Shanghai a fost un loc unde mi-am dorit de mult timp să ajung. Încă de la prima vizită în China în 2009 când am petrecut o săptămână la Beijing, orașul din delta fluviului Yangtze a fost pe lista mea de destinații viitoare. Iată că am reușit să ajung acolo la aproape zece ani distanță și am revenit în China, o țară pe care am regăsit mult schimbată față de prima vizită.

Am intrat în China fără viză luată în prealabil. Am putut face asta datorită unei excepții introdusă acum câțiva ani de chinezi care permite obținerea unei vize de tranzit la sosirea pe aeroport turiștilor străini ce sosesc dintr-o țară și zboară mai departe către alta fără a sta mai mult de 5 zile. Era cazul nostru: veneam din Taiwan și plecam mai departe la Doha, 4 zile mai târziu. Chiar dacă chinezii nu prea recunosc Taiwan-ul ca stat independent, în contextul acestei reguli este acceptat ca destinație externă. Singura restricție pe care o aveam era că nu puteam părăsi provincia Shanghai și regiunile vecine: Jiangsu și Zhejiiang , dar asta nu era o problemă pentru că aveam suficiente locuri de văzut.

După sejururile la Tokyo și Taipei am aterizat după amiaza pe aeroportul Hongqiao, aflat la vest de oraș. Eram bucuros că prognoza meteo arăta soare și cald (vreo 20 de grade maxima) pentru următoarele zile doar că la aterizare am găsit un smog dens și un aer greu de respirat. Teoretic era soare doar că nu se vedea din cauza poluării.

Aeroportul Hongqiao este legat de centru cu două linii de metrou. Era convenabil pentru noi ținând cont că aveam hotelul pe una dintre ele. Drumul cu bagajele după noi nu a fost tocmai confortabil, trenul venind deja plin, dar cele 12 stații au trecut relativ repede și am răsuflat ușurați când ne-am văzut ieșiți din aglomerație la suprafață.

Am stat la hotelul Metropolo Classic aflat chiar pe East Nanjing Road, principala stradă pietonală din Shanghai. Seara după ce ne-am cazat am ieșit la plimbare prin împrejurimi. Pe strada Nanjing se găsesc zeci de mall-uri și magazine ale marilor branduri internaționale, iar pe străduțele laterale se pot găsi și magazine cu suveniruri și produse tradiționale. Strada este ultra-aglomerată de vizitatori, în special de turiști chinezi, veniți la plimbare sau la shopping.

La un capătul estic al Nanjing Road, pe malul râului Huangpu se află The Bund, zona cu cele mai frumoase clădiri din Shanghai, un amestec interesant de stiluri arhitectonice care aduce mai degrabă cu Chicago sau cu Londra decât cu Asia. Asta se explică pentru că zona The Bund a fost pe vremuri învecinarea dintre districtul american și cel britanic ale Protectoratului Internațional Shanghai.

Shanghai a cunoscut o perioadă de mare dezvoltare la începutul secolului trecut când mai multe zone ale sale au fost cesionate cu drept de a face comerț liber către marile puteri mondiale (SUA, Marea Britanie, Franța sau Japonia). În acele vremuri de înflorire economică, Shanghai a crescut de la dimensiunile unui sat pescăresc de câteva mii de locuitori, la o metropolă de peste 5 milioane de locuitori în doar câțiva ani, devenind unul din cele mai mari ale lumii. Orașul a cunoscut apoi un declin începând cu jumătatea secolului 20 dar în ultimele decenii boom-ul economic a Chinei l-a transformat din nou într-o metropolă ultra-modernă care depășește 25 de milioane de locuitori. Shanghai este cel mai mare și modern oraș al Chinei și probabil, păstrând aceeași rată de creștere, în câțiva ani va deveni cel mai populat din lume.

Din Bund se vede priveliștea grozavă cu zgârie-nori luminați noaptea din Pudong, de pe malul celălalt al râului Huangpu. Am găsit acolo zeci de mii (fără exagerare) de oameni care își făceau poze sau selfie-uri. Recunosc că acea imagine cu turnurile din Shanghai noaptea m-a lăsat și pe mine cu gura căscată. Shanghai arată ca un oraș al viitorului. Am fost în cele mai moderne orașe din lume, New York, Singapore, Dubai sau Hong Kong, dar Shanghai parcă le întrece pe toate.

Mai târziu am revenit pe Nanjing Road unde pe nesimțite ne-am trezit încărcați cu pungi de cumpărături iar aproape de hotel am mers la cină la un restaurant tradițional. Am mâncat un pește la grătar cu legume și orez servit într-o tavă uriașa, iar după masa copioasă am dormit tun.

Ziua următoare am făcut o excursie în afara orașului. Am mers la Suzhou, loc aflat la 80 de kilometri distanță la vest. Suzhou este un oraș istoric important al Chinei, fostă reședință de vară pentru împărații dinastiei Ming. Centrul vechi este plin de canale cu apă și poduri și clădiri vechi de secole. Suzhou este supra-numită Veneția Asiei, fiind o mare atracție turistică a Chinei.

Pentru a ajunge la Suzhou am mers cu trenul de mare viteză iar călătoria în sine a fost un moment mult așteptat pentru mine. Rețeaua HSR cu trenuri care depășesc 350 km/h s-a dezvoltat enorm în China. Dacă acum zece ani, nu erau deloc linii de mare viteză, China a construit infrastructură furibund și are acum peste 200.000 (!!) de kilometri de cale ferată rapidă. Trenurile fac ca distanțele uriașe dintre orașele mari să fie reduse mult. Spre exemplu cei 1300 de kilometri dintre Beijing și Shanghai se parcurg în 4 ore și jumătate!

Primul loc unde am mers de dimineața a fost la bancă pentru a schimba bani (aveam dolari la noi). Se pot schimba bani doar la bănci, iar toate băncile sunt de stat. Aici am simțit prima oară „eficiența” bugetarului chinez. Am avut doar 3 persoane în față dar a durat jumătate de oră până am ajuns la casă și încă o jumătate de oră să facem schimbul. Asta după ce bancnotele au fost numărate de 5-6 automat și de mână și am completat mai multe formulare. China e un loc unde birocrația e la putere.

Mai departe am luat un taxi spre gară, care ne-a ocolit prin tot orașul până când tariful a ajuns de 3 ori cât ar fi trebuit să fie. Ce e drept, taxiul prin Shanghai e foarte ieftin și nu ne-a păsat atât de mult de banii în plus, cât de timpul pierdut. În sfârșit ajunși la gară ne-am îndreptat spre casa de bilete special rezervată pentru străini. Biletele de tren în China se pot cumpăra online, dar plata se poate face doar cu carduri chineze astfel că turiștii nu au opțiunea decât de a lua de la casă.

Am stat din nou la coadă unde parcă lucrurile s-au mișcat puțin mai repede și am primit biletul pentru primul tren de Suzhou care pleca peste 15 minute. Durata drumului de 80 de kilometri: 23 de minute 🙂 Înainte să ajungem la tren am mai trecut prin 3 filtre de securitate și de verificare a biletului iar apoi am mers într-o sală de așteptare până s-a deschis boarding-ul. Ce mai, ca la aeroport.

Vagoanele sunt noi și arată foarte bine. Am stat confortabil și nici nu am simțit cum trenul a accelerat peste 300 km/h. Nu ne-am așezat bine pe scaune că am și sosit la destinație.

Suzhou a fost la prima vedere foarte diferit de ce mă așteptam eu. Mă gândeam la un orășel mic și liniștit cu case istorice ca pe vremea împăraților doar că în jurul acestuia s-a dezvoltat un oraș mare de peste 2 milioane de locuitori între timp. Numai gara nouă din Suzhou se întinde pe 10 kilometri pătrați. Orașul are mai multe linii de metrou dar și clădiri moderne și zgârie-nori.

De la gară am luat taxiul până în centrul vechi. Am fost lăsați la una din intrări și mai departe am luat-o pe jos. Centrul este exclusiv pietonal. Singura excepție sunt motocicletele electrice care sunt permise. Cartierul vechi din Suzhou este foarte frumos. Toate casele sunt vechi de sute de ani și bine întreținute. Cele mai multe dintre ele au fost transformate în magazine, restaurante sau muzee. Zona este traversată de sute de canale pe care se plimbă bărcile de lemn cu turiști.

Din pricina întârzierilor de care am povestit mai sus, nu am avut timp cât ne-am fi dorit la Suzhou. Am trecut pe la Suzhou Museum, fostul palat transformat în muzeu de istorie iar apoi am vizitat una dintre grădini. Sunt câteva zeci de grădini care pot fi vizitate în centrul vechi. Am ales să mergem la cea mai cunocută care și face parte din patrimoniul mondial UNESCO: Humble’s Administrator Garden (grădina administratorului umil). Această grădină, contrar numelui său este de o bogăție impresionantă. Am văzut acolo peisaje frumoase, pavilioane și poduri vechi de sute de ani și flori și copaci cu frunze ruginii. Ne-a luat o oră să vizităm grădina la pas grăbit.

Mai departe ne-am plimbat pe cea mai pitorească stradă din oraș – Pingjiang Road, de-a lungul malul canalului principal. Am cumpărat mai multe suveniruri iar apoi am mers la masă la o terasă centrală de unde am putut admira vederea și bărcile care se plimbau pe canale.

Nu am mai apucat să ne plimbăm mult că s-a lăsat seara. Am ieșit prin partea opusă a centrului vechi de unde am luat metroul spre gară. Speram să ne întoarcem repede la Shanghai dar am avut o surpriză neplăcută când am găsit cozi de sute de oameni la casele de bilete. Era vineri seara și multă lume pleca la rude sau în mini-vacanță de weekend, astfel că toate trenurile erau pline. Am prins bilet abia două ore mai târziu, așa că a mai trebuit să omorâm timpul pe la un mall din apropierea gării. Pe la 8 seara am plecat în sfârșit cu același tren de mare viteză iar o oră mai târziu eram înapoi la hotel.

Ultimul articol din serial l-am păstrat pentru locurile vizitate la Shanghai, un oraș foarte aglomerat si zgomots dar la fel de frumos și modern. Atunci veți putea citi despre Old Shanghai, despre frumoasele grădini Yu, de Shanghai Tower – cel mai înalt zgârie-nor al Chinei și de croaziera de noapte pe râul Huangpu. Până acolo, vă las să vedeți imaginile din prima noastră zi la Shanghai și Suzhou.

 

De la cerul senin din Taiwan am aterizat printr-un smog dens în China

 

O mască ajută la aerul poluat

 

Noaptea pe East Nanjing Road

 

The Bund

 

Mii de oameni fac poze pe malul râului Huangpu

 

Priveliștea cu Pudong care ne-a lăsat mască

 

Înapoi spre hotel

 

Am luat cina la un restaurant tradițional din apropiere

 

Fish platter

 

Dimineața am pierdut mult timp la bancă să schimbăm bani

 

Iar apoi taximetristul ne-a ocolit prin tot orașul

 

Gara centrală din Shanghai

 

Controale peste controale

 

Sala de așteptare

 

Într-un sfârșit am ajuns la tren

 

Vagonul modern și confortabil

 

Am „zburat” spre Suzhou

 

La gara din Suzhou. Eu mă așteptam la un orășel mic istoric

 

Am luat taxiul spre centrul vechi

 

Suzhou Museum

 

Canalele din centrul istoric

 

Casele vechi au fost transformate în restaurante sau magazine

 

Humble Administrator’s Garden

 

Grădinile nu sunt deloc „umile”

 

Am stat vreo oră la plimbare

 

Locul face parte din patrimoniul mondial

 

Copaci ruginii și flori care încă se păstrau

 

La plimbare prin centrul vechi

 

Am văzut multe fete la sesiuni foto

 

Vederi cu Veneția Asiei

 

Pingjiang Road

 

Ni s-a făcut foame și am mers la un restaurant din centru

 

Mâncarea, foarte bună

 

Am avut și priveliște de la terasă

 

Ne-am mai plimbat până la lăsarea serii

 

Înapoi în partea modernă din oraș.

 

Am luat metroul spre gară. Suzhou are o rețea mai mare decât Bucureștiul

 

La gară, stupoare. Sute de oameni la coadă și trenuri pline

 

A trebuit să mai stăm vreo două ore până la primul trenul disponibil

 

Seara târziu prin Shanghai. La plimbare pe Nanjing Road în drum spre hotel