Italia mai puțin cunoscută – La nord de Bari: Promontorio del Gargano

Sudul Italiei este o regiune mai puțin vizitată dar are o mulțime de locuri frumoase de văzut. Puglia, regiunea din sud-est (sau tocul cizmei cum i se mai spune) este după părerea mea cea mai interesantă a Italiei din punct de vedere al plajelor și al peisajelor naturale. Puglia este și o zonă foarte ieftină cu prețuri comparabile cu destinațiile turistice din România iar datorită zborurilor directe este o destinație de weekend foarte accesibilă.

Am fost deja de 3 ori în Puglia, zburând direct la Bari din București. Prima oară am stat în Bari și am vizitat câteva locuri din împrejurimi, altă dată am mers la plajă lângă Ostuni și am făcut o plimbare în sud (la Alberobello și Valea Itria) iar de data asta am mers la nord de Bari, pentru a vedea una din cele mai importante parcuri naturale italiene – Promontorio del Gargano.

Orarul actual Wizz Air este foarte convenabil – sunt zboruri zilnice din București în fiecare seară, permițând spre exemplu o plecare de weekend (de vineri seara până duminică seară). Orarul a fost și motivul pentru care am ales să revenim la Bari – eram în căutarea unei mini-escapade la mare fără a mai lua un concediu.

Am mers la Bari la final de iulie, perioadă de vârf de sezon, dar chiar și așa am avut variante de cazare pe alese. Am ales hotelul Panorama del Golfo din Manfredonia, la 100 de kilometri nord de aeroport. Pe cazare am plătit 70 de euro pe noapte cu mic dejun inclus, iar pe o mașină închiriată am mai dat 100 de euro asigurările incluse. Locația hotelului a fost excelentă – fiind aflat chiar lângă plajă și aproape de atracțiile pe care ne doream să le vizităm.

Am aterizat seara pe la 9 la Bari. De acolo am luat repede mașină (eram deja obișnuiți cu aeroportul) și am plecat la drum; două ore mai târziu eram la hotel.

Prima zi am petrecut-o mai mult la plajă în Manfredonia. Stațiunea nu este foarte cunoscută – pe nedrept, din punctul meu de vedere. Plajele din Manfredonia sunt excelente – cu nisip fin alb, apă curată și marea care se adâncește foarte lin. La fel ca mai peste tot prin Italia, toate plajele amenajate sunt private. Se pot închiria șezlonguri și umbrele iar tarifele pentru 2 persoane variază între 10 și 20 de euro pe zi. Am prins și o vreme excelentă – temperaturi maxime de 30 de grade (sub media perioadei) și fără vânt – așa că valurile Adriaticii erau foarte line. Altfel, Manfredonia este un oraș cochet, cu un centru vechi elegant, un mare castel ca obiectiv turistic principal și multe plaje frumoase.

După amiaza am făcut o plimbare cu mașina spre nord. Am mers mai întâi la Monte Sant’Angelo, unul din cele mai interesante orășele din regiune. Monte se află într-un vârf de deal la 20 kilometri de Manfredonia. Pentru a ajunge acolo am condus pe un drum plin de serpentine dar și de vederi frumoase peste golf.

Monte Sant’Angelo se află într-un cadru natural extrem de pitoresc iar orașul are o arhitectură foarte interesantă a caselor. Sus în vârf de munte se află ruinele unui vechi castel, dar cea mai mare atracție turistică este catedrala-sanctuar din localitate, important loc de pelerinaj pentru catolici încă din evul mediu. Sanctuarul dedicat arhanghelului Mihail a fost construit în jurul secolului 12 începând de la grota-biserică. Construcția s-a tot extins fiind adăugate alte grote, tuneluri și camera astfel încât astăzi este un complex imens impresionant. De afară nu pare cine știe ce mare catedrală dar după ce am intrat, am realizat dimensiunea locului. Cel mai interesant loc de văzut este vechea grotă; pe lângă asta se mai poate vizita muzeul, criptele și mulțimea de capele din complex.

Ne-am mai plimbat pe străzile întortocheate din oraș și pe la magazinele de suveniruri – cele mai căutate sunt produsele alimentare sau cosmetice din măsline și oregano, cultivate local și pastele de Puglia. Reveniți la mașină am coborât dealul pe un alt drum cu serpentine, în direcția Mattinata – un sat aflat în vale, aproape de malul mării înconjurat de o mare plantație de măslini. Am găsit Mattinata in zi de sărbătoare, cu strada mare închisă și decorată. Acolo am rămas seara pentru a servi cina la una din terasele cochete din centru.

Ziua următoare am făcut o plimbare mai lungă prin Promontorio del Gargano. Peninsula din estul Italiei este una din cele mai inaccesibile zone datorită drumurilor foarte șerpuite construite pe malurile sale abrupte. Întreaga zonă este rezervație naturală iar peisajele de la mal sunt deosebite. Am mers pe Via del Gargano spre Vieste iar traseul a fost o plăcere de condus și peisajele pe care le-am văzut au fost pe măsură.

Din Vieste, am vrut să luăm o excursie pe mare, dar croaziera începea abia mai târziu așa că am continuat drumul mai departe spre Peschici, unul din porturile frumoase din zonă. Acolo am servit o pizza bună și am umblat pe străduțele din centrul vechi. Când a venit ora plecării în croazieră am revenit la Vieste.

Acest circuit cu vaporul nu trebuie ratat de nimeni care ajunge în zonă. Excursia costă 23 de euro de persoană și face toți banii. Frumusețea peninsulei Gargano se vede cel mai bine de pe mare. Malul este înțesat cu stânci sculptate de mare, grote și plaje izolate cu adevărat unice. Excursia a durat aproape trei ore, timp în care am văzut îndeaproape toate aceste locuri.

Am plecat din portul turistic din Vieste cu vasul Desiree iar de-a lungul excursiei am avut ghid care ne explica de câte ori ajungeam într-un loc mai interesant. Am văzut mai întâi orașul vechi cocoțat până pe malul stâncilor abrupte de unde tinerii din oraș se aruncau curajos în mare și apoi plaja din Vieste cu celebra stâncă Pizzomunno care are și o poveste frumoasă.

Legenda spune că Pizzomunno era un tânăr chipeș din Vieste. Toate fetele îl îndrăgeau dar el avea ochi doar pentru iubita lui, Cristalda. Pescar fiind, mergea pe mare și într-unul din drumurile sale a întâlnit un grup de sirene. Acestea au vrut să-l cucerească dar el le-a refuzat fiind îndrăgostit de iubita sa. Sirenele au plănuit o răzbunare dură și o răpit-o pe Cristalda într-o seară transformând-o în coral de mare. De supărare, Pizzomunno s-a transformat în stană de piatră, în forma stâncii proeminente de pe plaja din Vieste. Sirenelor li s-a făcut apoi milă și le-au permis îndrăgostiților să se revadă, dar doar o dată pe an. Pe 15 august, de ziua mării, cei doi se transformă în oameni și se reîntâlnesc pe plaja din Vieste. Este o poveste foarte frumoasă, bine cunoscută de italieni și cântată de mulți artiști. Chiar festivalul San Remo de anul trecut a fost câștigat de Max Gazze cu melodia “La legenda di Cristalda e Pizzomunno”.

 

Mai departe au început să apară grotele. Nu ne așteptam dar am intrat cu barca în fiecare dintre acestea cu multă iscusință din partea comandantului navei. Câteva dintre ele sunt absolut uimitoare. Pe mal am mai văzut ingenioasele platforme din lemn de pescuit numite “trabucco” care se agață de stâncile abrupte. După ce am trecut de vârful peninsulei – Testa del Gargano, peisajul s-a schimbat dramatic, cu maluri mult mai înalte și formațiuni stâncoase din ce în ce mai ciudate. Am vizitat cu vaporul câteva  grote ceva mai mari, una dintre ele având chiar 3 ieșiri spre mare.

Plimbarea a continuat tocmai până la Baie delle Zagare, cel mai pitoresc golf din Gargano unde se află un arc în mare dar și un resort exclusivist. De acolo am făcut cale întoarsă și ne-am dus către una dintre plajele izolate unde am acostat. După două ore de stat pe vaporul descoperit ne încinsesem bine sub soarele puternic. O baie în mare a mers la fix. Am plecat de la plajă după vreo 45 de minute și de acolo am gonit pe valuri înapoi spre Vieste. Am mai făcut o plimbare la pas prin elegantul centru vechi din oraș iar mai târziu am revenit cu mașina la Manfredonia.

Pe drumul înapoi spre aeroportul din Bari, am mai vizitat două locuri: Castel del Monte și Trani. Aproape de orașul Andria se află un impozant castel fortificat în stil normand ce datează din secolul 13. Castel del Monte este construit într-un vârf de colină de unde se vede toată câmpia din Puglia până la mare. După ce am lăsat mașina într-o parcare la baza dealului am urcat cu un autobuz până la intrarea în castel. Biletul este destul de scump (15 euro) pentru a vizita exteriorul care nu este extrem de interesant dincolo de curtea sa hexagonală. Totuși castelul merită văzut, cel puțin de afară, pentru că nu seamănă cu niciun altul din lume.

Mai departe, reveniți pe autostrada de la malul mării am vizitat orașul Trani. Acesta este un mic port care are un centru vechi foarte elegant cu un castel și o catedrală frumoasă. Catedrala este și principala atracție turistică. Construcția în stil romanesque începută în secolul 11 este considerată una din cele mai frumoase ale Italiei. De neratat este urcarea în turnul catedralei. Este destul de dificilă (sunt câteva sute de scări) dar vederile de sus merită efortul. Am mai servit masa la una dintre terasele din centru iar seara târziu am revenit la aeroportul Bari gata de a ne întoarce acasă.

Cred că vom mai reveni în Puglia și cu altă ocazie pentru o nouă mini-vacanță. Un loc pe care nu am avut timp să-l vedem sunt insulele Tremiti unde se poate ajunge fie cu vaporul, fie cu elicopterul. Probabil că acolo vom merge și noi când vom mai avea ocazia să mai ajungem la Bari.

 

Am stat la hotelul Panorama del Golfo din Manfredonia

 

Nimic nu se compară cu un espresso bun italian

 

Plaja la doi pași de hotel

 

Relaxare sub umbrelă

 

De la plajă

 

Manfredonia și pe fundal Promontorio del Gargano

 

Monte Sant’Angelo, primul loc vizitat

 

Poarta castelului

 

Străzile pitorești din oraș

 

Multe magazine cu suveniruri

 

Intrarea în catedrală

 

Interiorul este neașteptat de mare

 

Grota principală

 

Am trecut și pe la muzeu

 

Turnul catedralei

 

Vedere peste Monte

 

Golful Manfredonia jos în vale

 

Pe serpentine am făcut pauză că se încinseseră frânele mașinii

 

Se vede Mattinata în depărtare

 

Mattinata, în zi de sărbătoare

 

Am luat cina la un restaurant din oraș

 

Platou cu scoici

 

Ziua următoare am plecat la drum spre Gargano

 

Vederi de pe traseu

 

Zoom pe Baia delle Zagare

 

Unul din turnurile de apărare din peninsulă

 

Frumoasele golfuri din Gargano

 

Am trecut prin orășelul Vieste

 

Dar am oprit abia în Peschici

 

Centrul vechi din Peschici

 

Zidurile castelului

 

De jos din port

 

Am revenit apoi în portul turistic din Vieste pentru croazieră

 

Pe vaporul Desiree

 

Farul din Vieste

 

Localnici curajoși fac sărituri în mare

 

Centrul din Vieste

 

Stânca Pizzomunno

 

Vederi din croazieră. Fără alte comentarii

 

Platformele ingenioase construite de pescari

 

Am intrat cu vaporul în câteva peșteri

 

Malul Gargano este extrem de pitoresc

 

Stânca leului

 

Am mers tocmai până la Baia delle Zagare

 

După două ore pe vas, a mers la fix o pauză la plajă

 

Întoarcerea la Vieste

 

Centrul elegant din Vieste

 

Catedrala

 

O cafea la terasă

 

Vedere cu plaja din Vieste înainte de plecare

 

Am mai făcut câteva opriri înainte de a ajunge la aeroport

 

Prima a fost la Castel del Monte

 

Neobișnuita fortificație în stil normand

 

Vedere peste Puglia

 

Zidurile castelului

 

Curtea interioară

 

Muzeul de la Castel del Monte

 

Curtea, văzută de sus

 

Microbuzul ne-a dus înapoi la parcare

 

Ultima oprire a zilei: orășelul Trani

 

Portul

 

Centrul vechi

 

Catedrala este cel mai interesant loc din oraș

 

Interiorul bisericii

 

Am urcat apoi în turn. Nu a fost deloc ușor

 

Vederi din vârf

 

Trani de sus

 

Fortul

 

Am mai stat puțin la malul mării înainte de a pleca spre aeroport

1 thought on “Italia mai puțin cunoscută – La nord de Bari: Promontorio del Gargano”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.