Călătorie la capătul lumii – Partea 1 – Golden Ticket la Qatar. O zi la Istanbul în drum spre Noua Zeelandă

Noua Zeelandă a fost mult timp pentru mine un vis, un loc unde mi-am dorit foarte mult să ajung dar nu am reușit din motive lesne de înțeles: timp și bani. Drumul până acolo implică în general 2-3 escale și durează minim 30 de ore iar de cost nu mai vorbim, un bilet de avion din România „ieftin” costă minim 1000-1200 de euro. Din aceste motive mă cam resemnasem că nu voi ajunge acolo prea curând sau poate chiar niciodată.

Întâmplarea a făcut ca acum doi ani în toamnă să se lanseze oferta Travel Festival de la Qatar Airways. Travel Festival este o perioadă promoțională pe care compania a făcut-o deja o traditie și care are loc o dată sau de două ori pe an ce include tarife promoționale la Economy sau Business, trageri la sorti cu premii, mile bonus și mai ales Golden Ticket. Ce însemnă Golden Ticket? Era vorba de mai multe bilete de zbor gratuite (aproape) ce puteau fi câștigate. Pe site-ul Qatar se anunțau intervalele orare când oferta era disponibilă în diverse țări (spre exemplu Europa de Est era ceva de genul vineri de la 1 la 2) și se ofereau ceva indicii în prealabil. Indiciile erau o imagine cu destinația (ușor de identificat) și luna în care se puteau găsi bilete. Când a venit ora promoției știam cam ce trebuie să caut. Destul de repede am găsit un bilet Golden Ticket: București – Krabi (Thailanda) la 50 de euro dus întors! Tariful era zero și includea doar taxele obligatorii. Din păcate, până să termin eu rezervarea și plata site-ul a picat din cauza miilor de useri care căutau bilete. Dezamăgire mare… site-ul nu și-a mai revenit până la finalul orei.

La scurt timp, compania Qatar Airways a anunțat o nouă perioadă în care se pot achiziționa bilete, în seara aceleiași zile. Am revenit online mai târziu când nu am mai găsit zborurile spre Krabi dar în urma unui pont văzut pe un site de oferte aeriene am luat un zbor total diferit – Istanbul Sabiha Gocken – Singapore. Am plătit 90 de euro pentru două bilete dus-întors până în Singapore(totul inclus)!! Ce e drept, nu îmi doream să merg nici la Istanbul, nici în Singapore, dar asta conta mai puțin. Important e că aveam Golden Ticket. 🙂

Mailul de la Qatar Airways

Biletele erau la început de martie (în 2017). Erau vreo 9 zile în total. Interesându-mă de eventual alte destinații de unde mai puteam ajunge din Singapore am ajuns într-un final la Noua Zeelandă. Februarie-martie e cam sezonul ideal pentru a vizita statul insular: vremea e bună la început de toamnă, precipitații reduse plus că nu există aglomerația de turiști din mijlocul verii. Din Singapore am mai găsit și niște zboruri destul de ieftine spre Auckland (principalul hub aerian din NZ). Air Asia tocmai introdusese zboruri Kuala Lumpur – Auckland (cu legături bune spre aeroporturile apropiate) și tarifele începeau de la 250 de euro dus-întors. Am zis că e o ocazie de neratat, era momentul să ajung în Noua Zeelanda (un fel de acum sau niciodată).

M-am interesat de ce locuri meritau văzute acolo, deplasarea intre diverse locații și am realizat că mai e o problemă. Zborul câștigat la Qatar cu tot cu legătura Air Asia ar fi însemnat că rămâneau doar vreo 6 zile de petrecut efectiv acolo, restul de timp fiind drumul lung. Nu era suficient. Dacă tot ajungeam acolo trebuia să încerc să mă reușesc să văd mai mult locuri, de care să am puțin timp să mă bucur cu adevărat. Am mai decis să renunț total la zborul de întoarcere (schimbarea datelor era foarte scumpă) câștigat din Golden Ticket și să iau un alt zbor înapoi care să permită să petrec mai mult timp în Noua Zeelandă. 45 de euro tot era un preț fabulos chiar și doar pentru drumul dus. Am luat așadar doar zborul spre Noua Zeelandă cu Air Asia din Kuala Lumpur (150 de euro! cu tot cu bagaj de cală) și am luat întoarcerea din Queenstown (de pe insula de sud) cu Emirates până la Istanbul (cu escale la Sydney și Dubai) pe care am dat 350 de euro.

Ca să fie totul bine, câteva luni mai târziu a venit și oferta de iarna de la Tarom de unde am luat bilete București – Istanbul dus-întors la doar 75 de euro. Tot traseul era gata. Total plătit pentru 11 zboruri internaționale (din care 6 intercontinentale) – 650 de euro. Era extraordinar de ieftin dar era un traseu nebun. Aveam 4 escale la dus și 3 la întors, dar totuși mergeam cu cele mai bune companii ale lumii (Qatar, Emirates) și orarul de zbor era foarte bun. La jumătatea drumului aveam escale lungi de odihnă – Istanbul și Kuala Lumpur (la dus) și Dubai (la întoarcere) – nu erau escale propriu-zise sau zboruri unul după altul și mai aveam ocazia să vizitez alte locuri pe traseu.

Traseul călătoriei

*statistici de la flightradar24.com

Timpul a trecut, am planificat cât am putut de bine călătoria iar la sfârșitul iernii a venit și momentul plecării. Prima oprire de pe drum era Istanbul. Pentru că zborul Qatar pleca de Sabiha Gokcen (adică de pe partea asiatică) iar Tarom ajungea la aeroportul Ataturk (la vest de Bosfor) am preferat un zbor cu o zi înainte pentru ca să nu trebuiască să plec în grabă. Aveam astfel 24 de ore de petrecut la Istanbul. Cel mai mare oraș al Turciei îmi este de altfel foarte drag, dar la momentul acela nu eram foarte încântat să-l vizitez. La Istanbul avusese loc recent un conflict armat în urma loviturii de stat dar și câteva atentate teroriste inclusiv pe aeroportul Ataturk. Sincer mă temeam puțin și eram îngrijorat de ce o să găsesc acolo.

Prima surpriză am avut-o căutând cazare. Am descoperit că 99% din hoteluri aveau camere disponibile iar prețurile căzuseră mult față de anii anteriori. Am rezervat o noapte la un Boutique Hotel (cu nota 9.9 pe booking.com) aflat în inima orașului în Sultanahmet la doar 30 de euro pe noapte! Era clar că turiștii nu se mai înghesuiau la Istanbul.

Am ajuns dimineața pe Ataturk după un zbor foarte scurt, am luat metroul la Zeytinburnu și de acolo tramvaiul până în Sultanahmet. La doi pași de stația de tramvai era hotelul. Acolo am primit o cameră imediat (chiar dacă era devreme pentru check-in) și am mers direct la somn. Mă gândeam inițial să stau cuminte în siguranță la confortul hotelului dar ar fi fost totuși prea plictisitor. Mi-am luat inima în dinți și după mai multe ore de odihnă am ieșit la plimbare prin oraș.

Nu pot spune că mi s-a părut neapărat periculos Istanbul-ul dar sigur mi s-a părut mult schimbat față de cum îl știam eu. E drept că era și ultima zi din februarie și vremea nu era chiar grozavă dar orașul arăta pustiu. Prin Sultanahmet pe unde alte dăți nu aveai loc să mergi de turiști lângă Moscheea Albastră nu era nimeni. Mai încolo spre Sfânta Sofia mai găseai grupuri răzlețe de localnici la plimbare. Mi se păreau totuși temători – se uitau în jur destul de atenți și păreau încordați – probabil din cauza atentatelor ce loviseră Turcia. Am mai observat și o altă schimbare. Am văzut mai multe familii îmbrăcate tradițional, femei acoperite cu burkha – o imagine ce în urmă cu câțiva ani nu exista în cel mai cosmopolit oraș al lumii musulmane. Este evident că laicizarea statului făcută de Kemal Ataturk acum un secol începe să fie înlocuită.

Am trecut pe la Hagia Sofia, unde am vizitat mormintele sultanilor, iar apoi am mers la palatul Topkapi unde m-am simțit cel mai în siguranță. Motivul este că pentru a intra acolo se trece prin mai multe filtre de securitate, deci atacurile de care se temea lumea sunt foarte improbabile acolo. Am revăzut haremului sultanilor, trezoreria încărcată de giuvaiere scump și muzeul care adăpostește relicvele sfinte ale Islamului (începând cu toiagul lui Moise până la hainele profetului Mahomed). La final am mers la cafeneaua din palat unde am băut un ceai privind vederea peste Bosfor.

După vreo două ore la Topkapi am revenit în Sultanahmet. Am servit prânzul la un restaurant splendid unde mai fusesem și altădată. Îmi amintesc că stătusem cu 6 ani în urmă vreo jumătate de oră în așteptarea unei mese. De data asta toate mesele erau libere. Am mâncat un iskender kebab super bun iar la desert baclavale așa cum numai în Turcia se pot face. Spre seară am luat tramvaiul și am traversat Cornul de Aur pe podul Galata pentru a ajunge la Kadikoy. De acolo am luat funicularul până pe deal pentru a vizita Turnul Galata. Nu mai urcasem niciodată în turn și am zis că n-ar fi o idee rea să încerc și ceva nou. După ce am stat la coadă la bilete (erau ceva vizitatori, dar numai turci) am intrat în lift și am început urcarea spre vârf. La etajul superior se află un restaurant renumit (nu atât de mult pentru mâncare, cât pentru preturile astronomice) iar la cel inferior este platforma de observație de unde se poate ieși și se face înconjurul turnului. Vederea din turnul Galata este una dintre cele mai frumoase din Istanbul. Se vede tot orașul – partea europeană și cea asiatică, se văd Bosforul și Marea Marmara dar și toate moscheele uriașe din Sultanahmet. Am nimerit urcarea chiar la ora apusului când se aprindeau luminile rasului și când cântecele imamilor începeau să răsune din minarete. Seara am revenit la hotel nu înainte de oprire la Marele Bazar de unde am cumpărat dulciuri pentru drum.

Dimineața următoare părăseam Europa pentru a merge la aeroportul Sabiha Gokcen. Acesta se află la 50 de kilometri de Sultanahmet, dar am fost avertizat de la recepție să plec din timp pentru că traficul poate fi infernal și drumul poate dura chiar 3 ore în caz de blocaje. Am plecat cu un shuttle privat de la hotel și nu am făcut „decât” 90 de minute dar am ajuns în timp suficient pentru zbor. La aeroport am văzut zeci de patrule antitero înarmate până în dinți și am zis mai bine dacă să intrăm cât mai repede în terminal. După puțin timp eram în zborul Qatar către Doha. Am avut timp de vreo două filme pe avion iar în escala de două ore la Doha m-am mai dezmorțit puțin. Zborul de 7 ore spre Singapore l-am făcut cu un Airbus A350 nou-nouț pe care am dormit lemn. Urma un transfer rapid și o zi de plimbare prin Kuala Lumpur.

Plecarea cu Tarom spre Istanbul