Germania a fost mult timp pentru mine o țară nu foarte interesantă din punct de vedere turistic. Imaginea pe care o aveam era de a unui stat modern și eficient, unde se muncește mult și totul funcționează impecabil locuit de un popor sobru și rece. Asta era concepția mea greșită, pentru că după mai multe vizite mi-am schimbat total părerea atât despre frumusețea locurilor cât și despre localnici. Am fost de 5-6 ori până acum în Germania iar de fiecare dată am descoperit o față surpinzătoare și am îndrăgit-o mai mult. Ultima plimbare acolo, când am vizitat câteva castele și orașe pitorești din regiunile de sud, a întrecut toate așteptările.
Totul a început cu un zbor nou lansat de Wizz Air din București către Memmingen cu prețuri la lansare începând de la 100 de lei dus-întors. Aeroportul Memmingen are o locație excelentă cu o mulțime de locuri interesante la mai puțin de două ore distanță: Munchen și orașele bavareze, stațiunile germane din Alpi, Stuttgart și Ulm, Innsbruck și Tirolul Austriac și chiar Zurich și Alpii Elvețieni. Din Memmingen se ajunge repede în toate aceste locuri. Am zis că e un preț de neratat și astfel am decis să împreună cu părintii să petrecem un weekend prelungit în sudul Germaniei.
Aveam 3 zile în Germania iar planul inițial era să facem un circuit cu mașina prin munții Alpi – de la St. Moritz în Elveția până în Tirolul austriac, doar că am văzut cu puțin timp înainte de plecare că vremea se anunța foarte rea, cu ploaie torențială în fiecare zi. Astfel, am schimbat planul în ultima clipă și am hotărât să mergem spre nord și vest, prin Germania, unde prognoza arăta mult mai bine. Am putut face asta datorită rezervărilor de hotel rambursabile pe care le-am făcut – întotdeauna e o idee bună pentru a fi flexibil.
A fost o întâmplare fericită, pentru că astfel am putut vedea câteva locuri extraordinare: drumul romantic al Bavariei de la Castelul Neuschwenstein la bijuteria de sat care este Rothenburg, cetatea Heidelberg, castelele Hohenzollern, Sigmaringen și Liechtenstein, izvoarele Dunării sau cascadele Rinului. A fost un circuit minunat.
Am plecat așadar dis-de-dimineață de pe Otopeni cu Wizz Air. Zborul a durat 2 ore iar la coborâre a putut admira vederi superbe peste Alpii austrieci.
Aeroportul Memmingen se află într-o zonă verde rurală. În apropiere sunt mai multe ferme iar mirosul de țară (concret, de bălegar) se simte încă de pe pistă.
Aeroportul se promovează ca punct de acces spre castelele de poveste ale Bavariei.
Am închiriat o mașină pentru 3 zile direct de la aeroport: 90 de euro pentru un Opel Mokka.
Traseul primei zile a fost cam așa: am mers spre sud pentru a revedea castelul Neuschwenstein, iar apoi am făcut cale întoarsă spre nord oprind la Ulm și la două din faimoasele sate ale Bavariei: Dinkelsbuhl și Rothenburg.
La drum spre munți, în direcția Fussen
Fussen este un orășel pitoresc la poalele munților în centrul căruia se află o mare mănăstire.
La câțiva kilometri se află satul Schwangau, locul ales de regele Bavariei pentru construcția mărețului său palat de iarnă. Am lăsat mașina la una din parcările centrale iar de acolo am luat-o la pas.
Schwangau este un loc extraordinar de pitoresc. Pentru că Neuschwenstein este una din cele mai vizitate atracții din toată Germania, locul este efectiv asaltat de turiști în fiecare zi. Trăsurile cu cai așteaptă vizitatorii pentru a-i duce sus la castel.
Castelul Neuschwenstein văzut din sat. De jos nu pare chiar așa de grandios
Peste drum este un alt castel frumos, Hohenschwangau
Eu vizitasem deja Neuschwenstein cu mai mulți ani în urmă iar interiorul nu mi s-a părut extrem de interesant. Am decis de data asta să mergem la Marienbrucke, podul aflat mai sus de castel de unde se vede cea mai frumoasă panoramă a sa. Pentru a ajunge acolo am făcut o mini-drumeție de jumătate de oră prin pădure, mergând inițial pe poteca spre castel și apoi pe un traseu mai abrupt pe deal. Am aflat mai târziu că se putea ajunge acolo și cu autobuzul…
Intrarea la Marienbrucke este liberă, dar numărul de vizitatori este limitat. Dacă sunt prea mulți, trebuie să aștepți la rând până ce pleacă câțiva.
Cum am pășit pe pod vederea mi-a tăiat respirația. Imaginea castelului și a văii este extraordinar de frumoasă.
Jos în vale curge râul Pollat
Am mai continuat drumeția puțin, până la un platou mai înalt cu alte vederi splendide.
Înapoi pe pod, ne croim drum printre zecile de turiști și mai facem câteva poze. Apropo, scândurile de lemn ale podul erau destul de șubrede iar hăul în jos e departe – priveliștea te face în schimb să uiți de răul de înălțime.
Am coborât apoi spre castel pe o altă alee
O panoramă minunată de pe drum cu satul Schwangau de la poalele Alpilor.
Zoom pe celălalt castel – Hohenschwangau
Am trecut pe la poarta castelului. Nebunia de palat al lui Ludwig al II-lea a fost finalizat în 1899. Regele Bavariei s-a stins din viață 13 ani înainte și nu a apucat să locuiască nici măcar o zi la castel.
Magazine de suveniruri lângă palat. Cele mai căutate sunt posterele cu imagini frumoase ale castelului în toate anotimpurile.
Ambuteiaj în trafic
Părăsind Schwangau. Se strângeau norii de ploaie
Următoarea oprire a fost orașul Ulm, la parcarea subterană din centru.
Frumoasa clădire a primăriei din Ulm și Rathausplatz
Ulm Munster este o construcție faimoasă în lumea întreaga. Este cea mai înaltă biserică din lume și a patra cea mai înaltă clădire construită înainte de 1900. Turnul său depășește 160 de metri înălțime.
Nu am urcat sus pentru că erau mult prea mult scări și venea furtuna, dar am făcut o plimbare prin muzeul bisericii.
Ne-am așezat la o terasă fix înainte să înceapă ploaia torențială. Am găsit o berărie chiar vizavi de Munster și am degustat producția proprie de bere iar la masă am servit specialități locale – cârnați și șnițel.
Mai departe am parcurs un drum mai lung până la Dinkelsbuhl, unul dintre cele 3 sate de poveste ale Bavariei alături de Nordlingen și Rothenburg ob der Tauber. Acestea 3 sunt faimoase pentru că s-au păstrat la fel ca în urmă cu secole, rămânând neatinse de războiul mondial și de dezvoltarea industrială. Denumirea originală de “drum romantic al Bavariei” se referea doar la drumul de țară care leagă cele 3 sate. Localitățile sunt fantastic de frumoase, desprinse parcă din poveștile fraților Grimm.
Vederi din pitorescul Dinkelsbuhl.
Am stat vreo oră prin orășel. N-am rămas mai mult pentru că ploua mocănește, dar locul ni s-a părut de o frumusețe unică.
Nu departe de sat am oprit la un hipermarket să facem ceva provizii.
Mai spre seară am sosit la Rothenburg
Rothenburg este o cetate fortificată iar accesul mașinilor în interior este restricționat. Din fericire la marginea zidurilor există mai multe parcări mari.
Ne-am hotărât de la sosire să rămânem peste noapte la Rothenburg. Se făcuse destul de târziu iar locul ne-a plăcut prea mult, încă de la prima vedere. Astfel, ne-am cazat repede și apoi am luat-o la pas prin orășel.
Piața mare (Marktplatz) este inima orașului, unde se află cele mai importante și frumoase clădiri din Rothenburg.
Am prins pe scările primăriei turul organizat de Hans Baumgartner, supranumit “The Night Watchmen”. Omul oferă tururi gratuite ale orașului de decenii și este faimos în toată Germania.
La oră fixă sună ceasul orașului. La ferestre apar doi manechini, unul bea bere iar celălalt vin.
Mai târziu au început pregătirile pentru concertul fanfarei locale. Aceștia au susținut un mini-concert pe treptele primăriei.
Începe concertul
Vitrinele din Rothenburg sunt splendide. Era târziu și magazinele se închiseseră, dar am putut admira de la geam produsele artizanale sau dulciurile tradiționale (Schneeball)
La Rothenburg se află un muzeu al Crăciunului. Satul are unul din cele mai faimoase târguri de sărbători din Europa, dar la muzeu vizitatorii se pot bucura de spiritul Crăciunului tot anul vizitând muzeul.
Puțin mai la vale de piața mare este Plonlein, o intersecție de străduțe unde se află cele mai frumoase case din Rothenburg.
Orice primărie care se respectă în Germania are o barză pe acoperiș. La Rothenburg aceasta stă la loc de cinste pe unul din turnuri.
Ne-am plimbat prin Rothenburg până la lăsarea întunericului
