Un concediu de vis – Partea 4 – Ella, Nuwara Elya și mai ales Kandy

 

După orele petrecute la safari prin spectaculosul Parc Național Yala, ne-am întors la microbuz și am continuat drumul spre munți. Proprietarul pensiunii din Mirissa, cel care ne-a organizat turul ne rezervase deja o cazare la Ella, o stațiune montană la peste o mie de metri altitudine. Urma să înnoptăm la Ella și a doua zi să mergem până la Kandy. Teoretic nu era un drum așa de lung – de la Yala la Kandy erau doar 260 de kilometri – dar în Sri Lanka un drum durează mult mai mult decât ne-am aștepta din cauza traficului infernal și blocajelor care pot apărea pe drum.

Traseul nostru, de la Yala la Kandy

Traseu SL

 

După vreo 3 ore de mers am făcut o primă oprire la cascada Rawana Ella, una din cele mai spectaculoase ale țării. Se lăsa seara și nu am zăbovit totuși prea mult. Am mai urcat încă vreo jumătate de oră pe munte și am ajuns în stațiunea Ella. Zona este foarte dezvoltată turistic și există o grămadă de pensiuni. Povesteam anterior în articolul despre Mirissa că am fost destul de suparăți pe gazda noastră care ne-a organizat turul. Pe lângă prețul mare pe care l-am plătit, o altă țeapă care ne-am luat-o a fost chiar cazarea la Ella. El s-a ocupat de rezervare și era inclusă în preț dar ce-am găsit la fața locul a fost de speriat, probabil a ales cea mai ieftină cazare posibilă. Șoferul ne-a adus la o pensiune în construcție cu un etaj terminat care arăta jalnic, cred că avea o stea. Am ajuns noaptea târziu și am fost conduși la camerele noastre. Ne-a întâmpinat un miros puternic de mâncare de la bucătăria care era chiar lângă camere. Camerele erau mari, cu paturi mari și foarte simple. Nu erau tocmai curate, iar pe la baie mișunau diverse vietăți. Partea mai neobișnuită era că nu aveau ușă spre interior, doar o draperie care se trăgea. Am luat cina pe terasa pensiunii. Masa nu a fost nici ea mai grozavă dar eram foarte înfometați și altă variantă nu aveam. Am cerut o bere ca să intre mâncarea mai bine. Am cerut mai multă apoi, dar se terminase stocul inclusiv la magazinul din sat. Am avut totuși suficientă cât să terminăm masa și să ne ia somnul mai repede. A fost noaptea cea mai lungă din concediu dar a trecut repede. Am scăpat sănătoși și cu bine din Ella. Dimineața de-abia așteptam să plecăm mai departe. Am găsit totuși și un lucru bun la pensiune, priveliștea superbă de pe terasă de unde se vedea vârful Little Adam’s Peak un munte spectaculos pe unde se pot face mai multe drumeții. Ca să închei cu pensiunea am un sfat – niciodată nu acceptați să mergeți în tururi cu cazare inclusă până nu vedeți hotelul unde veți sta.

Dimineața am primit o veste proastă se la șoferul nostru – nu vom mai face plimbarea cu trenul. Zona centrală tocmai fusese afectată de alunecări de teren, fapt ce l-am observat din plin și pe drumul nostru. Căile rutiere fuseseră deja eliberate, dar cele feroviare nu, așa că trenul nu mai ajungea la Ella. Păcat, pentru că plimbarea cu trenul era unul din principalele atracții pentru noi. Am făcut așadar doar drumul cu mașina, care oricum a fost spectaculos. Plimbările cu trenul prin Sri Lanka sunt o mare atracție turistică datorită căii ferate care taie munții construită de englezi cu un secol în urmă pe care merg azi trenuri moderne unele cu vagoane speciale cu multe geamuri pentru turiști. N-am ajuns noi, dar oricum pun aici un filmuleț găsit pe net ca să vă faceți o idee.

 

 

Noi am plecat mai departe cu microbuzul la drum, trecând inclusiv prin zone afectate de alunecări de teren unde încă se mai curăța. După vreo oră au început să apară mai pe toate dealurile plantațiile de ceai. Nuwara Elya capitala de vară construită de englezi e inima plantațiilor de ceai din vechiul Ceylon, ce se întind pe zeci de kilometri în toate direcțiile pe dealurile din regiune. Nuwara Elya a fost aleasă de stăpânitorii englezi pentru construcția de reședințe datorită climatului foarte blând, mult mai răcoros față de zonele mai joase.

Nu am stat foarte mult la Nuwara Elya dar am văzut un oraș foarte frumos, plin de case coloniale luxoase, parcuri ample specific englezești, lacuri amenajate și străzi foarte curate. Un oraș foarte diferit de tot ce văzusem până atunci prin Lanka.

Englezii au ocupat Sri Lanka la sfârșitul secolului 18. Au denumit-o Ceylon, un cuvânt derivat din sanscrită însemnând insulă. Compania britanică East India Company a decis să folosească terenul vast și fertil pentru a produce cafea, ducând la exporturi profitabile. Prin 1860, prețul cafelei a scăzut mult la nivel mondial și în plus producția locală a fost grav afectată de o boală a plantei. Englezii s-au reorientat rapid și au decis să înlocuiască producțiile cu planta de ceai. Succesul a fost enorm, reușind să cultive aici ceai de cea mai bună calitate care a ajuns faimos la nivel mondial. De atunci principala producție la export a rămas ceaiul, Ceylon fiind un brand în sine. După războiul mondial, țara și-a obținut independența în 1948, numele fiind schimbat în Sri Lanka (adică sfânta insulă).

La câțiva kilometri după Nuwara Elya am oprit la o plantație de ceai. Cum spuneam, mai toate plantațiile de ceai sunt deținute de proprietari englezi și produc aproape exclusiv pentru export. Cea mai mare parte din ceai este cumpărat direct de marile companii globale, dar există și companii locale care au ajuns mari precum Dilmah sau Akbar. Unele plantații oferă tururi vizitatori pentru un venit adițional. Tururile sunt gratuite, dar vânzările mari se fac la magazinele fabricii. Plantația la care am oprit noi se numea Blue Field. De la sosire am fost preluați de ghida noastră. Nu cred că avea mai mult de 16 ani, dar vorbea perfect engleza. Am făcut un scurt tur al plantațiilor și al fabricii și ni s-au explicat mai multe despre procesul de fabricație. Tradițional lucrătorii pe plantații sunt femei tamil hinduse care fac această muncă din generație în generație. Femeile sunt preferate pentru că munca de culegere presupune mâini delicate pentru a putea culege frunzele fără a le distruge. Un culegător aduce zilnice cam trei saci mari, având în total minim 20 de kilograme. Procesul de producție este destul de simplu, mai întâi frunzele sunt puse la uscat pentru a elimina umezeala, apoi sunt răscolite pentru a rupe frunza și scoate esențele din ele care apoi fermentează. La final frunzele sunt arse, uscate și împachetate în saci.

Pe la noi, conceptul de ceai s-a diversificat, avem ceai de fructe, de diverse flori… dar original există o singură plantă din care se face ceaiul, aceasta fiind planta de ceai (Camellia Sinensis). Toate varietățile cunoscute se produc din această plantă: ceaiul negru, ceaiul verde sau alb. Denumiri ca Ceylon, Darjeeling, Assam sau altele țin mai mult de locația unde cresc plantele. Nu mă gândisem prea mult la asta până acum dar diferența dintre ceaiul negru și ceaiul verde se face prin procesul de ardere sau coacere a frunzelor. Frunzele din ceaiul verde nu trec prin acest proces fiind practic mai organice, dar și mai greu de depozitat. Ceaiul verde este mai scump decât ceaiul negru. Cel mai scump dintre toate este ceaiul alb care se face din mugurii plantei sau frunze tinere, numite golden tips respectiv silver tips. De departe totuși, cel mai comercializat este cel mai ieftin tip de ceai, cel negru. Ghida ne-a povestit apoi despre cele 5 tipuri de ceai negru produse de ei, clasificate după tărie și calitate: OP (Orange Pekoe), Pekoe, BOP, BOPF (Broken Orange Pekoe Flowery) și Dust 1. Cel din urmă este cel mai tare dar și cel considerat de cea mai redusă calitate, fiind praful rămas la producerea celorlalte. Ne-am amuzat când am aflat că acela este ceaiul care este trimis în principal la export către producători precum Lipton sau Twinnings.

La finalul vizitei am mers la degustarea ceaiurilor, care este și ea gratuită. Marketingul acesta funcționează bine, pentru că turiștii se înghesuie la magazin la final pentru suveniruri și pleacă cu sacoșe pline cu ceai. Normal că la fel am făcut și noi.

După amiază am plecat din nou la drum spre Kandy și pe la ora 4 eram la hotel, de data asta unul bun ales de noi. După puțină relaxare la hotel am plecat la plimbare prin oraș înainte de lăsarea serii. Am închiriat un microbuz pentru un scurt tur și ne-am dus direct la cea mai mare atracție din Kandy, Templul Dintelui.

Kandy este centrul țării atât din punct de vedere geografic cât și istoric și cultural. Capitala vechiului imperiu Lanka a fost mutată de regele Vikramabahu III spre sfârșitul secolului 15. Nou înființatul regat Kandyan a avut cea mai mare amploare intre secolele 15 și 17.

Kandy este centrul budismului din Sri Lanka iar templul principal adăpostește cea mai importantă relicvă budistă, dintele lui Gautama Buddha, fondatorul religiei. Se spune că un canin al lui Buddha a fost extras de unul din discipolii lui după moartea sa din 543 i.e.n. Mai târziu se spune că relicva a fost încredințată mănăstirii Abhayagirya din Sri Lanka. De fiecare dată când capitala imperiului s-a schimbat, relicva a fost mutată și ea rămânând din secolul 15 până astăzi la Kandy. Legenda locală spune că cine deține dintele e și stăpânul insulei. Chiar și britanicii au încercat să profite de credința aceasta și pe parcursul ocupației au luat dintele din templu.

Am ajuns la templu încă pe lumină dar ne-a prins și o ploaie torențială (de altfel singura ploaie pe care am văzut-o tot concediul). Orașul așadar l-am văzut de sub umbrele, dar chiar și puținul care l-am vizitat mi s-a părut deosebit. Cred că Kandy este de departe cel mai frumos oraș din Lanka. Am vizitat cum spuneam Templul Dintelui, cel mai important loc budist din Sri Lanka. Acolo, în fiecare seară are loc o procesiune dedicată relicvei. Am mers mai întâi la bilete. Un bilet pentru străini costă 1000 de rupii(adică vreo 30 de lei). Tot acolo ne-am lăsat încălțările, accesul fiind permis doar desculț și până la intrarea în templu am mers puțin prin bălți. Am început prin a vizita vechea clădire și muzeul din templu. Acolo am aflat mai multe și despre istoria relicvei dar și despre viața lui Buddha. După apusul soarelui a început ceremonia. La primul nivel am ascultat mai întâi muzică religioasă cantată la tobe și un fel de trompete. Apoi am mers toți la etajul superior unde este adăpostită relicva. Se lasă pe rând să intre localnicii care au voie să intre în altar dar și străinii care pot vedea doar de la distanță. Oamenii aduc flori ofrande din care se fac aranjamente frumoase. Am așteptat ceva la coadă și n-am văzut mare lucru dar vizita la templu a fost una chiar memorabilă. La plecare era deja târziu și n-am mai avut cine știe ce timp de cumpărat suveniruri (de altfel Kandy e cel mai bun loc pentru cumpărături pentru acasă), am mers la cină și apoi am revenit la hotel.

Ultima zi în Sri Lanka am mers la un loc cu adevărat deosebit, cetatea Sigiriya la nord de Kandy iar apoi am mers în capitală la Colombo pentru a pleca mai departe spre Insulele Maldive.

 

La drum către munți

DSC07742

Printr-un sat… localnicii la scăldat

DSC07737

Cascada Ella

DSC07758

N-am avut timp să mă cațăr pe ea, în vârf e și o peșteră

DSC07767

Cea mai lungă noapte… la cazare

DSC07792

Cel mai oribil loc în care m-am cazat vreodată

DSC07798

Măcar priveliștea era frumoasă, spre Little Adam’s Peak

DSC07797

Popas de cafea

DSC07802

Sri Lanka tocmai fusese afectată de inundații mari și alunecări de teren

DSC07825

Lacul din Nuwara Elya

DSC07837

Case coloniale

DSC07846

Nuwara Elya e un oraș foarte elegant

DSC07853

Tarabe cu legume

DSC07862

De pe drum – localnici încearcă să scoată un cerb din tufișuri

DSC07856

Zoom pe individ

DSC07859

Plantațiile de ceai

DSC07863

Culegători în acțiune

DSC07875

Una dintre plantațiile renumite. Mai toate sunt deținute de englezi

DSC07885

DSC07928

Am făcut și noi o oprire la una din plantații

DSC07899

Peisajul din jur

DSC07901

Frunzele de ceai sunt aduse cu sacii

DSC07906

Iar apoi sunt lăsate la uscat

DSC07904

Ghida ne povestește despre procesul de fabricație

DSC07914

Tipuri de ceai

FMA_4804

Blocaj în trafic spre Kandy

DSC07931

Am sosit la Kandy

DSC07937

Seara, la hotel

DSC07943

Ne-a prins ploaia la Kandy

DSC07961

Centrul orașului

DSC07953

Lacul Kiri Muhuda

DSC07956

Templul dintelui

DSC07976

Interiorul arata foarte bine

DSC07983

Camera dintelui

DSC07985

Camera e cea mai veche construcție din templu

DSC08006

Ofrande

DSC07998

Muzeul prezintă viața lui Buddha

DSC08011

Una din scenele povestite

DSC08021

Partea mai nouă a templului

DSC08014

Ceremonia de seară

DSC08029

Muzică tradițională

DSC08026

La coadă să vedem dintele lui Buddha

DSC08046

Doar localnicii au voie să intre

DSC08049

Din florile aduse ofrandă se făceau aranjamente

DSC08055

Am ieșit pe întuneric din templu, se potolise și ploaia

DSC08062

Leave a Reply