Islanda, foc și gheață. Partea 4 – Ghețarul Vatnajokull și laguna glaciară

 

Vatnajokull (în traducere lacul de ghețari) este cea mai mare calotă glaciară din Europa având o suprafață de peste 8000 km². Parcul Național cu același nume acoperă peste o zecime din teritoriul Islandei cu sute de ghețari și opțiuni de drumeții, plimbări cu skijet-ul sau chiar cu barca. Parcul se află în zona de sud-est a Islandei. Sub calota de gheață care are o grosime medie de 400 de metri, depășind chiar o mie pe alocuri se află mai multi vulcani și munți , inclusiv cel mai înalt de pe insulă – Hvannadalshnúkur, 2106 m.

Harta parcului Vatnajokull

DSC05984

Pe drumul nostru spre Hofn unde aveam cazarea rezervată la un moment data am lăsat dealurile verzi în urmă iar la orizont au apărut munți înalți acoperiți de gheață și o perdea de nori deasupra lor. Era chiar marele Vatnajokull. După ce am traversat unde pod lung de câteva sute de metri, am oprit la o parcare pe marginea drumului pentru a admira întreg peisajul. Podul este construit peste câmpia ce se inundă anual la topirea gheții din masivul Skaftafell și a fost distrus de blocurile aduse de aluviuni de mai multe ori. În apropiere se află un monument dedicat constructorilor și mai multe panouri despre istorie. Nu oprisem pentru asta totuși, ci pentru a admira peisajul care este splendid.

Mai departe am oprit la centrul de vizitatori din parcul național Skaftafell, locul de unde se fac drumeții pe ghețarul cu același nume. Este strict interzis accesul pe cont propriu din cauza crevaselor foarte periculoase dar sunt foarte multe variante de plimbări posibile, trekuri cu ghid (glacier walks cum spun islandezii), plimbări cu sănii trase de câini sau cu skijet iar traseele de asemenea sunt foarte variate. O mare atracție sunt peșterile de gheață, dar acestea pot fi vizitate doar iarna. Tot la Skaftafell se poate merge la Svartifoss (cascada neagră) una din cele mai frumoase din regiune. Nu am putut sta totuși prea mult la Skaftafell pentru că ne grăbeam să ajungem la Jokulsarlon.

Trebuia să ajungem până la 6 pentru că atunci se terminau croazierele pe laguna glaciară. Jokulsarlon este un lac format de topirea ghețarilor direct în ocean. Pe lac plutesc zeci de iceberguri. Locul oferă imagini incredibile ale gheții albastre deasupra apei. În sezonul de vară (care începuse pe 1 iunie, cu o zi înainte) se organizează plimbări cu bărci amfibii prin lagună. Am ajuns cu câteva minute înainte de plecarea ultimei bărci a zile și am fugit direct la casa de bilete. Un tur de 40 de minute cu ghid costă 4500 de coroane islandeze (adică aproximativ 30 de euro). 5 minute mai târziu am plecat la drum cu vehiculul amfibiu, nu înainte să luăm pe noi cam toate hainele mai groase din bagaj. “Vaporul” nostru a sosit pe roți, ne-am îmbarcat cam 15 persoane, ni s-au dat veste de salvare și apoi am coborât în apă.

Plimbarea pe apă a fost fantastică, asemenea imagini nu am mai văzut niciodată. Iceberguri albe și albastre ce pluteau printre noi, foci jucându-se în jurul ambarcațiunii noastre iar în depărtare cei mai înalți munți ai Islandei între care se află imensul ghețar Breiðamerkurjökull. Am aflat multe informații utile de la ghid. Datorită căldurii blocurile de gheata se desprind din ghețarul uriaș și plutesc în jurul lagunei sau ajung în ocean și după mai multe zile se topesc. Gheața aflată în apă reflectă culoarea albastru, iar explicația diferenței de culori este puritatea. Blocurile cele mai albastre sunt pure, desprinse de curând din ghețar, cele mai albe având impurități. Ni s-a amintit și că doar 10% din volumul unui iceberg se află deasupra apei, restul fiind scufundat. Uitându-ne la uriașele blocuri plutitoare, am început să vedem altfel locul. Întrebarea imediată a fost care este adâncimea lacului și răspunsul ne-a uimit și el – peste 270 de metri. Ni s-a mai spus și despre viteza cu care avansează laguna și despre riscul ca Breiðamerkurjökull – ghețar lung de peste 20 de kilometri și gros de sute de metri – să dispară complet în mai puțin de 15 ani. Ghidul ne-a cerut să stăm un minut, să ne uităm bine la peisaj, să imprimăm imaginea în minte pentru că data viitoare poate nu va mai fi acolo. Culmea, Islanda una din cele mai ecologice țări ale lumii este poate cel mai grav afectată de poluarea de pe glob și pentru localnici, mari iubitori ai naturii, efectele se văd și dor.

Era foarte frig pe apă, dinspre munți venea un aer înfiorător de rece. Impresionat de peisaj am făcut o mulțime de poze și era cât pe aci să mă trezesc cu degerături la mâna care o ținusem pe cameră. Când am revenit la mașină aveam mâna dreaptă înnegrită dar din fericire după ceva timp mi-am revenit. Am mers mai departe spre Hofn unde am ajuns pe la ora 8 seara.

Pensiunea Dinjandi este cel mai frumos loc în care am stat în Islanda. Este o fermă izolată la 3 kilometri de Hofn aproape de ocean, pe un câmp verde superb aflată sub coama abruptă a unui vulcan. Peisajul este magic. Proprietarii, un cuplu tânăr se ocupă de fermă și au și o mică pensiune unde găzduiesc turiști. Amândoi sunt extraordinari de amabili. Mai întâi ne-au plimbat prin fermă unde am văzut grajdurile cu cai și turmele de oi iar apoi am discutat împreună primind o grămadă de informații utile despre ce putem vedea în Hofn și unde putem merge mai departe.

Planul nostru inițial era să facem ocolul întregii țări, să mergem mai departe prin nord către Akureyri și apoi să revenim la Reykjavík. Era un drum foarte lung cu peste 800 de kilometri pentru două zile. Am aflat de la gazde că în nord începuse o furtună de zăpadă și foarte posibil trebuia să ne schimbăm planurile, să ne întoarcem pe unde am venit. Am convenit că vom hotărî dimineață în funcție de cum evoluează vremea. Special, pentru a fi flexibili, nu rezervasem o cazare mai departe urmând să decidem mai târziu pe unde mergem. Vremea din Islanda e foarte imprevizibilă și de multe ori planurile trebuie schimbate, deci nu e bine să faceți rezervări stricte.

Am plecat apoi la plimbare in Hofn. Orășelul se află pe o peninsulă în mijlocul unei lagune protejată de două brate de pământ circulare care creează un excelent baraj natural. Era 9 seara și soarele era tot sus pe cer. Ne-am plimbat prin port printre vapoare și apoi am mers în cel mai estic punct, unde am admirat malul lacului pe care își făcuseră adăpost mii de păsări. Hofn este cel mai mare oraș din est cu peste 2000 de locuitori iar cele mai înalte clădiri sunt… vapoarele pescărești 🙂 Am căutat restaurantul Hornid recomandat de gazdele noastre de la Dinjandi. Specialitățile locale din Hofn sunt preparatele din langustine și homar proaspete și din carne de ren. Hornid e unul din restaurantele mai ieftine din Hofn, fiind locul preferat de localnici. Ca să vă faceți o idee, o porție de homar costă 7000 de ISK, o friptură de vită sau somon 4000 iar un desert 2000 (o mie de coroane înseamnă 30 de lei). Asta se numește ieftin pentru islandezi, la restaurantele turistice prețurile sunt cel puțin de 2-3 ori mai mari. Restaurantul era plin și a trebuit să stăm jumătate de oră până s-a eliberat o masă. Mâncarea a fost excepțională. Eu am luat un burger tradițional cu friptură de ren, crochete de homar și hrean.

Noaptea (vorba vine că era tot lumină), când am plecat înapoi spre pensiune începuse vijelia. Dimineața am primit micul dejun în cameră, o masă excelentă pregătită de gazdele noastre cu lapte, ouă ai unt proaspete și alături de tartele cu rubarbă proaspăt scoase de la cuptor. O masă delicioasă care ne-a mai îndulcit înainte de verificarea stării vremii. Am ieșit afară și am avut un șoc termic dând de un vânt puternic de abia ne țineam pe picioare.

Gazdele noastre au venit să ne comunice starea vremii cu o veste proastă. Vestea bună era că furtuna de zăpadă s-a potolit. Vestea proastă era că vântul suflă extrem de puternic și viteza vântului e 20-25. Ei erau foarte alarmați când spuneau asta, dar nu prea înțelegeam de ce, ok 25 km/h e vânt puternic, dar nici chiar așa. Apoi am înțeles. Pentru că vântul e mai mereu puternic, islandezii preferă să măsoare viteza vântului în m/s adică noi trebuie să înmulțim cu 3,6. Vânt de 70-90 de kilometri pe oră e rău de tot iar pe un drum acoperit de polei te poate zbura de pe drum. Ne-am gândit bine la riscuri și am decis să facem traseul înapoi, pe drumul mai sigur. Pentru noaptea ce urma am rezervat cazare la Reykjavík. Sunt multe locuri superbe în zona de nord – orașul Akureyri, lacul Myvatn, cascada Godafoss pe care nu am apucat să le vedem. Decizia noastră s-a dovedit foarte bună până la urmă pentru că drumurile s-au și închis. Am fi rămas înzăpeziți poate sau blocați în pustiu fără să mai vedem nimic.

Am plecat înapoi la drum și am oprit din nou la Jokulsarlon, de data asta pe un soare superb. Vântul puternic adusese blocurile de gheață aproape de mal și mai multe intraseră în ocean. Plaja de lângă era presărată cu gheață și toți turiștii se cățărau pe ele sau încercau fotografii care de care mai artistice. Am văzut niște imagini magnifice care sunt greu de descris. Jokulsarlon mi-a plăcut atât de mult că pot spun că e locul meu preferat din Islanda (și vai ce multe locuri frumoase sunt).

Am dat de un vânt foarte puternic pe drum, ținând volanul extrem de strâns. Mai mult prin câmpurile de lavă am dat de o furtună de nisip unde a trebuit să mergem foarte încet, dar am trecut cu bine. Mai departe am continuat drum pe lângă insula Ingólfshöfði, am mers la Vik și am oprit la plaja neagră Reyjnisfjara de care am povestit anterior. Seara târziu am ajuns la Reykjavík. Ziua următoare a fost din nou una superbă, am văzut capitala, am făcut o croazieră pe ocean și am făcut baie la renumita lagună albastră. Despre astea voi povesti în ultima parte.

Pe drum spre Vatnajokull

DSC05972

Podul distrus de inundații

DSC06415

Munții acoperiți de nori

DSC05976

Ghețarul Skaftafell

DSC05979

Centrul turistic Vatnajokull

DSC05989

Din nou la drum, din nou peisaje

DSC05992

DSC06180

Am mai și alimentat cu benzina. Evident, plata doar cu cardul

DSC06247

Jokulsarlon (laguna glaciară)

DSC06171

Echipat de zero grade

DSC06142

Pe lac se merge cu amfibia

DSC06009

La plimbare

DSC06019

Imagini de pe lagună

DSC06152

DSC06110

Doar 10% din blocurile de gheață se văd la suprafață

DSC06070

DSC06067

Ghidul ne-a povestit istoria locului

DSCN7395

Ghețarul care a creat laguna

DSC06022

Mi-a înghețat mâna făcând poze

DSCN7383

Mai departe spre Hofn

DSC06205

Pensiunea noastră sub vulcan

DSCN7539

Imagini de la fermă

DSC06229

DSC06226

DSC06233

Caii islandezi

DSC06216

Nici renii nu sunt o raritate

DSC06207

Portul din Hofn

DSC06254

Cel mai mare oraș din est 🙂

DSC06261

Cina la restaurant. Burger cu ren și homar

DSC06280

Hofn, la poalele munților

DSC06272

Micul dejun, servit la pat

DSC06285

Am revenit la laguna glaciară

DSC06303

Gheața s-a strâns lângă mal

DSC06308

Jokulsarlon, pe soare de data asta

DSC06338

DSC06327

DSC06333

Podul de la Jokulsarlon

DSC06349

Plaja din apropiere

DSC06350

Bucăți de gheață pe malul oceanului

DSC06357

N-am putut să nu mă cațăr pe unul

DSC06364

Prea frumos…

DSC06386

Un alt ghețar spectaculos în apropiere

DSC06400

La drum spre Reykjavík

DSC06419

Biserica din Kirkjubæjarklaustur

DSC06441

Furtună de nisip mai departe pe drumul de întoarcere

DSC06451

Am trecut cu bine și am ajuns la Vik

DSC06458

 

 

Leave a Reply