Comorile Austriei – Werfen și Hallstatt

Austria este o destinație de top a Europei pentru stațiunile alpine din Alpi sau pentru strălucitoarele orașe Viena, Salzburg și Innsbruck. Dincolo de farmecul marilor metropole și pârtiile de schi, prin Austria se regăsesc câteva dintre cele mai pitorești sate de pe continent, adevărate colțuri de rai. Despre două dintre acestea voi povesti mai departe – este vorba de Werfen și Hallstatt. Dacă Hallstatt este un loc renumit în lume și îmi doream de mult să ajung acolo, Werfen a fost mai degrabă o surpriză plăcută unde am ajuns întâmplător.

Ne-am cazat la Werfen pentru că era relativ aproape de Salzburg și pentru că am găsit acolo cazare foarte convenabilă la o pensiune frumoasă situată chiar în centrul satului. Am mai găsit la Werfen și o atracție care mi s-a părut foarte interesantă, Eisriesenwelt – cea mai mare peșteră de gheață din lume. După prima noapte petrecută la pensiune, aveam de gând dimineață de la prima oră să vizităm peștera.

După ce am servit micul dejun am făcut o scurtă plimbare prin sat. Werfen este așezat într-un cadru natural superb aflat într-o vale îngustă la poalele a două lanțuri muntoase foarte aproape de granița cu Germania. Casele din centru sunt foarte frumoase, vopsite colorat și decorate toate cu flori la ferestre iar deasupra lor peisajul este dominat de un mare castel medieval.

Din Werfen până la peșteră se merge vreo 7 kilometri pe un drum cu serpentine foarte abrupt. Am parcat mașina aproape de casa de bilete. Un bilet la Eisriesenwelt care include telecabina până pe munte și turul peșterii cu ghid costă 24 de euro. Traseul nu este chiar pentru oricine, se merge pe munte pe o potecă amenajată cam 30 de minute până la telecabină iar de sus mai sunt încă vreo 20 de minute de urcat până la intrarea în peșteră. Când am plecat din vale era ceață și a fost fascinant o dată ce ne-am dat jos din telecabină să vedem cum ieșim chiar deasupra norilor. De acolo de sus se vedea toată valea acoperită de perdeaua de ceață și vârfurile înalte ale Alpilor acoperite de zăpadă în depărtare. E una din cele mai frumoase priveliști pe care le-am văzut vreodată.

Odată ajunși la intrarea în peșteră ne-am echipat bine pentru că în interior temperaturile sunt negative și am ascultat instructajul de siguranță al ghidul. Am aflat că vom merge cam 40 de minute pe scări la urcare și încă vreo 30 la coborâre. Am primit fiecare lămpi cu gaz pentru că nu există iluminat în interior. O dată ce s-a strâns tot grupul nostru, am fost invitați înauntru; s-au închis porțile și s-a făcut întuneric. Turul a fost în engleză cu un ghid foarte amabil. Lampa era bună pentru a vedea pe unde mergem dar altfel nu se vedea mare lucru. Când ajungeam într-un loc mai interesant, ghidul aprindea niște fitile care făceau lumină pentru 2-3 minute timp în care ne dădea explicații.

Eisriesenwelt este cum spuneam cea mai mare peșteră de gheață din lume cu peste 42 de kilometri lungime. Intrarea a fost descoperită în 1879 pentru a fi explorată pe întreaga ei suprafață abia 1912 de către Alexander von Mork, un speolog din Salzburg. Acesta și petrecut ultima partea a vieții explorând-o iar urna sa cu cenușă este depozitată în camera cea mare. Evident că nu se vizitează toată peștera ci doar primii 1.5 kilometri. Drumul pe scări din interior a fost destul de obositor dar imaginile care le-am văzut cu adevărat memorabile. Am văzut pereți albaștri de gheață, am mers pe lacuri înghețate și prin tuneluri săpate de topiri privind pe drum forme create de natură care de care mai ciudate. Este un loc unic în lume și mă bucur mult că am ajuns acolo.

La finalul turului am ieșit din nou la lumină. Norii se ridicaseră de tot din vale și vederea era și mai frumoasă. Am coborât spre telecabină unde am mai zăbovit la o cafea la terasă iar apoi am revenit la mașină și am mers înapoi în Werfen. Acolo ne-am decazat de la hotel și am mers către cealaltă mare atracție din localitate – castelul Hohenwerfen (adică Werfen de sus).

Pentru a ajunge la castel se urcă cu funicularul. Biletul de intrare include urcarea și turul cu ghid al castelului. Când am urcat sus am ratat plecarea turului cu câteva minute dar din fericire l-am prins undeva pe la jumătate și ne-am putut alătura grupului. Turul a fost în germană și n-am înțeles mai nimic dar am putut urca în turnul castelului de unde se vede o priveliște frumoasă peste curtea castelului, valea Salzach și piscurile înalte ale munților.

După vizita la castel am revenit la mașină și am părăsit Werfen. Seara aveam zbor din Viena spre casă dar am mai avut timp suficient cât să mai facem un ocol pentru a vizita faimosul sat Hallstatt.

Aceasta este una dintre cele mai vechi așezări ale Europei și locul unde se află cea mai veche mină de sare din lume. Sarea ajuta la conservarea alimentelor (neexistând metode de refrigerare) și a permis multor localități să prospere și să se dezvolte având astfel acces constant la hrană. Cultura Hallstatt este numele dat popoarelor care datează din epoca fierului (secolul 8-4 înaintea erei noastre) considerați a fi strămoșii celților. La Hallstatt s-au făcut primele descoperiri arheologice de arme și unelte din fier. Mai târziu zona de extragerea a sării, Salzkammergut din Imperiul Habsburgic s-a dezvoltat în jurul Hallstatt.

Astăzi Hallstatt este o mare atracție turistică chiar dacă satul nu s-a dezvoltat foarte mult și rămâne extrem de izolat. Are doar 1000 de locuitori dar primește anual vizita a aproape un milion de turiști. Singurul drum de acces din Hallstatt este un tunel de 2 kilometri săpat în munte, altfel se poate ajunge doar cu vaporul. Există câteva mari parcări amenajate, iar când acestea se umplu accesul spre sat se închide.

Am ajuns la Hallstatt după amiaza și satul nu era „plin” în acea zi. Am putut astfel să lăsăm mașina în parcare iar de acolo am luat-o la pas prin sat. Nu departe de parcare se urcă cu funicularul spre intrare la minele de sare, dar nu aveam timp de asta și am mers spre port. Vederile satului din port fac niște ilustrate unice. Apa lacului este cristalină iar casele sunt de o frumusețe aparte. Prin sat se poate vizita biserica mare și Marktplatz dar nu este neapărat un loc unde să vizitezi ceva anume ci doar să te minunezi la priveliștile minunate care își fac apariția la orice colț de stradă. Singurul lucru care deranjează la Hallstatt e aglomerația mare de turiști; e greu să faci o poză fără să mai apară zece alți vizitatori în ea. Altfel, locul este cu siguranță printre cele mai frumoase din lume.

De la Hallstatt spre seară am mers întins spre Viena. Am trecut prin alte sate din Salzkammergut precum Bad Ischl – o importantă stațiune balneară sau Traunkirchen pe malul Ebensee iar apoi am revenit pe autostradă unde n-am mai oprit până la aeroportul Schwechat. Deși am zăbovit cam mult, am ajuns la timp cât să returnăm mașina iar apoi să ne îmbarcăm în zborul Austrian spre casă.

Dimineața la hotel