După o săptămână memorabilă, a venit iată și ultima mea zi în Myanmar. Am petrecut-o tot la lacul Inle unde am ales să merg din nou într-o excursie cu barca. După micul dejun, am mers spre ponton unde m-am bucurat să văd că mergeam cu aceeași barcă și șofer ca în ziua anterioară. Puteam merge în partea de sud a lacului dar numai drumul dus ar fi durat 2-3 ore așa că am preferat un traseu mai relaxat, tot prin lacul nordic dar cu câteva opriri noi.
Am mers mai întâi până la satul Thaung Tho aflat pe canalul care unește cele două părți ale lacului unde am avut ocazia să descopăr mai bine fermierii care lucrează pământul. Am văzut care trase de boi, animale la păscut și agricultori cu pălării uriașe care le țineau umbră. Normal că și la Thaung Tho am vizitat templul din localitate. Am văzut din nou acele stupe aurite sau vopsite colorat, dar mi s-a părut foarte asemănător cu templul pe care tocmai îl văzusem la Indein. Mai mult am remarcat atmosfera de la târgul săptămânal care era deschis pe malul lacului, cu fermieri veniți din toată regiunea. De altfel, regiunea Inle este cel mai mare producător de legume și cereale din tot Myanmar-ul.
Am navigat apoi prin zona cea mai populată de pe lacul Inle cu spectaculoasele locuințe lacustre. Legenda spune că un împărat al Burmei, în urma unei înfrângeri în război, i-a condamnat pe locuitorii statului Shan să nu mai pună piciorul pe pământul lui. Ei au luat asta mot-a-mot și și-au mutat casele pe apa puțin adâncă de pe lacul Inle. Legendă sau adevăr, ce e drept aceștia au reușit să își construiască o adevărată cultură pe apă și să creeze așezări de o frumusețe rară.
Am trecut din nou printre impresionantele grădini de legume pe apă, am urmărit pescari în acțiune și am hrănit sute de păsări pe lac. Am vizitat apoi două mari mănăstiri de pe Inle. Mai întâi am mers la Phaung Daw, cea mai mare pagodă de pe lac unde se „construiesc” 3 statui ale lui Buddha din aur masiv. La Phaung Daw se fac și mari procesiuni pe apă în timpul festivalurilor anuale. Nu am prins un festival, dar am văzut adăpostită marea barcă aurită care conduce cortegiile. Am oprit și la Jumping Cat Monastery, unde pe vremuri pisicile erau antrenate să sară pe acoperișuri, dar acum cu un nou stareț, pisicile stăteau cuminți la umbră.
Ultima oprire a zilei a fost într-un alt sat foarte pitoresc cu case pe piloni, la Maing Thauk unde este cel mai pitoresc pod din zonă: un pod de lemn suspendat lung de peste 500 de metri. Șoferul m-a invitat să cobor să mă urc și pe pod, dar l-am refuzat. Nu mică i-a fost mirarea când am scos din bagaj bere și trabucuri achiziționate mai devreme și l-am servit și pe el. Cum ziceam văzusem destule prin Myanmar și era momentul pentru relaxare.
Pe seară am revenit la hotelul din Nyaung Shwe. Următoarea amiază urma lunga călătorie spre casă cu 4 zboruri așa că am stat să mă odihnesc. Am dormit mult. Dimineața următoare am trecut pe la muzeul amenajat în fostul palat regal unde am învățat mai multe despre istoria statului Shan. Apoi am mers la restaurant unde am servit un ultim curry delicios iar ultimele ore înainte de zbor le-am petrecut la un spa local ca să mă pregătesc cu adevărat de zboruri.
Primul zbor a fost la Yangon. Am zburat cu Asian Wings Airways 40 de minute spre principalul aeroport al țării. 3 ore până la zborul următor am avut timp suficient să merg la check-inul Air China și să mai pierd ceva timp prin duty free pentru ultimele suveniruri din Myanmar. Avionul a decolat pe la miezul nopții și am dormit dus până la Beijing.
La Beijing am avut o escală de 6 ore. M-am gândit inițial să rămân în aeroport dar ar fi fost păcat. Am decis să merg la Temple of Heaven, un loc de care am povestit anterior, un loc pe care îl consider printre cele mai fericite și relaxate ale lumii. Am povestit deja despre parcul Tian Tan:
Parcul este locul unde se adună pensionarii din capitala Chinei pentru a dansa, a practica arte martiale, a canta sau a juca cărți sau go. Este cum spuneam un loc cu adevărat fericit unde toată lumea e bine venită. Am mers cu metroul de la aeroport, am schimbat la stația Dong Zhi Men și jumătate de oră mai târziu eram la parc. Am avut acolo ocazia să ascult un spectacol ad-hoc de muzică tradițională și am fost invitat să particip la un curs de tai chi. După două ore la Tian Tan eram fresh și gata de încă un zbor. Am revenit cu metroul la aeroport gata de lungul drum spre Europa, cu destinația Budapesta.
Pe avionul Air China m-am uitat la un film, am mâncat ceva și restul drumului de 8 ore am dormit dus. M-am trezit abia după aterizare fericit că am ajuns în sfârșit. Am deschis ochii cam buimac și am văzut un aeroport care nu prea semăna cu Budapesta, dar n-am băgat de seamă prea mult. Am ieșit din avion iar spre uimirea mea am găsit un semn mare – Welcome to Belarus!?! Se pare că ajunsesem la Minsk pe un aeroport care amintea parcă de vremuri vechi comuniste, cu soldați la cojoc și căciuli îmblănite și uniforme din acele vremuri. Am aflat între timp că zborul meu Beijing – Budapesta făcea în mod normal o oprire la Minsk pentru a schimba pasageri iar noi după un scurt control al avionului urma să revenim în el. De parcă nu erau oricum prea multe 4 zboruri, na că aveam 5. Să zicem totuși că pauza scurtă n-a stricat și cu ocazia asta am avut ocazia să pun piciorul și în Belarus o țară pe care în alte condiții n-am niciun gând s-o vizitez.
Două ore mai târziu ajungeam la Budapesta. Acolo mai aveam o noapte de cazare înainte de ultimul zbor spre casă. Am ajuns seara pe întuneric dar chiar și așa am găsit timp pentru o plimbare pe malul Dunării. Budapesta este de altfel unul din orașele mele preferate. Cu prima ocazia o să vă povestesc și despre capitala Ungariei. Deocamdată mă rezum să vă mai spun că o vizită la Budapesta nu se poate încheia fără un gulaș bun la unul din restaurantele tradiționale. O nouă dimineață, un nou zbor, dar era ultimul. Am mers cu Tarom la București. Culmea după atâtea griji care mi le-am făcut că o să zbor cu avioane vechi și nesigure prin Myanmar, chiar la transportatorul nostru național am dat de un ATR-42 cu elice – un avion mic și vechi care la turbulențe a tremurat din toate încheieturile. Chiar și așa într-un final am ajuns cu bine acasă. În sfârșit!
La finalul acestui lung serial as vrea să vă mai spun câteva impresii și păreri cu care am rămas de pe traseul din Myanmar:
- O călătorie în Burma poate fi ceva extraordinar, de neuitat. Sunt o grămadă de locuri minunate de văzut. Eu pun pe primul loc lacul Inle și templele din Bagan, fiecare merită cel puțin 2-3 zile petrecute. Orașele sunt și ele deosebite, în frunte cu Mandalay și Yangon. Mai sunt multe alte locuri în care nu am ajuns: stațiunile la mare cu plaje splendide precum Ngapali sau Thandwe, capitala fantomă Nay Piy Taw sau orașele nordice de la munte
- Cred că am ales o ordine bună pentru vizită, începând de la cel mai dezvoltat loc, fosta capitală Yangon până la satele înapoiate de pe lacul Inle. Invers ar fi fost poate un mic șoc. Indiferent, Myanmar nu este o țară de văzut pentru o primă călătorie în Asia, trebuie ceva adaptare.
- Myanmar nu este o destinație pentru viața de noapte precum Thailanda, Vietnam sau alte locuri. Poate cu excepția anumitor zone din Yangon, petrecerile lipsesc cu desăvârșire. De asemenea nu există prostituție și nici droguri.
- Perioada ideală de a vizitat Myanmar e noiembrie – martie în sezonul uscat. Din aprilie se face insuportabil de cald, iar vara plouă fără contenire.
- Myanmar este o țară foarte bogată cu foarte mulți oameni săraci. Vasta majoritate a bogăției este acaparată de armată și de templele budiste. Când se vor lepăda de preoți și militari, burmezii vor trăi mult mai bine.
- Transporturile aeriene sunt atipice dar destul de sigure. Prețul la biletele de avion nu variază și nu se merită să fie cumpărate din timp. Companiile locale pot aranja un tur complet prin țară. Transportul cu autocarul este confortabil, cel cu trenul mai puțin, ambele sunt foarte ieftine dar durează mult din cauza infrastructurii foarte proaste.
- Cazările sunt în general bune. 3 stele chiar înseamnă 3 stele la standarde europene, iar prețurile încă mai sunt foarte mici – am găsit lejer hoteluri bune la 30-50 de dolari pe noapte de cameră. Mâncarea e un adevărat deliciu.
- Myanmar este o țară care trebuie văzută acum, cât mai curând, până nu va fi invadată și schimbată de turismul în masă. Este o țară foarte sigură, unde pot spune că în niciun moment nu m-am simțit în pericol.
Micul dejun la hotel
Din nou la pontonul din Nyaung Shwe
Iar pe lacul Inle
Demonstrație de pescuit
Păsări pe lac
Un alt fel de pescuit (a da cu bâta-n baltă)
Inle e un paradis pentru fotografii
Sau pictori… aici carul cu boi
Mai există și fermieri pe pământ
Un nou templu vizitat… same same
Vederea de sus
Am servit masa de prânz la un restaurant foarte elegant pe lac
Curry de pește Inle
Ithar Heritage Restaurant, unul din cele mai bune din Myanmar
Mai aveam o pungă de chipsuri, numai bună de hrănit păsările
Marea Pagodă Phaung Daw
Cu cei 3 Buddha de aur „în construcție”
O amintire cu mănăstirea
Marea barcă de ceremonii stă la adăpost
Trafic pe canale
Am mai oprit la Jumping Cat Monastery
Unde nu mai sare nicio pisică
Prin sate – e fabulos
Locuințele lacustre
Podul din satul Maing Tauk
Lung de vreo 500 de metri
N-am mai avut chef să cobor de pe barcă. Am rămas la o bere mai bine
Înapoi spre hotel printre grădinile de zarzavaturi
Nicio seară fără apus
Dimineața prin Nyaung Shwe
„Marele” supermarket
Piața locală
Palatul regal Shan
Din interiorul palatului
N-am mai văzut un Buddha din bambus
Zborul 1 Heho – Yangon
Informații la plecarea din Myanmar (zborul 2 – Yangon – Beijing)
Aeroportul Internațional din Beijing
Cu trenul spre centru
Străzile din Beijing
Sosind la parcul TianTan, poate cel mai fericit loc din Asia
Dans cu sabia
Am revăzut și Temple of Heaven
Pensionari la jocul de cărți
Zborul 3: Beijing – Budapesta
Munții la nord de Beijing
????? – Nu seamănă cu Budapesta
Iată că am ajuns din greșeală și-n Belarus
Încă un zbor mai târziu, la Budapesta
O plimbare de seară pe malul Dunării
Podul cu lanțuri
După atâta mâncare asiatică merge un gulaș
Dimineața la metrou, gata de plecat acasă
Zborul 4 (sau 5?): Budapesta – București
Cristi Grigore 