Călătorie la capătul lumii – 2 – O zi la Kuala Lumpur și escale în Singapore și Australia

După zborul Qatar din Doha aveam o escală foarte scurtă la Singapore de doar o oră și jumătate pentru a prinde avionul de Kuala Lumpur. Am sosit pe aeroportul Changi cu ceva întârziere și de la debarcare rămăsese mai puțin de o oră până la decolarea zborului următor. Bilete erau luate separat și asta însemna că trebuiau luate bagajele, trebuia făcut check-in pe alt terminal și trebuiau trecute controalele vamale și de pașapoarte în Singapore. Pe cele mai multe aeroporturi din lume asta ar fi fost imposibil într-un timp atât de scurt.

Changi nu este însă un aeroport oarecare. A fost declarat ani la rând cel mai bun aeroport din lume și în același timp cel mai eficient. Am reușit în două zeci de minute să iau trenul spre sosiri, să ridic bagajul care a sosit imediat, să primesc stampila de intrare în Singapore, să las bagajele pentru celălalt zbor, să ies din Singapore și să sosesc la îmbarcare după controlul de securitate. Nu mai zic că a mai fost timp și de o cafea rapidă înainte de decolare. Zborul era cu Malaysian Airlines, de altfel o companie excelentă, dar care a trecut prin două incidente grave în ultimii ani. De aceea mă temeam un pic, dar zborul de o oră a decurs fără nicio problemă și serviciile au fost impecabile. La aeroportul KLIA am lăsat bagajele la un birou de depozitare și am luat autocarul spre centrul Kuala Lumpur.

Era a treia oară când soseam în capitala Malaeziei. Prin oraș văzusem deja cam tot ce mai era de vizitat însă rămăsese un loc unde mai îmi doream mult să ajung. Este vorba despre Batu Caves, templul hindus aflat la nord de KL. Chiar dacă distanța este de două zeci de kilometri se poate ajunge acolo cu metroul (KTM). De la KL Sentral (gara) am luat trenul și trei zeci de minute mai târziu soseam la Batu.

Templul lui Murugan de la Batu Caves este unul din cele mai importante locuri de rugăciune hinduse din afara Indiei construit într-un cadru natural unic. Peșterile de calcar au fost create prin eroziune în urmă cu 400 de milioane de ani. Sunt mai multe peșteri de mari dimensiuni, dar cea mai mare dintre acestea este Cathedral Cave a cărei cameră principală depășește 100 de metri înălțime. Intrarea se află la înălțime și ea iar pentru a permite pelerinilor să ajungă la templu au fost construit 270 de scări extrem de abrupte. Lângă intrare în 2007 a fost dezvelită o uriașă statuie care îl reprezintă pe lordul Murugan de peste 40 de metri înălțime construită din oțel, ciment și aurită la exterior.

Urcarea până sus nu este deloc ușoară. Era o zi normală în Malaezia cu temperaturi în jur de 35 de grade și o umiditate sufocantă. Pe asemenea climă o urcare e infinit mai dificilă. E o tradiție hindusă ca în preajmă festivalurilor pelerinii să urce scările încărcați cu merinde – ofrande aduse zeilor. Partea mai neplăcută este că cei mai fanatici dintre aceștia cară aceste ofrande cu ajutorul unor cârlige agățate în piele, ceva grotesc. Din fericire nu am prins un festival, dar am întâlnit pe scări zeci de maimuțe. Unele erau prietenoase altele destul de agresive și atacau turiștii care aveau mâncare la vedere.

Intrarea la Batu caves este liberă dar sunt reguli foarte stricte care trebuie respectate. Ele țin mai multe de respectul față de ceremonii iar din fericire încălțările nu trebuie scoase decât în interiorul templelor. Dimensiunea peșterilor este impresionantă. Prima încăpere adăpostește templul cel mai important iar încăperea următoare este deschisă și razele soarelui pătrund prin acoperiș. Am asistat la o ceremonie hindusă iar apoi am revenit la intrare și am coborât scările. Specific vremii din Malaezia, dintr-o dată au apărut nori negri pe cer și a început o ploaie torențială. Am intrat pentru adăpost într-o altă peșteră din apropiere unde se află templul Ramayana plin de sculpturi colorate ale zeităților indiene. De acolo am ieșit după vreo douăzeci de minute. Ploaia se terminase și ieșise din nou soarele, dar temperatura devenise mult mai suportabilă.

Am luat trenul înapoi în oraș. Mai rămăsese destul timp până la zborul de seara și am mai putut revedea câteva locuri din KL. Am mers la Central Market (marele bazar) de unde am luat câteva suveniruri și unde am servit masa. Nu se poate o oprire în Malaezia fără a degusta mâncarea națională, Nasi Goreng. După masă am mers la KLCC (Kuala Lumpur City Center) unde am revăzut turnurile Petronas, iar apoi am mers la gară pentru a lua autobuzul spre aeroport.

Urma un zbor lung spre Noua Zeelandă cu Air Asia. Decolarea a fost noaptea târziu, iar pe avion am dormit tun. după vreo 6 ore, avionul a mai făcut o oprire la Gold Coast, pe coasta de est a Australiei. A fost o pauză numai bună de dezmorțeală mai ales că am avut ocazia să coboram din avion și să dăm o tură prin aeroport. Nu după mult timp am revenit în cabină și a urmat ultimul segment de zbor, de doar 3 ore. După o călătorie foarte lungă, în care văzusem deja câteva locuri frumoase soseam în sfârșit la Auckland. Începea aventura nouă zeelandeză, în care urma să explorez o țară fantastic de frumoasă.

Aterizarea la Singapore