Islanda, foc și gheață – Partea 5 – Capitala Reykjavík și Blue Lagoon

Trei sferturi din locuitorii Islandei locuiesc în regiunea capitalei și în peninsula Reykjanes din sud-vestul țării. Motivul? Clima mult mai blândă din regiune plus belșugul de energie geotermală care asigură iarna căldura în case. Islanda are doar 3 luni de vară pe an când temperaturile ating cu greu douăzeci de grade. Iernile sunt lungi, reci și întunecate. Pentru a le putea supraviețui mai bine, islandezii au profitat de gheizerele și vulcanii din jurul capitalei construind mari centrale geotermale transformându-le astfel în sursă de confort.

Pe drum spre hotel, seara târziu am trecut pe la muzeul geotermal. Muzeul e amenajat la 20 de kilometri est de capitală în interiorul uneia din centrale geotermale. Trebuie știut că natura asigură toate necesitățile Islandei. Ghețarii și râurile care le formează la topire, prin centrale hidroelectrice asigură necesitățile de electricitate, iar energia geotermală din subsol oferă suficient pentru a încălzi toate casele. Peste tot, în locuințe și hoteluri, apa caldă provine din subsol, fiind mereu fierbinte dar având și un miros specific. Islandezii apreciază mult ideea de băi termale, pe lângă mai multe băi publice ultra moderne, multe case sunt dotate cu jacuzzi natural sau băi de abur. Relaxarea balneară este parte din viața de zi de zi în Islanda, numai în Reykjavik existând câteva zeci de piscine termale și spa-uri .

Ne-am trezit mai târziu la hotelul din Reykjavik, probabil se mai acumulase și ceva oboseală după drumul lung. Un mic dejun bun, ca peste tot în Islanda și apoi trebuia să ne decidem unde mergem. Zborul spre casă era la miezul nopții și mai aveam o zi întreagă. Neapărat înainte de zbor trebuia să ajungem la o baie termală.

Să încep cu principalele atracții ale capitalei. Cea mai cunoscută clădire din Reykjavik este probabil biserica Hallgrims. Este cea mai înaltă construcție cu 73 de metri înălțime și de departe cea mai impunătoare din oraș, fiind vizibilă mai de peste tot. Forma este una neobișnuită, se pare că arhitectul a dorit să obțină o structură similară cu rocile de bazalt formate de erupțiile vulcanice precum cele de lângă Vik. Alții spun că seamăna cu o orgă. Construcția bisericii a durat peste 30 de ani, fiind încheiată în 1986. Fiind o biserică luterană interiorul este vopsit în alb, modest, singurul detaliu care iese în evidență fiind orga uriașă aurită. Se poate urca până în vârful turnului cu liftul. Un bilet este 600 ISK (20 de lei). Vederea din turn este superbă. Se vede 360 de grade până la mare depărtare. Se văd străzile pitorești din centru, vapoarele pe ocean sau munții înzăpeziți în depărtare.

Laugavegur este principala arteră comercială din Reykjavik. Este un loc deosebit pentru a face cumparaturi. Cele mai căutate articole sunt hainele din lână (mai ales pulovere, căciuli și fulare), articolele din piele naturală, sculpturi în lemn reprezentând personaje locale, bibelouri și alte mic suveniruri. Ce e deosebit e că mai toate sunt făcute în Islanda și nu în China sau prin alte locuri. Asta înseamnă că sunt de mare calitate dar și extrem de scumpe. Casele din zonă sunt vopsite în toate culorile iar despre Reykjavik pot spune că este cea mai colorată capitală europeană. Aș mai adăuga și că este cel mai curat oraș în care am fost vreodată, totul fiind impecabil.

Islanda este poate și cea mai deschisă țară către minoritățile LGBT. A fost una din primele țări unde s-au legalizat căsătoriile de același sex, a fost prima țară unde a fost ales un prim-ministru public homosexual iar primarul din Reykjavik, un tip foarte aparte ajuns cunoscut ca solist într-o trupă rock, obișnuia să participe la paradele anuale gay costumat în drag-queen. Probabil și ca recunoaștere a drepturilor și libertăților din oraș, băncile din Reykjavik sunt roz.

Laugavegur și Hallgrims sunt locurile pe care le-am văzut la Reykjavik în prima zi la sosire dar nu am apucat încă să povestesc de ele. Ziua aceasta ne-am început plimbarea de la cladirea Perlan (în traducere Perla). Este una din cele mai moderne clădiri din oraș construită în anii 90 peste vechiul sistem de pompare a apei din oraș. Locația este în vârful unui deal, loc de unde se vede tot orașul. Interiorul clădirii este modern adăpostind mai multe magazine, iar la etajul 3 se află puntea de observație de unde se pot vedea priveliști excelente. La ultimul etaj se află restaurantul Perlan, cel mai luxos din capitală.

De pe deal am pornit cu mașina spre centru, iar pe malul apei am mai făcut un scurt popas la casa Hofdi, un loc istoric unde în 1986 s-au întâlnit Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, momentul marcând începutul primelor acorduri și sfârșitul războiului rece. Casa nu poate fi vizitată, dar arată foarte bine de afară.

Am lăsat mașina la una din parcările cu plată din centru, ne-am mai plimbat pe la magazine pentru ultimele suveniruri și apoi am mers în portul turistic. Ne hotărâsem ca înainte să părăsim capitală să facem o plimbare cu vaporul. Sunt două tipuri de plimbări foarte căutate din Reykjavík, una este pentru a vedea balene și una pentru a vedea pufini. Cea la balene costa mult (60 de euro) și dura 2-3 ore așa că ne-am decis să luăm plimbarea mai scurtă spre insula pufinilor care costa „doar” 35 de euro. Păsările sunt un adevărat simbol local, iubite de islandezi. Se întorc în țară undeva pe la jumătatea lunii mai o dată cu venirea verii. Croaziera a fost foarte frumoasă. Am văzut mai întâi priveliștea orașului de pe ocean, iar apoi căpitanul ne-a povestit despre pufini. Sunt niște păsări mici, cu corpul negru cu alb și un cioc mare roșu. După 20 de minute de navigat prin apele agitate am ajuns la Puffin Island. Nu am putut să ne apropiem extrem de mult pentru a nu speria pasările în timpul împerecherii. Am zărit de la distanță sute de cupluri simpatice de pufini și cu mult zoom am reușit și niște poze. A fost modul perfect de a ne lua la revedere de la Reykjavik.

După amiaza am părăsit capitala mergând spre sud. Destinația noastră complexul termal Blue Lagoon unde aveam să ne relaxăm restul zilei. Laguna se află în sudul peninsulei Reykjanes destul de aproape de aeroportul Keflavik. Există o mulțime de băi termale în Islanda naturale sau artificiale dar Blue Lagoon este de departe cea mai renumită dintre ele. Prin anii 60 a avut loc un accident la o centrală geotermală și mii de litri de apă fierbinte s-au revărsat din subsol. Apa nu era tocmai obișnuită având o culoare ciudată, un albastru opac iar în compoziție se aflau siliciu și alge. S-a descoperit mai târziu că apa și nămolul de aici aveau proprietăți foarte bune de tratament pentru piele și pentru mai multe afecțiuni iar atunci pe locul accidentului s-a construit un mare centru spa.

Cam toți turiștii care vizitează Reykjavik ajung pe la Blue Lagoon. Este un spa de lux cu prețuri pe măsură. Biletul de intrare standard care include doar accesul costă 45 de euro pentru o zi. Un bilet de lux care include prosop, halat, acces la spa și rezervare la restaurantul Lava este 165 de euro de persoană! N-aveam nevoie decât să intrăm, venisem pregătiți așa că am luat biletul standard. Accesul în lagună este limitat la un număr de persoane pentru a evita înghesuiala și pentru că nu aveam rezervare în avans a trebuit să așteptăm puțin. După vreo 20 de minute am intrat, am primit brățări și ne-am îndreptat spre vestiare. Brățările folosesc la rezervarea unui dulap și pot fi folosite la plata produselor achiziționate din interior. Ca un aspect specific, islandezii nu sunt deloc pudici, iar dușul complet dezbrăcat este standard înainte de orice baie și nu prea există vestiare separate între bărbați și femei. Datorită turiștilor, la Blue Lagoon vestiarele sunt separate pe două etaje, dar de obicei nu este așa în alte locuri. De la vestiarele călduroase se merge cam zece metri prin frig până la apă, acela fiind cel mai dificil moment. O dată ajunși în apă totul a fost perfect. Peisajul este superb, culoarea apei incredibilă. Ce mai un vis. Am trecut pe la cascada cu apă fierbinte, pe la gheizerul natural, pe la saună și ne-am dat chiar și cu nămol. După vreo 2 ore și ceva mă încrețisem de tot. E greu să explic cât de relaxat eram la ieșire.

Mai aveam totuși vreo 4 ore până la zborul spre casă. Nu mai aveam mare chef de plimbare, mai degrabă de somn, dar am mers totuși să mai vedem câteva locuri din sud vestul extrem. Am mers cu mașina la izvoarele fierbinți Gunnuhver unde pe ultimul kilometru de drum neasfaltat am forțat ceva suspensiile. Am găsit acolo un loc asemănător cu vulcanii noroioși de la noi. Mai multe izvoare fierbinți aruncau abur cu miros sulfuros în aer. Accesul se face pe poteci de lemn suspendate pentru că temperatura solului e foarte mare și este periculos. Mai departe am văzut și farul Reykanesviti, cel mai vechi din țară și podul dintre două continente construit simbolic peste falia tectonică. La finalul serii am luat cina și am mers la aeroport pentru a returna mașina.

Am decolat spre casă de la aeroportul Keflavik după miezul nopții. Pentru mine Islanda va rămâne una din cele mai frumoase țări pe care le-am văzut vreodată și sper că voi mai avea ocazia să o văd din nou. Este locul unde omul pare vizitator temporar dependent de forțele dezlănțuite ale naturii. Este o țară unde bogăția este în subteran, unde omul aproape că nu afectează cu nimic natura și unde la putere sunt focul și gheața.

Am revenit seara la Reykjavík