Un concediu de vis – Partea 5 – Sigiriya, comoara din Sri Lanka

Apogeul plimbării noastre din Sri Lanka trebuia să fie vechea capitală Sigiriya, construită pe o stâncă abruptă în mijlocul junglei. După o noapte de odihnă la hotelul din Kandy eram gata de drum. Am băut o cafea pe terasa hotelului admirând priveliștea superbă spre râul Mahaveli și jungla luxuriantă din fața noastră cu maimuțe care săreau pe ramurile copacilor. La recepție venise deja șoferul nostru și ne aștepta gata de plecare.

Am închiriat un tur chiar de la hotel la un preț foarte rezonabile, cam 100 de euro pentru tot grupul cu microbuzul. Asta includea transferul până la Sigiriya în nord dar și drumul înapoi tocmai până la Colombo de unde urma să zburăm spre Maldive ziua următoare. Șoferul nostru, un puștan pe la vreo 18 ani (sper că era major), bine îmbrăcat și foarte prietenos. Ne-a spus că e foarte pasionat de mașini, lucru de care ne-am convins imediat când i-am văzut microbuzul. Mai toate mașinile din Lanka sunt vechi și arată rău. Microbuzul nostru era nou nouț și super-tunat – vopsit spectaculos, dotat cu eleroane, neoane și lumini iar interiorul arăta pe măsura cu scaune de piele și o grămadă de electronice. Fără să exagerez, cred că am mers cu cel mai luxos microbuz din toată țara.

Traseul zilei:

Drumul până la Sigiriya nu era foarte lung, dar am dat de aceleași blocaje în trafic și am făcut cam 3 ore. Am făcut și două opriri pe drum la niște popasuri speciale pentru turiști – o grădină de mirodenii și o fabrică de sculpturi din lemn. Sunt câteva suveniruri foarte căutate de vizitatori în Sri Lanka. Cel mai cautat este ceaiul de Ceylon, renumit în întreaga lume. Am povestit deja în partea anterioară de vizita noastră la plantațiile de ceai. La fel de dorite sunt și măștile kandyene și sculpturile din lemn scump dar și mirodeniile tradiționale.

Prima noastră oprire a fost la un Spice Garden (grădină de mirodenii). Sunt mai multe prin Sri Lanka construite special pentru străini, dar cele mai multe se află pe drumul turistic dintre Kandy și Sigiriya. Orice vizită include un tur gratuit prin plantațiile proprii. Am avut astfel ocazia să vedem cum arată plante foarte cunoscute nouă dar pe care nu le-am văzut niciodată în natură precum cacao, vanilie, cardamon, scorțișoară, ghimbir, aloe vera și multe multe altele. A fost foarte interesant să le vedem cum arată ele de fapt. La final am mers în magazin de unde am cumpărat o grămadă de lucruri pentru acasă. Am cumpărat mirodenii pentru mâncare, esențe pentru dulciuri și uleiuri terapeutice din plante. Chiar dacă lucrurile astea le-am fi găsit mult mai ieftine la o piață locală, a meritat să dăm mai mult pentru calitatea produselor și pachetele lor foarte frumos ambalate, numai bune de cadou.

A doua oprire a fost la o fabrică de sculpturi în lemn. Ce e drept, nu era tocmai o fabrică, mai degrabă un fel de showroom al sculptorilor locali. Și acolo am început cu partea practică. Ni s-a prezentat cum se sculptează lemnul și cum se vopsește apoi folosind doar culori naturale. Am învățat și să deosebim tipurile de lemn după calitate. Cele mai scumpe sunt abanosul, mahonul și tecul, iar mai toate sculpturile erau făcute din ele. Cele mai căutate sculpturi sunt măștile kandyene care reprezintă chipuri imaginare înfricoșătoare. Scopul lor e de a alunga spiritele rele iar fiecare dintre are o proprietate pozitivă (prosperitate, sănătate, noroc și altele). Magazinul avea totuși prețuri foarte mari (sculpturi mici sau măști la sute de euro sau măsuțe din lemn masiv la câteva mii de euro).

Mai departe am trecut și pe lângă Dambulla. Era destul de târziu așa că am oprit doar câteva minute pentru a vedea Templul de Aur unde se află o uriașă statuie a lui Buddha. Tot la Dambulla se găsește o peșteră renumită, folosită ca templu de sute de ani, dar din păcate nu am avut timp și de ea și ne-am continuat drumul. Am intrat mai întâi într-o junglă densă iar la intrarea în Sigiriya s-a terminat și asfaltul. Parcarea amenajată e la un kilometru distanță de oraș pentru a proteja zona. De acolo a trebuit să o luăm la pas.

Biletul de intrare este unul foarte scump pentru standarde srilankeze – 4000 de rupii (aproape 30 de euro). Include accesul în tot complexul dar și o broșură și un dvd de prezentare.

Mai întâi, ce este Sigiriya? Din punct de vedere natural este ceva foarte deosebit. Este o stâncă înaltă și abruptă în mijlocul unei câmpii împădurite. Ceva similar cu Ayers Rock din Australia, numai că peisajul este mult mai verde. Datorită așezării strategice aici s-a construit o mare cetate. O legendă locală spune că regele Kasyapa a construit cetatea. El l-a ucis pe tatăl său pentru a-i lua tronul iar pe fratele lui mai mare l-a izgonit în India. De teamă că fratele lui va strânge o mare armată și va invada țara a decis să mute capitala de la marea Anuradhapura, până pe vârful stâncii de la Sigiriya. Cu tot cu cetatea lui impenetrabilă, Kasyapa a fost atacat când se întorcea dintr-un drum pe elefantul său iar tronul a revenit regelui de drept.

Locul este incredibil și pot spune că este cel mai deosebit pe care l-am văzut în Sri Lanka. Până să ajungem în vârf am avut de urcat mult, fiind peste 1000 de scări. Am trecut mai întâi printre ruinele vechii așezări de la poalele stâncii iar după ce am trecut pe sub niște stânci de unde încep scările am urcat până la platforma de la jumătatea stâncii. Era căldură mare, peste 32 de grade, dar la urcare am avut noroc că era înnorat și așa drumul a fost mai suportabil. La jumătate pe latura abruptă a stâncii se află o peșteră unde se pot vedea pe pereți 20 de picturi ale unor femei voluptoase, numite Fecioarele din Sigiriya. Picturile fac parte din patrimoniul UNESCO și impresionează prin cât de bine s-au păstrat culorile mai bine de 15 secole. Mai sus se află prima platformă de unde se poate admira cea mai cunoscută imagine a cetății. La intrarea în cetate era construit un sfinx în formă de leu. Pe vremuri intrarea era chiar prin gura leului, dar astăzi nu am mai rămas decât picioarele intacte. De acolo începe urcarea cu adevărat abruptă pe scări suspendate pe marginea prăpastiei. Mai există și un pericol pe drum. Aproape de scări se află mai multe cuiburi de viespi periculoase. Turiștii sunt puternic avertizați să nu facă zgomot în preajma lor pentru că nu puține au fost cazurile când vizitatori au fost atacați de viespi. Din acest motiv la baza scărilor se află un punct de prim ajutor.

La finalul urcării vine marea răsplată, platoul din vârf. Deasupra pe mai multe terase sunt ruinele vechii cetăți iar pe cea mai de sus este palatul regelui. Nu s-a mai păstrat mare lucru, dar priveliștea e pur și simplu incredibil de frumoasă. Stanca permite o vizibilitate până departe iar vederea peste jungla din jur este de 360 de grade. N-am ce să mai zic decât să las imaginile să vorbească.

Se mai pot face plimbări cu elefanții prin junglă sau chiar zboruri cu balonul. Vă recomand să căutați o imagine cum arată Sigiriya din aer – e ceva incredibil. Mai mult, există un bazar unde se pot găsi suveniruri excelent la ieșire (intrarea și ieșirea se fac prin zone diferite). Prețurile inițiale sunt foarte mari, însă se poate negocia serios și am reușit să scoatem într-un final înțelegeri foarte rezonabile.

Am plecat pe la ora 3 și l-am rugat pe șofer să ne ducă la un restaurant mai deosebit din zonă. Ne-a dus la cel mai bun restaurant din zonă cu mâncare excelentă și prețuri și mai și. Am mâncat totuși foarte bine. Spre uimirea noastră ne-am dat seama că muzica de la restaurant era romanească, cumva la Sigiriya erau destul de cunoscuți Adrian Minune și ai lui. Ce pot spune eu e că manelele sună la fel de rău în Sri Lanka precum în România, dar parcă acolo se potrivesc mai bine cu peisajul. 🙂 Bun. Am vizitat locuri, am cumpărat suveniruri, am mâncat bine – era cazul să plecăm și la drum. A durat foarte mult până am ajuns la Colombo, mare parte din drum fiind foarte prost și aglomerat. Am ajuns aproape de miezul nopții la hotel. Se încheia o săptămână de vis în Sri Lanka, dar urma o nouă destinație unică – Insulele Maldive.

Dimineața pe balconul hotelului din Kandy