Roadtrip în Canada – Partea 3 – Drumul spre Toronto. Parcul celor 1000 de insule

După trei zile petrecute la Montreal, urma să plecăm mai departe spre Toronto. Aveam de parcurs un drum destul de lung – 550 de kilometri, ce e drept exclusiv pe autostradă, adică vreo 5 ore de condus.

Seara dinaintea plecării am căutat un loc mai interesant pe la jumătatea traseului unde să facem un popas și cel mai potrivit loc mi s-a părut parcul celor o mie de insule și castelul Boldt. Era totuși o mică problemă: castelul se află pe o insulă pe fluviul St. Lawrence, dar pe teritoriul S.U.A.. M-am interesat totuși și am găsit o croazieră care făcea turul insulelor și al castelului fără să necesite pașaport, ceea ce mi s-a părut chiar grozav.

Am părăsit Montreal dimineața devreme. Drumul spre Toronto merge de-a lungul malului fluviului St. Lawrence nu paralel cu frontiera americană. Autostrada trece prin câmpie și nu are aproape nicio curbă; mai rar, câte un mic deal schimbă din monotonia peisajului. Limita legală de viteză este 100 km/h dar toată lumea merge cu 120. Există și mașini de politie cu radar, dar ce e drept sunt puține.

După ce am părăsit provincia francofonă Quebec au apărut semnele bilingve iar mai târziu cu cât ne apropiam de Toronto, toate afișajele rutiere erau exclusiv în engleză. După vreo două ore și ceva de condus am sosit în localitatea Ivy Lea la coada lacului Ontario unde se află parcul natural 1000 Islands. Știam ora de plecare a croazierei (10 dimineața) și am ajuns la fix ca să servim micul dejun înainte. Apoi am luat biletele (28 de dolari canadieni de persoană) și ne-am pregătit de îmbarcarea pe vas.

Între timp au mai sosit vreo 3 autocare cu turiști astfel că vaporul s-a umplut. Croaziera a durat o oră și jumătate și a fost o experiență care a meritat toți banii. Parcul 1000 Islands nu are chiar o mie de insule, dar sunt cu adevărat foarte multe insulițe. Unele din ele au 3-4 metri lungime, altele sunt mai mari, iar pe cele mai multe dintre insule sunt construite vile și case de vacanță. Zona este preferată de oamenii înstăriți din nordul Ontario dar și din statul New York pentru reședințe de vară, fiind și multe vedete care au proprietăți acolo. Am văzut pe drum câteva reședințe foarte luxoase, chiar de o bogăție opulentă. Traseul pe apă începe din apropierea podului care leagă Canada de S.U.A și continuă de-a lungul graniței. Am întâlnit mai multe iahturi și ambarcațiuni de agrement pe traseul de-a lungul graniței.

La un moment dat am fost anunțați că am intrat în apele teritoriale americane. Nu știu dacă mai există alt loc unde poți să mai ajungi în S.U.A. fără viză. Chit că nu am debarcat, mi s-a părut foarte tare. Există o casă construită pe două insule unite de un mic pod. Este foarte interesant că podul trece chiar pe graniță. Ghidul ne-a spus glumind că proprietarul de acolo trebuie să treacă vama pentru a ajunge din dormitor în bucătărie.

Punctul culminant al excursiei a fost când am ajuns în dreptul castelului Boldt pe partea americană și am făcut turul acestuia de pe apă. Locul are o poveste pe cât de romantică pe atât de tristă. Proiectul a fost început în anul 1900 de către George Boldt, un milionar din Manhattan proprietar al hotelului Waldorf Astoria. Insula Hart (cum se numea locul anterior datorită formei asemănătoare cu o insulă) era specială pentru el și soția sa, ei petrecând câteva vacanțe în zonă. Când aceasta s-a îmbolnăvit grav a decis să construiască acolo un castel unde să poată locui în timp ce ea beneficiază de tratament. Șotia sa s-a stins după 4 ani, înainte de finalizarea construcției, iar Boldt a abandonat proiectul și nu a locuit niciodată acolo. Castelul a rămas în paragină până în anii 80 când a fost preluat de statul american și finalizat. Astăzi este un muzeu care atrage sute de mii de vizitatori anual.

Am revenit la țărm la finalul croazierei și am continuat apoi drumul pe autostradă. Încă 3 ore de drum drept și anost și am sosit în apropiere de Toronto. Începeau să se vadă zgârie-norii din marea metropolă de pe malul lacului Ontario. Toronto este cel mai mare oraș al Canadei având o populație urbană de peste 5 milioane. Traficul auto este pe măsură, ambuteiajele pe autostrăzi fiind la ordinea zilei. Când am sosit în oraș am mers cumva împotriva traficului astfel că am sosit relativ repede în centru.

Prima oprire a fost la St. Lawrence Market, piața alimentară veche, un loc deosebit și o atracție turistică în sine. Acolo am servit masa de prânz la unul dintre restaurante. Pentru că era doar 3 după amiaza am decis să rămânem în centru pentru o tură prin oraș. Toronto e un oraș ultra modern, impresionant la prima vedere. Aduce mult cu Chicago, aflat tot pe malul unui lac și cu zeci de turnuri înalte din otel și sticlă.

Contrar tuturor așteptărilor vremea din Canada a fost călduroasă pe tot parcursul vacanței noastre. În ziua când am sosit la Toronto a fost de-a dreptul caniculară. Erau 34 de grade. Ne-am putut plimba pe căldură prin Downtown doar datorită umbrei făcute de zgârie-nori.

Am făcut mai întâi o tură prin zona mai veche a centrului, trecând pe la Toronto Cathedral, pe la clădirea primăriei și apoi pe la Toronto Sign, unul din locurile preferate pentru fotografii. Prin fața primăriei trec tramvaiele de epocă, un alt simbol al orașului. Mai departe am trecut prin districtul financiar, unde sunt cele mai înalte clădiri.

După scurta plimbare am revenit la mașină la răcoarea și confortul aerului condiționat. Am traversat orașul pentru a opri în zona de sud, aproape de CN Tower. Parcarea prin Toronto este un adevărat coșmar – sunt câteva loturi mai mari și parcări subterane unde tariful minim este 20-30 dolari. Locurile de parcare la stradă sunt foarte puține. Cu mare noroc am găsit un asemenea loc, aproape de port, unde parcarea a costat „doar” 3 dolari pe oră. De acolo aveam doar 5 minute de mers până la CN Tower.

CN Tower este cel mai vizitat loc din Toronto. Turnul de televiziune construit în anii 70 a deținut timp de peste 30 de ani recordul celei mai înalte structuri din lume, fiind depășit abia în 2009 după construcția Burj Khalifa din Dubai. Turnul din Toronto are peste 550 de metri înălțime. Există 3 platforme de observație: una exterioară și una interioară cu podea de sticlă – cele două la aproximativ 350 de metri și una mică chiar sub antenă numită Sky Pod chiar sub antenă la 450 de metri înălțime. Am luat un bilet combinat cu care le-am putut vizita pe toate. Am zburat cu liftul iar în 40 de secunde eram deja la primul nivel. Vederile de sus peste Toronto și lacul Ontario sunt extraordinare. De sus de la Sky Pod se vede și mai bine, capsula fiind limitată la un număr mic de vizitatori în același timp.

Aproape de CN Tower se mai află alte atracții importante: Ripley’s Acquarium – cel mai mare acvariu din Canada și muzeul trenurilor din Roundhouse Park. Nu le-am mai vizitat pentru că se lăsa seara. Am revenit la mașină pe malul lacului Ontario și am plecat spre hotel înainte de lăsarea întunericului.

Au urmat două zile petrecute la Cascada Niagara și o revenire la Toronto în continuarea circuitului nostru.

La drum spre Toronto