O săptămână la Beijing – Partea 2 – Tian Tan, Parcul olimpic și Beijing Zoo

După ce primele zile am văzut zona centrală din Beijing din jurul palatului imperial, am ales să vizităm atracțiile ceva mai îndepărtate, parcul Tian Tan din sud, Beijing Zoo din vest și parcul olimpic din nordul capitalei.

Transportul în Beijing este foarte eficient și ieftin, atât metrourile, autobuzele cât și taxiurile sunt foarte convenabile. Noi am preferat să ne deplasăm cu metroul ziua pentru a evita traficul auto și căldura iar după lăsarea întunericului am preferat taxiurile.

Drumul spre Tian Tan l-am făcut cu metroul direct pe linia 5 care trecea pe lângă noi la hotel. Metroul din capitala Chinei este unul impresionant, foarte modern și civilizat. Este de evitat la orele de vârf, dar în rest este foarte convenabil. De altfel, Beijing are cel mai folosit sistem de metrou al lumii cu peste 3 miliarde de pasageri anual iar rețeaua are peste 300 de stații.

Metroul este unul din puținele locuri din Beijing unde totul este bilingv, atât afișajele cât și anunțurile verbale – toate sunt traduse și în engleză. Pe drumurile făcute eu am avut ocazia să mai aprofundez câteva lucruri despre cea mai vorbită limbă a lumii (mandarina este, nu engleza cum ar crede mulți). Am încercat să învăț câte ceva urmărind numele stațiilor. Primul lucru care trebuie știut despre limba mandarină are peste 3000 de caractere, la fel cum avem noi litere. Aceste caractere au fiecare un sens, sau mai multe. Împreună pot însemna total altceva, la fel și puse în altă ordine. Un exemplu poate fi numele capitalei. Bei înseamnă printre altele „nord”. Jing înseamnă „capitală”. Bei și jing sunt două caractere, adică fiecare un simbol. Beijing obținut de aici înseamnă capitala de nord, dar jingbei se traduce „paznic”. Noi mergeam la TianTan, două caractere care luate separat reprezintă „zi” și „vorbire” respectiv. Stația de metrou unde ne-am oprit se numea TianTanDongMen – adică Poarta (men) de est (dong) a Templului paradisului (TianTan).

Harta metroului din Beijing:

Trecând peste mini-lecția de mandarină vreau să vă povestesc despre parcul TianTan, sau cel mai fericit loc din Beijing. Complexul Temple of Heaven este unul din cele mai vizitate atracții din Beijing, dar în același timp este un loc preferat și de localnici. Complexul este unul vast cu alei lungi (toate orientate pe direcțiile punctelor cardinale) și o mulțime de copaci bătrâni, fiind cel mai mare parc din sudul capitalei. Istoric era locul folosit de împărați pentru ceremoniile anuale din credința taoistă, în special rugăciunile pentru recoltă și vreme prielnică. Există mai multe construcții vechi distribuite pe teritoriul parcului, dar dintre ele se remarcă, cel mai cunoscut, superbul pavilion albastru cu trei etaje – Hall of Prayer for Good Harvests (adică sala rugăciunilor pentru recolte bune).

Chiar dacă partea istorică este foarte frumoasă și la fel sunt și clădirile, este altceva cu totul și cu totul special la TianTan. Spuneam că este cel mai fericit loc din Beijing, poate din lume – pe mine unul m-a impresionat extraordinar. Ce se întâmplă aici în fiecare zi? TianTan este refugiul pensionarilor din capitala Chinei care au intrare liberă în parc. Se strâng aici de la primele ore ale dimineții și se bucură de viață. Cum? Foarte simplu, bucurându-se de micile lucruri și mai ales de compania celorlalți.

Pe coridorul lung al parcului se găsesc la orice oră mii de vârstnici care joacă cărți, go sau mahjong. Mai departe prin verdeața din inima parcului se văd multi alții care fac gimnastică sau exerciții pentru a își menține sănătatea. Din când în când mai vezi imagini de necrezut cu câte un bătrânel cum face stretching în poziția spagat – sănătatea și sportul sunt foarte importante pentru chinezi. Peste tot se găsesc grupuri de pensionari care fac aerobic, cantă în cor, practică dansuri tradiționale, exersează tai chi sau se întrec la caligrafie cu apă.

Toate lucrurile astea se fac ad-hoc, nu e ceva organizat. Am văzut cum un cuplu mai în vârsta a ajuns cu un casetofon, l-au pus jos, au pornit muzica și au început să danseze. Imediat li s-au alăturat alte perechi de dansatori, fiecare pe ritmul lor, unii cupluri, doamne sau chiar domni între ei – nu conta decât să se simtă bine. Toată lumea e binevenită. Vă las să urmăriți mai jos două filmulețe să vă convingeți. Așa este la TianTan oricând, la orice oră, fiind un loc perfect pentru oricine care vrea să uite de griji.

Mai departe am luat din nou metroul spre parcul olimpic, nu înainte să schimbăm niște bani la bancă. Nu v-am spus încă despre banii din China. Moneda chinezească se numește yuan, dar toți localnicii îi spun renminbi adică „moneda poporului”. Cursul este reglat de stat iar schimb valutar se poate face doar la Băncile naționale (cel puțin așa era în 2009). Cursul de schimb este foarte convenabil dar o vizită la ghișeu durează ceva, fiind mai mult formulare și verificări necesare.

Înarmați cu renminbi am plecat mai departe la noul parc olimpic. Cu mai puțin de un an în urmă se organizase la Beijing Olimpiada de vară, un eveniment care a luat o amploare uriașă în China. Pentru ei a fost un mare motiv de mândrie națională și un moment istoric în care China cea închisă a făcut un pas mare către a se alătura restului lumii. Beijing 2008 a avut unele controverse, dar chiar și azi e considerată cea mai importantă olimpiadă din istorie.

Metroul ne-a lăsat în inima parcului olimpic. De-acolo am vizitat renumitul stadion Bird’s Nest (cuib de pasăre), cel care a găzduit principalele evenimente inclusiv festivitățile de deschidere și închidere ale competiției. La un an după eveniment stadionul încă atrăgea milioane de vizitatori. Am stat la coadă ceva timp până am intrat. Stadionul este impresionant. Am putut intra pe gazon și ne-am fotografiat împreună cu mascotele olimpice dar și cu un grup de călugări tibetani foarte prietenoși.

Seara am mers prin centrul modern din Beijing. Mergând mai mult pe jos am remarcat dificultățile pietonilor din Beijing. Șoferii chinezi nu opresc la trecerile de pietoni sau chiar semafoare. Singura șansă a pietonilor e să se strângă într-un grup mare, compact care să nu le dea mașinilor altă opțiune decât să se oprească. Am ajuns pe la câteva mall-uri, am luat și ceva suveniruri pentru acasă pentru a petrece noapte în zona principală a vieții de noapte din Beijing unde se găsesc o mulțime de cluburi, infamul Sanlitun. Am plecat spre hotel pe la 3 dimineața și cu ocazia asta am observat ciudățenia fusului orar al Chinei. Toată China este pe un singur fus orar (GMT+8, la 6 ore diferență de România). Problema este că țara se întinde geografic de-a lungul mai multor meridiane pe 3-4 fusuri orare. Asta înseamnă că între est și vest ar trebui să fie peste patru ore diferență. Ora națională înseamnă și că în extremitatea estică a Chinei soarele răsare vara la 3 și ceva dimineața iar în vest puțin mai devreme de ora 8. La Beijing am observat că se lumina pe la ora 4.

Ziua următoare ne-am trezit ca de obicei pe la ora prânzului. Am privit pe geam și am văzut o vreme mohorâtă și o ceață foarte densă – nu era ceață ci renumitul smog din Beijing, că doar eram în unul din cele mai poluate orașe ale lumii. E greu de supraviețuit la Beijing când se acumulează smog-ul, aerul fiind foarte greu de respirat. Am zis totuși să mergem mai departe de centru în căutarea unei zone mai verzi, și așa am ajuns la Beijing zoo.

Grădina zoologică din Beijing este una din cele mai mari ale lumii. Adăpostește sute de specii de animale, inclusiv multe endemice, dar este renimită mai ales pentru simbolul național – urșii panda. Parcul este imens, foarte frumos amenajat, iar varietatea animalelor e impresionantă. Am văzut lei, tigrii, maimuțe, zebre, girafe, ursi, hipopotami, elefanți și multe altele. Prin zonele interactive am putut hrăni girafa și cimpanzeul iar apoi am mers la pavilionul vedetă unde se află renumiții panda. Am văzut vreo 4 ursi panda dar niciunul din ei nu prea s-a sinchisit să se întoarcă cu fața la noi, preferând să se concentreze la mâncatul de bambus.

Tot acolo am vizitat Beijing Acquarium, o construcție nouă și foarte modernă. Am văzut mai târziu mai multe acvarii, poate mai impresionante, dar atunci a fost prima dată când am trecut printr-un tunel pe sub acvariu, când am văzut rechini și balene dar și când am asistat la un spectacol de dresură cu foci și cu delfini. A fost o zi frumoasă petrecută la zoo, un loc numai bun de vizitat într-o zi mohorâtă la Beijing.

Seara am ieșit din nou în oraș într-un bar unde ne-am văzut cu niște prieteni vechi, compatrioți stabiliți la Beijing. Am învățat mai multe fraze în mandarină începând cu cea mai importantă: ganbei (adică noroc!) care sună foarte asemănător cu „cam bei” din română. Doar o coincidență.

Mai departe va urma ultimul episod, despre locurile ce pot fi văzute în afara orașului inclusiv simbolul Chinei – Marele Zid.

Intrarea la TianTan