Vara în Coreea de Sud – Partea 2 – Incursiune în Nord. DMZ, zona demilitarizată

Unul dintre motivele pentru care am mers la Seul a fost o vizită la DMZ, zona de graniță cu Coreea de Nord, un loc unde mi-am dorit mult să ajung. Seul este foarte aproape de Coreea de Nord, distanța fiind de doar 50 de kilometri. Nu știu dacă voi ajunge vreodată în Coreea de Nord dar vizita la zona demilitarizată a fost cel mai aproape cât sunt dispus să ajung momentan. La DMZ se pot face tururi cu autocarul de jumătate de zi care oferă o incursiune fascinantă în relațiile și tensiunile dintre cele două state.

Războiul din Coreea a fost unul din cele mai sângeroase conflicte din perioada modernă. La finalul WWII, Coreea se afla încă sub ocupație japoneză. Marile puteri s-au pus de acord că peninsula ar trebui să devină independentă iar americanii și rusii ar fi trebuit să îi asigure protecția în acest drum. Doar că o dată cu instaurarea războiului rece, cele două părți au început să susțină din ce în ce mai mult partidele democratice și comuniste care au câștigat mai multă popularitate între localnici în sud și respectiv în nord. Conducerea din Seul a susținut alegeri parlamentare în vara lui 1948 care au rezultat în constituirea statului și numirea unui președinte.

Nordul Coreei a boicotat alegerile și a desfășurat alegeri proprii 3 luni mai târziu ce aveau să fie câștigate de liderul comunist Kim Il Sung. Armatele americane și sovietice s-au retras doar că în 1949 în China a izbucnit războiul civil care l-a adus pe Mao la putere. Noul partid comunist chinez avea toate interesele să susțină nordul și să-l înarmeze iar asta a dus la începutul războiului.

Trupele lui Kim Il Sung cu aprobarea lui Mao și Stalin au invadat în iunie 1950 și au zdrobit forțele sud-coreene ocupând cea mai mare parte din teritoriul peninsulei și forțând conducerea sudului să se retragă la Busan. La doar câteva săptămâni trupele americane au debarcat la Incheon recucerind Seul-ul după câteva zile de la atac. Nordul s-a retras pentru ca mai târziu China să intervină puternic iar timp de 2 ani a urmat un război de uzură între cele două părți puternic susținute din exterior. După ani de conflict și peste un milion de vieți pierdute în 1953 s-a semnat armistițiul și s-au definit granițele celor două state separate.

Trupele internaționale au rămas de atunci în zona de tampon numită zona demilitarizată (DMZ) pentru păstrarea păcii. Coreea de Sud a avut o politică deschisă și a cunoscut o dezvoltare economică înfloritoare, în timp ce situația din nord s-a agravat sub conducerea dictatorului Kim și a urmașilor săi iar țara s-a prăbușit în sărăcie după căderea blocului sovietic. Astăzi Coreea de Nord este în continuare un regim închis sub conducerea lui Kim Jong Un, nepotul primului lider comunist. Cele două Coreei sunt oficial în stare război pentru că de la semnarea armistițiului nu s-a semnat niciodată un acord de pace.

DMZ este azi o importantă atracție turistică în Coreea unde se fac tururi din ambele părți. Există doar anumite zile când granița se poate vizita iar rezervările trebuie făcute cu mai multe zile în avans. Dacă situația politică devine instabilă toate vizitele turistice se anulează. Tururile din Seul sunt rezervate aproape exclusiv turiștilor străini, pentru coreeni fiind foarte dificil să primească aprobare pentru a vizita locul. Există mai multe variante de tururi, unele care doar se apropie de graniță, dar cel mai interesant este turul la Panmunjeom unde se intră în JSA (Joint Security Area) zona în care au acces armatele ambelor tabere.

Am rezervat turul din Seul cu câteva săptămâni în avans prin compania locală Panmunjeom Travel Center costul fiind 85.000 won (aproximativ 60 de euro). Am plătit online iar apoi am primit un document cu instrucțiuni destul de ample. Regulile sunt foarte stricte. Trebuie respectată o ținută elegantă (fără pantaloni scurți, papuci, sandale, haine sărăcăcioase etc) pentru că nord-coreeni pot specula asta în propaganda lor pentru a arăta ce săraci sunt cei din sud. 🙂 Există o listă foarte lungă cu obiecte interzise ce nu pot fi aduse și se precizează insistent că orice ordine primite de la soldați trebuie ascultate fără ezitare. În preajma plecării noastre, tensiunile păreau că ar fi în creștere cu declarații acide făcute de Kim și de Trump și câteva teste balistice efectuate de nordici. Mă temeam puțin că turul s-ar putea anula dar în cele din urmă nu a fost nicio problemă.

A venit și ziua plecării spre DMZ după vreo 3 zile petrecute la Seul. Plecarea era la 8 dimineața de la hotelul Koreana din centru. Am sosit devreme la sediul companiei de turism, am predat pașaportul, am primit biletele și un ecuson de identificare, iar la scurt timp am fost îmbarcați în autocare. Grupul era format în cea mai mare parte din turiști americani și japonezi. Drumul a durat o oră și ceva și foarte interesant a fost că ne-a însoțit o doamnă refugiată din Nord. Aceasta a participat pe traseu pentru turiști la o sesiune de întrebări povestind despre viața în comunism. Americanii ascultau șocați la povești despre cozi la rații de mâncare, despre închisori ale partidului și despre informatori sau despre emisiunile de la televiziunea de stat și cenzură. Pentru noi sincer toate astea sună cunoscut și nu am auzit neapărat ceva incredibil. E clar totuși că poporul din nord suferă mult, iar cea mai dureroasă parte este că mai toți au rude în sud cu care nu pot comunica.

O dată ce ne-am apropiat de graniță au început să apară turnurile de observație militare și garduri cu sârmă ghimpată. Ironic, deși se numele are sugera altceva Zona demilitarizată este unul din locurile unde sunt staționați cei mai mulți soldați de pe planetă. Am trecut de câteva controale militare pentru a fi apoi lăsați să coborâm la centrul pentru vizitatori din JSA. Acolo am fost invitați în sala mare unde am asistat la o prezentare făcută de soldați americani. Ni s-au arătat mai multe informații pe proiector despre istoria războiului și a DMZ, despre cele mai grave incidente de-a lungul deceniilor. A urmat apoi un instructaj foarte strict despre ce nu avem voie să facem. Nu se pot face fotografii în baza militară americană iar întotdeauna turiștii trebuie să privească spre nord. Dacă cineva încearcă să fugă spre nord vor fi împuscați, dacă cineva face mișcări bruște și iese din grup va fi împuscat și așa mai departe dacă faceți asta “You will get shot”… ” You will get shot” etc etc. Am mai semnat și o declarație pe propria răspundere care includea și mai multe reguli. Deja nimănui nu-i mai ardea de glume.

Mai departe după prezentare am fost îmbarcați în alte autocare aparținând armatei și am plecat spre JSA. Am sosit acolo după vreo zece minute. Am intrat mai întâi în Freedom House, clădire construită cu scopul de a găzdui revederi ale familiilor. Aceasta nu a fost folosit niciodată în acest scop de la construcție. Mai departe, chiar pe graniță se află cazarmele albastre. Acestea sunt locurile unde conducătorii din nord și sud se întâlnesc pentru negocieri. Cazarmele sunt vizitate pe rând de nordici și de sudici orarele fiind strict împărțite. Grupul a continuat încolonat în apropierea graniței până am fost invitați într-una dintre barăci. Din moment ce granița traversează clădirile fix pe la jumătate se poate spune practic că am trecut în Coreea de Nord. Interiorul este păzit de soldați sud-coreeni bine înarmați iar afară pot fi văzuți și soldați nordici în uniformele tipic comuniste. La capătul cazarmei se află ușa cealaltă păzită de soldați de ambele părți. Dacă cineva încearcă să o deschidă – Ce credeți?… You will get shot. Am revenit apoi afară unde am avut 5 minute pentru a face fotografii. Apoi am revenit la autocar și din nou la centrul din JSA unde am mai trecut pe la magazinul de suveniruri. Aveau acolo și câteva lucruri de vânzare din nord, cum ar fi un vin despre care însuși vânzătorii spuneau că e puțin mai bun la gust decât spirtul.

Drumul înapoi a fost ceva mai relaxat. Am stat la discuții cu un soldat american mai tânăr, care ne-a spus că viața la baza militară din DMZ este foarte plictisitoare și că riscul iminent de conflict prezentat la televiziuni e o mare exagerare. Tot el ne-a mai spus despre glumele care le fac pe seama nord-coreenilor și cum i-au poreclit pe fiecare dintre aceștia.

Am părăsit DMZ cu primul autocar după vreo două ore. Înainte de întoarcere am mai oprit la Imjingak un loc din apropiere unde este amenajat un centru turistic al păcii. Acolo vin și sud-coreeni pentru a privi către nord, fie de dorul rudelor demult pierdute fie în nostalgia unei Corei unificate. La Imjingak se află o platformă de observație peste râul Imjin care separă cele două state și Freedom Bridge, singurul pod de cale ferată care îl traversează. Evident este vorba despre o cale ferată dezafectată și tot acolo se poate vedea o locomotivă veche cu aburi, ruginită – ultima care a traversat podul. Gardurile sunt mai toate decorate cu mii și mii de scrisori colorate care flutură în vânt destinate rudelor și prietenilor de dincolo de graniță. Nu departe de Imjingak am făcut o ultimă oprire pentru masa de prânz. Am fost conduși la un restaurant tradițional coreean unde am putut împărți impresii de călătorie alături de ceilalți turiști. O oră mai târziu, pe la 2 eram înapoi la Seul.

 

Plecarea din Seul, de la hotelul Koreana

La sediul companiei de turism

Autocarul gata de drum

Am avut sesiune de Q&A cu un refugiat din nord pe autocar

Autostrada spre graniță

Centrul de vizitatori JSA

Declarație pe propria răspundere

Instructaj cu un soldat american

Harta de la Panmunjeom

Ceva despre istoria războiului

Cei 3 dictatori nord coreeni

Am fost duși cu autocarul la DMZ

Cu grupul de turiști în sala de conferințe

Granița este la jumătatea camerei

Mesele pentru tratative

Ușa spre Coreea de Nord

Clădirea din față e în nord

Soldatul nord-coreean

Fotografiile spre sud sunt interzise

Soldații păzesc atent ca grupul să respecte regulile

Înapoi la JSA

Templu construit pentru soldați

Am oprit apoi la centrul turistic Imjingak

Ultima locomotivă care a trecut granița

Podul spre nord e închis

Mesaje către rudele din nord

Freedom bridge, podul dintre cele două Coree

La finalul turul am servit masa

Prânz tradițional coreean

Înapoi la Seul

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.