Cu ocazia sejurului de la Eilat am avut mai multe variante de excursii pe care le puteam face, dar cea la care ne-am decis până la urmă a fost un tur de două zile care includea Ierusalimul și Marea Moartă. Ambele sunt locuri pe care le mai vizitasem în trecut însă cu ocazia asta am putut descoperi  locuri și atracții noi precum cetatea Masada și muzeele din Ierusalim. Pentru a ajunge acolo am închiriat o mașină, variantă care ni s-a părut cel mai la îndemână. Era a treia oară când ajungeam în cetatea sfântă dar prima dată când am fi rămas peste noapte la Ierusalim.

De la Eilat sunt 320 de kilometri iar drumul se parcurge în cel 3-4 ore. Traseul cel mai scurt spre Ierusalim trece prin Palestina (West Bank). Nu eram siguri dacă putem merge cu mașina închiriată prin teritoriile palestiniene dar după ce ne-am interesat am confirmat că da, cu condiția strictă de a nu părăsi șoseaua principală, respectiv drumul 90 pe malul Mării Moarte și apoi autostrada 1. Cam așa arăta traseul nostru:

 

Am plecat așadar dimineața devreme din Eilat iar prima parte de traseu prin deșert a fost destul de monotonă.

 

După deșertul Negev am coborât pe serpentine până pe malul Mării Moarte, cel mai jos loc de pe Pământ și au început să apară peisajele frumoase cu malurile albe de la sare.

 

Un prim popas l-am făcut la Ein Gedi. Este vorba de o oază aproape de mare. De acolo se pot face drumeții către o cascadă pe munte, iar noi ne-am rezumat să luăm o gustare la centrul turistic.

 

După ce am făcut stânga pe autostrada 1 spre Ierusalim am început să observăm de o parte și de alta a drumului așezările palestiniene. Am trecut foarte aproape de Ierihon pe unde am văzut mulțime militari și apoi ne-am apropiat de punctul de control dinainte de Ierusalim. Diferențele între așezările palestiniene și coloniile israelienilor din zonă sunt remarcabile – unele sunt bărăci și case unde se trăiește într-o sărăcie lucie iar celelalte sunt adevărate fortificații apărate de ziduri și garduri cu sârmă ghimpată. Nu pot spune că ne-am simțit în pericol pe drum, dar mai degrabă ne-au întristat contrastele și sărăcia în care trăiesc unii palestinieni.

 

După amiază am sosit la Ierusalim. Am mers mai întâi la hotel unde ne-am lăsat doar lucrurile. Nu ne-am putut caza pentru că era Sabat iar angajații nu făceau curățenie ziua, camera noastră avea să fie gata doar după ora 7. Astfel că după ce am lăsat lucrurile am mers cu mașina înspre Ierusalimul de est.

 

Am mers direct la muntele măslinilor, locul de unde se vede cea mai frumoasă priveliște peste vechiul Ierusalim. Acolo am vizitat câteva biserici bine-cunoscute, pe unde mai fusesem: frumoasa biserică rusească cu turle a Mariei Magdalena, biserica catolică a înălțării și grădinile Ghetsimani, locul Cinei cea de taină unde se pot vedea câțiva din cei mai vechi măslini din lume.

 

Cu greu am găsit un loc de parcare apoi aproape de zidurile cetății. Am parcat într-un final, după multe ture, la garajul subteran Mamilla aproape de poarta Jaffa iar apoi am luat-o la pas prin centrul vechi. E greu să nu te rătăcești prin bazarul din Ierusalim, mai ales când vitrinele și tarabele colorate iți iau ochii. Am traversat bazarul multicolor și aglomerat ca întotdeauna și a fost nevoie de gps pentru a ieși din cotloanele întortocheate.

 

Harta turistică a cetății

 

Am revăzut apoi zidul plângerii și templul lui David. Fiind Sabat, zi de rugăciune, nu am putut face fotografii în zona din apropiere. Am făcut și noi obiceiurile religioase și am mers prin tunelul de-a lungul zidului. Am fi vrut să vizităm de data asta și partea musulmană a templului, moscheea Al Aqsa, însă am nimerit după orele de vizitare (sunt 2-3 ore pe zi) și am lăsat asta pentru altă dată.

 

Era a treia oară când vizitam Ierusalimul și tot a treia oară când am mers la Biserica Sfântului Mormânt. Am prins o zi mult mai aglomerată decât alte dăți, cu multe slujbe ale diverselor congregații. Unii dintre noi au rezistat totuși să stea la coada de peste o oră pentru a intra la mormânt.

 

Sfântul Mormânt

 

Slujbe ortodoxe respectiv catolice

 

Am rămas până seara târziu prin orașul vechi. Am servit cina la o tavernă locală iar mai târziu spre noapte am revenit la somn la hotel.

 

Dimineața la hotelul nostru din vestul Ierusalimul. De la balcon se vedea Knesset-ul și clădirile guvernului israelian. Înainte de a părăsi Ierusalim am mai rămas să vizităm două muzee pe care nu le mai vizitasem, de altfel cele mai interesante din Israel: Holocaust Museum și The Museum of Israel.

 

Am mers întâi la Muzeul Holocaustului. Intrarea este gratuită dar se poate face o rezervare online pentru a garanta o anumită oră a vizitei. Muzeul Yad Vashem are niște condiții destul de stricte: se trece printr-un control de securitate, nu se pot face fotografii înauntru unde intenționat nu este nici semnal pe mobil. Muzeul prezintă tragediile suferite de evrei din timpul Războiului Mondial în Germania Nazistă și nu numai. Este un muzeu grafic, interactiv cu multe testimoniale și prezentării video și audio. Este extraordinar de bine organizat și de interesant. Am stat acolo vreo două ore și dacă nu ne grăbeam am fi stat mult mai mult. Nu ai cum să nu ieși marcat și cu o lacrimă în ochi după ce vezi la Holocaust Museum.

 

Am vizitat apoi Museum of Israel, cel mai amplu muzeu din Ierusalim. Acesta include zeci de clădiri inclusiv galerii de artă si muzee de istorie dar două dintre ele sunt considerate cele mai interesante: Macheta uriașă a Ierusalimului din timpul primul templu și Dome of the Book, unde se află manuscrisele de la Marea Moartă. Vizita noastră s-a rezumat doar la cele două. La machetă am făcut mai multe poze și am studiat atent pentru a recunoaște locurile ce le văzusem cu o zi înainte. Am intrat apoi în dom. Manuscrisele care au creat o mare dispută în lumea religioasă sunt expuse în vitrine alături de traduceri în mai multe limbi. Tot acolo este expusă cea mai mică biblie din lume, creată cu ajutorul micro-laserelor, ce nu poate fi văzută decât la microscop.

 

După prânz am părăsit Ierusalim și am revenit pe același drum către Marea Moartă. Am prins și un blocaj în trafic datorat unui control al armatei israeliene, iar după vreo două ore am sosit pe malul apei. Am întâlnit mai multe capre ibex care se hrăneau și ele din puținele plante verzi de la marginea drumului.

 

Am oprit apoi la Masada, cetatea construită pe dealuri unde se ajunge cu telecabina. Am parcat la centrul pentru vizitatori și am avut norocul să ajungem cu minute înainte de ultima urcare a zilei. Am luat repede biletele dus-întors și ne-am îmbarcat. Din telecabină am văzut câteva priveliști minunate deasupra ambelor maluri ale Mării Moarte, israelian și iordanian.

 

Cetatea Masada a fost construită de regele Irod ca fortificație de apărare într-un loc strategic, un deal proeminent care oferă vederi de 360 de grade la mulți kilometri depărtare. Vorba vine deal, pentru că Masada are doar 60 de metri înălțime, diferența de nivel fiind dată de faptul că zona din jur este sub nivelul mării, la aproximativ -400. Rămas în istorie este asediul Masadei făcut de romani în anii 73-74. Prin acele vremuri Masada adăpostea în special evrei refugiați după distrugerea celui de-al doilea templu. Romanii au încercat în zadar să cucerească cetatea și singurul mod prin care au putut cuceri a fost să construiască o rampă din pământ pentru a ajunge la ziduri. Construcția a durat aproape un an, iar când atacul roman devenise iminent, locuitorii din Masada au decis să își ia viața decât să fie obligați să renunțe la credință, momentul fiind evocat în mai multe scrieri din istoria israeliților. Cetatea este întinsa pe o zonă mare cu multe fortificații și ruine dar și câteva clădiri foarte bine păstrate, în special câteva camere din fostul palat al lui Irod. Pe soarele splendid, plimbarea de la Masada a fost momentul meu preferat din tot turul în Israel.

 

La finalul plimbării am luat iar ultima telecabină care cobora și înainte de a pleca am mai trecut pe la magazinul de suveniruri din complexul de jos.

 

Am sosit la Ein Bokek, stațiunea principală de la Marea Moartă, chiar înainte de lăsarea serii. Nu am mai făcut baie în apa sărată (apa era caldă, dar să încerci o dată e suficient) ci am făcut o plimbare pe plajă, la aerosoli cum spune. La lumina apusului marea avea o culoare specială iar soarele, luna și dealurile din jur se oglindeau pe întinderea de apă.

 

Pe la 5 și ceva deja s-a întunecat. Am mai rămas să servim cina iar apoi a urmat lungul drum pe beznă înapoi la Eilat.