Primul city break la Londra

Am vizitat Londra de mai multe ori de-a lungul timpului și am povestit deja în alte câteva articole până acum. Este un oraș care îmi place mult, care la fiecare vizită a avut ceva nou și unde întotdeauna se găsește ceva de făcut. Mai departe o să mă refer la prima vizită pe care am făcut la Londra. Era 2007 și am fost în Anglia pentru un weekend prelungit împreună cu un grup mare de studenți de la facultatea din Torino.

Eram pe atunci în bursă la Universitatea din Torino. Asociația studențească de la cămin organiza diverse evenimente finanțate prin programul Erasmus inclusiv călătorii de weekend. La un moment dat au anunțat o excursie la Londra și cum am auzit ne-am înscris imediat. Problema a fost că ar fi trebuit să avem două zile libere de la facultate de la proiectul la care lucram. Când am cerut voie, am fost refuzați de profesori și ne resemnasem că nu vom mai ajunge.

Chiar în ziua plecării am fost anunțați că putem merge pentru că ne terminasem treaba. Aveam biletele încă rezervate dar nu mai erau decât câteva ore până la decolarea avionului astfel că a urmat o goană nebună. Am fugit la cămin, am aruncat repede ce-am nimerit într-un ghiozdan și mai departe ne-am urcat în autobuzul spre aeroportul Caselle aflat la nord de Torino.

Am sosit la aeroport cu 20 minute înainte de decolare iar la check-in ni s-a spus că putem încerca să fugim dar probabil că nu mai prindem zborul. Am trecut și de controlul de securitate tot în fugă și chiar pe la ora decolării am ajuns în fața porții. Acolo era zborul afișat dar nu era nimeni și am presupus că s-a făcut deja îmbarcarea. Eu într-un moment de maximă stupiditate am zis să continuăm fuga și să intrăm pe poartă poate-poate mai intrăm în avion dacă încă nu a plecat. 🙂

Imediat ce am încercat să deschid ușa (am tras ceva de ea) a început o alarmă asurzitoare în tot aeroportul. Pasagerii se uitau mirați sau amuzați la mine iar imediat m-am trezit înconjurat de poliție. Am fost conduși la oficiul lor să dăm explicații în timp ce alarma continua să urle. Am dat pașaportul iar ofițerul m-a luat serios la întrebări. Din fericire, mă descurc în italiană și am reușit să-i explic că e vorba doar de grabă și prostie, nu de vreo rea intenție. Am avut un moment de cumpănă în care știu că am fost aproape să fiu amendat sau chiar reținut, dar poliția s-a îndurat și m-a lăsat cu un avertisment.

Când am revenit la poartă, am aflat că zborul avea întârziere și de-abia începuse îmbarcarea. 🙂 Am reușit și noi să ne îmbarcăm rușinați, sub privirile ironice ale celorlalți pasageri din avion. Cel mai amuzant a fost că cei de la aeroport tot nu reușeau să oprească alarmă pe care am auzit-o inclusiv din avion până ce am început decolarea.

De la Torino la Luton am zburat aproximativ două ore. Orice zbor spre nord din Torino are priveliști minunate peste Alpi, iar zborul nostru a trecut destul de aproape de Mont Blanc astfel că am putut admira de la geam măreția celui mai înalt vârf din Europa. Am aterizat la nord de Londra pe o vreme mohorâtă așa cum e de obicei în Anglia iar mai departe am luat autocarul spre hotel unde ceilalți au fost foarte surprinși să ne vadă că am ajuns (anunțasem că cel probabil nu mai venim).

Au urmat 3 zile frumoase de-a lungul cărora în primul rând ne-am distrat (doar eram în studenție) dar am și vizitat câteva dintre atracțiile turistice ale Londrei. Am dormit la un hotel aflat foarte departe de centru dar aveam linie directă până la Piccadily Circus în centru astfel că am putut ajunge relativ rapid în oraș. The Tube (așa cum numesc londonezii metroul) este cea mai bună modalitate de deplasare prin Londra. Noi am avut un pass pe 3 zile cu care ne-am putut deplasa prin Londra în voie.

Harta metroului

Primul loc unde am mers în centrul Londrei a fost zona Embankment, de pe malul Tamisei. Acolo se află câteva din cele mai cunoscute atracții din oraș: turnul Big Ben, clădirea Parlamentului și roata London Eye. Puțin mai departe se poate ajunge la Westminster Abbey, cea mai importantă catedrală dar și la Turnul Londrei sau Tower Bridge – și acestea fiind clădiri pe care le recunoaște oricine.

După multe poze făcute cu toate aceste locuri bine-cunoscute am mers să vizităm Westminster Abbey. Biserica în stil gotic este probabil cea mai frumoasă biserică din Marea Britanie și cea mai importantă fiind locul unde s-au ținut de-a lungul secolelor încoronările și cele mai importante ceremonii ale familiei regale.

The Abbey poate fi vizitată contra cost (20 Lire), pe cont propriu sau cu ghid. Interiorul este spectaculos prin dimensiuni. Nava centrală cu ale sale coloane înnegrite de timp este uriașă iar decorațiile și vitraliile sunt impresionante. Pe podea sunt sculptate mii de morminte ale marilor personalități engleze. La Westminster sunt înmormântați 17 foști regi ai Angliei, oameni de știință sau artiști, spre exemplu Charles Dickens sau Isaac Newton. Alte caracteristici interesante sunt capelele, cea mai frumoasă dintre ele fiind Chapter House și curtea interioară (Cloister) a bisericii.

Mai departe am trecut pe la cealaltă biserică faimoasă a Londrei – Catedrala St. Paul. Aceasta este cea mai mare biserică a Londrei, iar domul său uriaș este bine-cunoscut apărând spre exemplu în genericele BBC. Am prins atunci catedrala închisă pentru o ceremonie și am rămas la o plimbare prin zonă urcând pe Millenium Bridge, podul pietonal modern peste Tamisa.

Ziua următoare ne-am trezit pe un soare splendid (o zi mai rar de găsit la Londra) și primul loc unde am mers a fost la palatul Buckingham unde am putut vedea schimbarea gărzilor. Ceremonia de la palat are loc fix la ora 10:45 în zilele de luni, miercuri, vineri și duminică când vremea este bună. De fiecare dată se strâng multe mii de turiști și pentru a prinde un loc bun trebuie venit devreme. Changing of the Guards este o ceremonie fastuoasă cu multe zeci de soldați, fanfare și obiceiuri bine stabilite. Cu totul durează 45 de minute, iar Garda Reginei execută ritualul cu mare atenție ignorând cu succes sutele de privitori.

Chiar în fața palatului Buckingham este St James’ Park. Acolo am mers asemenea multor londonezi la picnic pe gazonul verde sub soarele cald. Acea zi știu că n-am mai făcut mare lucru, iar seara am mers la o petrecere într-un club din zona Piccadily.

Ultima zi la Londra am dedicat-o muzeelor. Am luat metroul până la Charing Cross de unde am mers în Trafalgar Square. Cea mai mare piață din Londra este recunoscută pentru uriașa statuie a amiralului Nelson din centrul său. Aproape de Trafalgar se află cele mai importante muzee ale Angliei: National Gallery (muzeul de artă) și British Museum (care l-aș putea numi muzeu al istoriei umanității). Intrarea este gratuită la ambele.

Atunci am preferat să vizităm British Museum, care ni s-a părut mult mai interesant. Într-adevăr a fost, pentru că exponatele sale prezintă istoria celor mai mari civilizații ale lumii: de la mumii egiptene la porți babiloniene, sculpturi incașe sau capetele Rapa Nui din Insula Pastelui. Imperiul britanic a controlat cândva jumătate din planetă iar multe dintre artefactele aduse din colonii sunt expuse la acest muzeu, un loc fascinant pentru pasionații de istorie sau geografie.

După multe ore petrecute la British, am mers să vizităm tot un fel de muzeu, dar foarte diferit. Am mers la Madame Tussaud’s – muzeul statuilor de ceară. Faimosul muzeu al Londrei include exponate din ceară al celor mai cunoscute vedete ale lumii – cântăreți, actori sau politicieni, o sală a groazei și un muzeu dedicat familiei regale britanice. Am ajuns aproape de ora închiderii așa că am făcut un tur al muzeului în viteză. Am avut totuși timp să facem multe poze cu statuile din ceară prostindu-ne în diverse ipostaze.

Zborul de întoarcere spre Torino a avut noi peripeții pentru că avionul a avut probleme tehnice și a dat mai multe ocoale aeroportului până să aterizeze cu succes, dar în final ne-am întors cu bine. Asta a fost prima noastră vizită în capitala Marii Britanii, o excursie din care am rămas cu mult amintiri frumoase, iar de atunci am mai tot revenit.

A fost primul zbor cu Easy Jet