să explorez satul mai pe îndelete.

 

Din tren: vederi fabuloase cu Lauterbrunnen de sus.

 

Înapoi la gara din Lauterbrunnen. Am lăsat lucrurile la mașină și am plecat la pas prin sat.

 

Lauterbrunnen este atât de frumos că mi-e și greu să descriu în cuvinte. O să las imaginile mai bine să vorbească

 

Biserica satului și cascada Staubbach pe versantul din dreapta

  

 

La plecare din Lauterbrunnen. Dacă voi avea cumva prilejul de a mă pensiona într-o altă țară, aici aș vrea să o fac.

 

Trebuia să plec la drum pentru că aveam mult de mers. Până la Chamonix în Franța erau 250 de kilometri sau trei ore de condus, dar aveam de gând să mai facem mai multe opriri în locuri frumoase de pe traseu până seara.

 

Un scurt popas la Grindelwald, stațiunea aflată de ceealaltă parte a Mannlichen și unul din satele care se întrece cu Lauterbrunnen pentru titlul de cel mai frumos al Elveției.

 

Centrul din Grindelwald.

 

După un scurt ocol prin Interlaken am revenit pe autostradă

 

Drumul spre Franța trecea prin 2 orașe splendide pe unde mai fusesem cu mai multi ani în urmă: Berna și Thun. Desigur că am poposit puțin și pe acolo, ar fi fost păcat să nu le revăd.

 

Am parcat la Parkhaus City Ost, una din cele mai complexe parcări urbane ale Elveției. Aceasta se întinde sub pământ pe 7 niveluri și oferă un acces excelent spre mai multe zone ale orașului. De la nivelul 0 se poate ajunge direct la castelul Thun pe deal, iar de la -7 se iese printr-un tunel direct la nivelul râului, în inima centrului vechi. Parcarea chiar a fost premiată la nivel mondial pentru facilitățile oferite.

 

La nivelul superior: Schloss Thun, micuțul castel al orașului.

 

Castelul nu e vreo mare frumusețe la interior, dar merită vizitat pentru vederea din turnurile sale.

 

Thun, poarta de intrare în Berner Oberland, văzut de sus

 

Am folosit din nou parcarea multi etajată pentru a coborî cu liftul la nivelul inferior. Printr-un tunel am ieșit direct în mijlocul centrului vechi.

 

Râul Aare traversează centrul din Thun iar promenada de la malul său este locul preferat de turiști pentru plimbări sau pentru a admira peisajul de la terase.

 

Sunt mai multe mini-baraje construite pe Aare ce servesc și ca poduri pietonale.

 

Mai departe, spre Berna. Drumul durează jumătate de oră pe autostradă

 

Același râu Aare trece și prin capitala Elveției. La Berna însă este mult mai larg și creează un mic defileu. Cel mai bun loc pentru a-l admira este de pe podul Kornhaus

 

Mai fusesem la Berna dar tot a fost o plăcere să mă plimb pe Marktgasse, principala arteră pietonală

 

Zytglogge, turnul cu ceas, este cel mai fotografiat loc din Berna

 

Am văzut și ceva nou la Berna, casa lui Albert Einstein, aflată chiar în centrul Marktgasse 

 

Am făcut un scurt tur al casei memoriale. Einstein a trăit la Berna între 1902 și 1909. Prima sa slujbă a fost în Elveția, la biroul de brevete din Berna. Aici s-a căsătorit cu prima sa soție, sârboaica Milena Mavic și tot aici s-a născut fiul lor.

 

Catedrala din Berna și turnul său

 

Am încheiat plimbarea tot pe malul râului Aare

 

De la Berna la Chamonix mai aveam vreo două ore de mers. Am decis să mai fac o ultimă oprire pe malul lacului Geneva, la jumătatea drumului.

 

Pe malul lacului, în apropiere de Montreaux, se află castelul Chillon, una din cele mai faimoase atracții ale țării.

 

Mai fusesem la castel cu ani în urmă, dar atunci era închis pentru renovări. De data asta am putut vizita și interiorul castelului.

 

Castelul a aparținut casei de Savoia și a fost construit undeva în secolul 11. Aflat într-un punct strategic la intersecția principalelor trasee dintre nordul Italiei și Germania respectiv Franța, era folosit pentru a obține taxe de la comercianții care traversau valea.

 

Câteva imagini din castel, cum spuneam totul a fost recent renovat

 

Vederi din turn peste lacul Geneva și Riviera Montreaux

 

Înainte de plecare am mai trecut prin parcul castelului de unde se văd cele mai frumoase panorame cu acesta.

 

Mai departe, am ajuns la Martigny pentru a trece munții spre Franța. Am poposit puțin pe la un muzeu simpatic din centrul orașului: Muzeul câinilor St. Bernard

 

Martigny mai este faimos pentru plantațiile de vita de vie aflate pe terasele munților din jur. Acestea fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Am admirat vederile cu viile din mașina urcând spre trecătoarea Forclaz.

 

Am ajuns în valea Chamonix seara încă pe lumină. Norii de deasupra Mont Blanc nu arătau prea bine și speram doar să se degajeze până dimineața următoare pentru ascensiunea cu telecabina.