Amintiri din Copilărie – Mănăstirile din Bucovina

Zona mănăstirilor din Moldova este una din cele mai pitorești destinații turistice pe care le are România de oferit cu zeci de locuri interesante de vizitat fie ele de interes istoric: biserici, cetăți sau case memoriale fie munți, lacuri și alte peisaje naturale unice.

Au trecut mai mult de zece ani de când am făcut un circuit în nordul Moldovei iar mai departe o să încerc să împart câteva amintiri și imagini de atunci. Eram în vara lui 2007 când am plecat la drum cu mașina. A fost un traseu destul de lung pentru doar 4 zile în care am condus peste 1000 de kilometri și am făcut zeci de opriri și vizite.

Harta traseului

 

Prima oprire după plecarea din București a fost la Băile Tușnad. Acolo am servit prânzul la un cochet restaurant pe lacul Ciucaș într-un cadru natural splendid. Tușnad este renumit pentru apele sale minerale și pentru tratamentele termale. Băile și izvoarele nu au fost lăsate în paragină ca prin alte părți iar stațiunea arată bine fiind supranumită de localnici “Mica Elveție”.

 

Mai departe, de la Gheorghieni am început urcarea spre munte peste Carpații Orientali.

 

Mai sus în munte este Lacul Rosu. Acest lac natural s-a format în urma unui cutremur ce a dus la prăbușirea unui versant montan. Culoarea sa este dată de oxizii de fier din apă dar legenda spune că este sângele oamenilor și animalelor peste care a căzut muntele. Numele lacului în maghiară este Gyilkos-to adică lacul ucigaș.  Se pot închiria bărci pe Lacul Rosu dar este necesară ceva atenție pentru a ocolii trunchiurile de copac.

 

Aproape de Lacu Rosu am condus pe unul dintre cele mai frumoase drumuri din România: trecătoarea montană prin Cheile Bicaz. Șoseaua șerpuiește prin pereții înalți ai munților Hășmaș. La popasul din chei se află mai multe magazine cu suveniruri și produse tradiționale din zonă.

 

Pe barajul Izvorul Muntelui, vederea peste Lacul Bicaz. De aici practic am intrat în regiunea Moldovei. Am condus mai departe pe malul lacului până la Durău unde am sosit pe înserate.

 

Pensiunea unde am înnoptat la Durău chiar la poalele munților Ceahlău. Ne-am trezit dimineața sub un soare superb în aerul curat de la munte.

 

Mănăstirea Durau a fost prima pe care am vizitat-o, fiind foarte aproape de pensiunea noastră. Mănăstirea de sub Ceahlău este foarte bine întreținută iar grădina e o frumusețe cu zeci de tipuri de flori multicolore. Este o mănăstire de maici, iar de obicei măicuțele sunt cele care se îngrijesc cel mai bine de grădini și curățenie – asta am observat de-a lungul circuitului nostru.

 

Mănăstirea Neamț este cel mai mare și vechi așezământ monahal din Moldova fiind ctitorită în vremea domnitorului Petru Mușat la finalul secolului 14. Mai târziu a fost zidită de domnitorii Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Este considerată cea mai importantă mănăstire din Moldova.

 

Aproape de Mănăstirea Neamț este casa memorială Mihail Sadoveanu unde scriitorul a trăit peste 20 de ani.

 

De la satul Pipirig am intrat pe teritoriul Amintirilor din Copilărie, trecând prin mai multe locuri cu nume cunoscute din povestirile lui Creangă

 

“Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”

 

Nu puteam să nu oprim la Humulești. Acolo se poate vizita casa unde s-a născut și a trăit Ion Creangă dar și un mic parc tematic vizavi amenajat cu personaje din povestirile scriitorului. Chiar dacă ambele sunt mici și nu sunt atât de multe de văzut, locul chiar are un aer deosebit care iți amintește de copilărie.

 

Am trecut prin Târgu-Neamț, dar nu am oprit la cetate – pe atunci era în renovare.

 

Am mers apoi direct la Suceava unde am vizitat Cetatea de Scaun, una dintre cele mai impunătoare fortificații din Moldova și cea mai bine păstrată dintre cetățile lui Ștefan cel Mare, loc ce a servit mai multe secole ca reședință a domnitorilor Moldovei.

 

Ultima vizită a zilei a fost la Mănăstirea Dragomirna la 10 kilometri de orașul Suceava. Aceasta a fost ridicată în 1602 pe malul unui lac iar biserica din centrul complexului se remarcă prin înălțimea sa. Am prins la Dragomirna o nuntă ceea ce nu e tocmai în regulă la o mănăstire, dar dacă sunt bani se rezolvă. Am dedus asta văzând preotul care a sosit într-o limuzină de lux.

 

Seara aceea ne-am cazat la o pensiune la Gura Humorului, la vest de Suceava. Am servit cina acolo și am dormit profund pregătiți de o nouă zi plină.

 

Ziua următoare am făcut turul propriu-zis al mănăstirilor pictate din Bucovina. România are (doar) 6 situri culturale aflate în patrimoniul mondial UNESCO: cetatea Sighișoarei, bisericile fortificate din Transilvania, cetățile dacice, bisericile de lemn din Maramureș, mănăstirea Horezu și bisericile Bucovinene. Acestea din urmă sunt și primul sit romanesc inclus în patrimoniu și sunt incluse bisericile din Arbore, Humor, Suceava, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Voroneț și Sucevița. Cele opt biserici au pereții exteriori acoperiți cu picturi în frescă autentice și bine conservate, ce reprezintă cicluri complete de teme religioase și sunt considerate „capodopere inspirate din arta bizantină”. Noi am vizitat jumătate dintre ele, pe cele considerate cele mai frumoase și mai accesibile.

Mănăstirea Humor a fost prima unde am mers fiind cazați în aceeași localitate. Am descoperit și aici o grădină bine-îngrijită plină de flori. Biserica centrală este vopsită asemenea pe interior și exterior cu icoane de o frumusețe unică. În centrul complexului este un turn din secolul 17 unde se poate urca pe treptele din lemn pentru a vedea panorama mănăstirii.

 

Tot aproape de Gura Humorului se află capodopera mănăstirilor Bucovinene, poate cea mai fotografiată biserică din România – Voroneț. Aceasta a fost construită de Ștefan cel Mare pentru a comemora victoria în bătălia de la Vaslui. Biserica a fost supranumită “capela sixtină a estului” pentru frescei de pe fațada vestică ce ilustrează grafic Judecata de Apoi. Vopseaua naturală folosită “Albastru de Voroneț” are o culoare uimitoare și este renumită în lume pentru cât de bine a rezistat timpului; modalitatea sa de obținere este încă necunoscută în zilele noastre.

 

Am continuat traseul cu mașina spre vest trecând prin Câmpulung Moldovenesc până la satul Vatra Moldoviței, nu departe de granița cu Ucraina. Acolo se află o altă capodoperă – mănăstirea pictată Moldovița. Aceasta este puțin mai deteriorată însă picturile rămase sunt și ele de o frumusețe rară. Mănăstirea a fost întemeiată de Petru Rareș, fiul lui Ștefan, iar muzeul și multe dintre frescele sale sunt dedicate domnitorului.

 

 

Mai departe am traversat munții prin cea mai înaltă trecătoare montană din Carpații Orientali – Pasul Prislop (1410 m)

 

Dincolo de munți, chiar la marginea șoselei este mănăstirea Sucevița. De la parcare se văd zidurile fortificate înalte care dau mai degrabă aspectul unei cetăți. Acestea au o formă pătrată iar în colturi sunt și turnuri de apărare. Nu erau drone pe vremea aceea dar de sus locul arată fantastic. La interior este o altă mare biserică pictată, care îmbină mai multe detalii arhitecturale moldovenești, fiind considerată un adevărat testament al artei din regiune. Locul ne-a impresionat. Dacă ar fi să aleg care este cea mai deosebită mănăstire din nordul Moldovei aș spune că aceea este Sucevița.

 

Nu puteam ajunge în regiune fără să mergem la cea mai importantă biserică a Moldovei din punct de vedere istoric. Este vorba de Putna, locul unde se odihnește Ștefan cel Mare. Prima biserică ctitorită de domnitor nu este una pictată dar impresionează prin dimensiuni și eleganță. Se află foarte aproape de Ucraina. De altfel, granița a fost stabilită acolo tocmai pentru a păstra locul în România în ciuda dorinței inițiale ale Sovieticilor. Multe dintre slujbele importante cu semnificație istorică se țin la Putna iar locul este un important centru de pelerinaj.

 

Nu departe de Putna este chilia lui Daniil Sihastru, duhovnicul și sfătuitorul lui Ștefan cel Mare.

 

De la Putna a urmat un drum lung înapoi până în Neamț unde am ajuns abia înainte de lăsarea întunericului și ne-am cazat la pensiunea Eden din Agapia.

 

Ultima vizită în circuitul nostru a fost Mănăstirea de maici din Agapia. Acolo mi-a luat roba de rigoare (era mult prea cald pentru pantaloni lungi) și am vizitat biserica, grădinile și casele memoriale. Grădina plină de flori este una din cele mai frumoase pe care le-am vizitat iar casele măicuțelor arată tare frumos. Sus pe deal se află pădurea de goruni, codrii de aramă ai lui Eminescu.

 

Agapia a fost ultima noastră oprire. A urmat un drum lung pe DN 2 cu turme de vaci, multe radare ale politiei și destui șoferi nebuni și sosirea cu bine la București târziu în noapte.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.