Islanda, foc și gheață – Partea 3 – Cascade, vulcani și plaje negre

Pe drumul nostru prin sudul Islandei pe doar 400 de kilometri parcurși am văzut câmpuri verzi, zeci de râuri și cascade, plaje negre, munți înalți acoperiți de zăpadă, ghețari uriași și formațiuni de lavă de toate culorile. Peisajele din Islanda se schimbă constant, variația lor fiind impresionantă.

A doua noapte am petrecut-o la Selfoss la o pensiune. Am avut practic un întreg apartament, un etaj de casă cu patru camere în care ne-am putut relaxa înainte de drumul lung spre estul Insulei.

La pensiunea din Selfoss a trebuit să plătim cash așa că am dat o fugă până la bancomat. Până aici tot ce am plătit a fost cu cardul. De fapt, cazarea la Selfoss a fost excepția din întreaga noastră călătorie, singurul loc unde am avut nevoie de bani. Banii cash sunt o modalitate de plată neobișnuită în Islanda, unde toată lumea plătește cu cardul și peste tot există pos-uri – de la micile magazine la parcări, de la taxe de intrare la mici automate – peste tot se acceptă cardurile.

Urma un drum destul de lung până la Hofn în estul îndepărtat. 400 de kilometri din Selfoss prin pustiu. Pe drumul nostru, Selfoss era ultima localitate „mai mare” având peste 5000 de locuitori. Mai departe era doar natura dezlanțuită și câteva mici sate răzlețe.

Condusul prin Islanda e o adevărată placere. Peisajele superbe se schimbă parcă la fiecare kilometru. Am mers pe Route 1, principalul drum național, asfaltat integral, unde limita de viteză este 90 km/h. Drumul este liber și drept, dar există și foarte multe camere de viteză iar amenzile sunt usturătoare. Se merge totuși foarte bine. Vara se pot parcurge distanțe lungi datorită luminii constante. La 20-22 de ore de lumină pe zi se pot face multe sute de kilometri. Impedimentul e că mai tot timpul veți găsi un loc superb ce merită o oprire. Ca aspect mai ciudat, există multe poduri din metal cu o singură bandă. Cine ajunge primul are prioritate. Din fericire, podurile cele mai lungi (unele au sute de metri) au și locuri mai lățite unde se poate aștepta. Pe drum se întâlnesc la tot pasul animale – turme de oi, cai domestici sau sălbatici și chiar reni – așa că trebuie mers cu mare atenție. Oameni în schimb se întâlnesc mai rar.

Traseul nostru de la Selfoss la Hofn:

Am plecat dimineața devreme din Selfoss pe un soare orbitor. După vreo o sută de kilometri ne-am apropiat de zona centrală plină de vulcani. Pe drumul nostru am trecut pe lângă cei mai activi vulcani din Islanda (sunt câteva sute în total) precum Katla, Hekla și Eyjafjallajokull. Ultimul, al cărui nume nu pot să-l pronunț este vinovat pentru blocajul aviatic din 2010 când în urma erupției sale a fost paralizat traficul aerian european.

Mergând spre est am avut mai tot drumul oceanul în dreapta noastră și vulcanii acoperiți de gheață pe stânga, drumul fiind croit prin câmpurile de lavă formate de-a lungul multiplelor erupții. Am făcut o grămadă de opriri, media fiind cam o oprire la 30 kilometri. Atât de multe locuri sunt de văzut.

Primul popas mai lung l-am făcut la plaja neagră de unde pleacă feribotul spre insula Vestmannaeyjar. Aceasta din urmă este cea mai mare insulă evident cu excepția Islandei însuși. Acolo este un sat pescăresc unde pot fi întâlnite și simpaticele păsări puffini. Nu am avut timp să trecem cu feribotul, ne-ar fi luat o zi întreagă, dar am putut admira marea de pe nisipul negru. Ca să ajungem aici ne-am abătut puțin de la drumul principal, ruta spre feribot fiind unul din puținele drumuri asfaltate ale țării.

Am revenit apoi pe Route 1 și foarte curând ne-am oprit din nou la cascada Seljalandsfoss. Recunosc că a trebuit să caut denumirile corecte ale locurilor ca le să scriu în articol. Sunt greu de ținut minte dar și mai greu de pronunțat.

Islanda este țara cascadelor. Sunt atât de multe și atât de frumoase și diferite. Seljalandsfoss nu face excepție fiind una din cele mai înalte. Zona este înțesată de mai multe cascade formate de topirea ghețarului Myrdal. Fiecare cascadă creează un curent puternic, iar apropierea de ele înseamnă un duș garantat. Ce este deosebit la Seljalandsfoss e poteca amenajata prin spatele cascadei de unde se poate vedea o imagine superbă. Am făcut și eu drumul și am ieșit ud leoarcă de acolo.

Am trecut apoi pe lângă vulcanul Eyjafjallajokull cel care prin erupția sa a provocat închiderea traficului aviatic european în 2010. Islandezii iau erupțiile vulcanice ca ceva normal, la ordinea zilei. Unii localnici spuneau că anularea zborurilor a fost doar o mare exagerare tipică U.E. Peisajul de la bază e superb cu pajiști verzi pe pământul vulcanic fertil sub crestele vulcanilor acoperite de gheață.

Am oprit apoi la cascada Skogafoss, una din cele mai mari cu o cădere de peste 60 de metri și o lățime de 25 de metri. Cascada are o forță uriașă ridicând valuri de vapori din aer. La Skogafoss am văzut prima dată cu curcubeu circular, adică am fost înconjurați de un curcubeu. Prin dreapta cascadei se urcă până în vârful dealului iar vederea de sus e cel puțin la fel de frumoasă. E un loc greu de descris în cuvinte, mai mult o să las imaginile să vorbească.

Mai departe, încă 30 de kilometri până la Vik. Numele locului e de fapt Vik i Myrdal fiind cel mai mare „oraș” din sud, cea mai importantă localitate pe o rază de 100 de kilometri având imensa populație de 700 de locuitori! 🙂 O biserică pe deal, câteva zeci de case, un magazin, o benzinărie și două restaurante. Cam asta e tot. Locul însă este extrem de pitoresc. Deasupra satului se află vulcanul activ Katla care pune constant în pericol așezarea.

Vik este aproape de malul mării unde se află două locuri absolut superbe create de lavă ajunsă la ocean. Primul la care am fost este Dyrholaey (adică insula cu fereastră). Este o vorba de o stâncă vulcanică unde valurile au sculptat un pod, practic o fereastră prin care apa și-a croit loc, totul într-un peisaj ciudat, înconjurat de formațiuni ciudate de lavă și nisip negru. Celălalt loc, destul de aproape, este plaja Reyjnisfjara considerat de unii cel mai spectaculos loc din Islanda. Este o plajă lată superbă formată între mare și lacul format de topirea gheții. Nu credeam că o să zic și asta dar am ajuns și la plajă în Islanda. Normal că nu se putea face baie, dar soarele era puternic iar temperatura se apropia chiar de 20 de grade. Cea mai renumită imagine a plajei este cu stâncile ascuțite din mijlocul mării Reyjnisdrangar încadrate de nisipul negru și valurile mari. Legenda locală spune că doi troli au tras de pe mare un vapor cu catarg dar până au ajuns la mal a ieșit soarele și au fost transformați în stană de piatră (concluzia mea din poveste a fost că trolii nu suportă lumina zilei 🙂 ). Tot aproape de plajă se află și niște formațiuni ciudate de bazalt, cilindri conici ieșite din pământ în urma unei erupții vulcanice – singurul loc unde le-am mai întâlnit a fost la Giant’s Causeway în Irlanda de Nord. Am făcut o grămadă de fotografii, locul fiind magic și vă invit să le vedeți mai jos.

Astfel am petrecut jumătate de zi în Islanda (da, toate locurile astea le-am văzut doar în prima parte a zilei). De la Vik am continuat drumul spre est, spre ghețari, unde ne-am grăbit la Jokulsarlon să prindem o croazieră pe laguna glaciară. Despre croazieră și despre cel mai mare ghețar al Europei voi scrie în partea următoare.

Cazarea din Selfoss