Islanda, foc și gheață. Partea 1 – Escală la Berlin

Islanda este probabil țara europeană unde este cel mai dificil de ajuns. Distanțele sunt mari iar prețurile la zboruri dar și la cazare sunt pe măsură. În ultimii ani situația s-a mai schimbat apărând și variante de zboruri mai rezonabile, mai ales datorită creșterii numărului de companii care zboară la Reykjavík. Similar costurile uriașe de cazare și masă din Islanda au scăzut mult în urma crizei economice din 2008 care a adus insula în pragul falimentului.

Prin iarna anului trecut am dat de o ofertă care nu putea fi trecută cu vederea. Zbor din București la Reykjavík, cu Air Berlin și escală în capitala Germaniei la doar 200 de euro dus-întors (normal, un bilet începe de la 3-400 la ofertă, iar variante cu low cost există dar sunt destul de complicate din București). Prețurile erau pentru lunile mai-iunie 2015. Era momentul să văd în sfârșit Islanda. Am ales date la începutul lui iunie, când se deschide sezonul turistic de vară în Islanda, iar convenabil am găsit un zbor la dus cu o escală mai lungă la Berlin, oraș pe care doream de mult să îl revăd.

Am avut și mult timp de a pregăti cele 5 zile de vacanță pentru că ne doream să vedem cât mai multe locuri posibil. Despre frumoasa călătorie prin Islanda o să vă povestesc mai multe în episoadele următoare. Pentru început o să vă spun cum am petrecut escala de 8 ore de la Berlin.

Ultima dată am fost la Berlin împreună cu familia când eram mic copil. Era 1989 și câteva luni mai târziu avea să vină căderea cortinei de fier. Normal că am vizitat atunci doar Berlinul de Est. Nu îmi mai amintesc mare lucru, decât că am urcat în turnul televiziunii și am câteva vechi fotografii din Alexanderplatz. Aveam să revedem locurile după 25 de ani dar și să vedem pentru prima dată orașul unit.

A fost primul meu zbor cu Air Berlin, o companie care mi-a lăsat o impresie bună. Air Berlin face parte din alianța One World, fiind a doua companie ca mărime a Germaniei după Lufthansa. Acționarul majoritar al companiei sunt arabii de la Etihad. Hubul principal este evident Berlin, compania operând peste 100 de zboruri în Europa și intercontinentale inclusiv unul la București. Serviciile la bord sunt similare celorlalte companii, lipsind totuși mesele la zbor pe zboruri scurte – nu am primit decât o gustare. În rest, totul a fost ok, staff-ul este foarte amabil iar toate zborurile au respectat orarul.

Am decolat la ora prânzului din București, într-o sâmbătă, iar două ore mai târziu am aterizat pe aeroportul Tegel. Berlinul are 2 aeroporturi, ambele vechi de peste 40 de ani, Tegel – la vest de capitală și Schonefeld, fostul aeroport al Berlinului de est. Sunt două aeroporturi mici pentru o mare capitală europeană și destul de învechite. Tegel arată rău, până și Otopeni-ul nostru fiind mai mare și mai modern. Motivul pentru care nu s-a investit mult în renovarea celor două aeroporturi este proiectul construcției unui mare aeroport central, Berlin Brandenburg, ce se dorește a fi un înlocuitor pentru cele 2. Noul aeroport trebuia deschis încă de prin 2012, dar după mai multe întârzieri, scandaluri de corupție și defecte de construcție nu a fost deschis nici acum, data inaugurării fiind momentan sfârșitul lui 2016. Tocmai în țara care se mândrește cu o corectitudine desăvârșită și productivitatea muncii, noul aeroport din Berlin este o adevărată rușine națională.

De la Tegel până în centru aproape de Brandenburg am făcut jumătate de oră cu autobuzul local TXL. Acesta este și cea mai convenabilă variantă către oraș. Un bilet costă 2,7 euro, dar pentru noi a fost mai convenabil biletul de grup cu 16 euro. Acesta din urmă este valabil 24 de ore pentru un grup de până la 5 persoane.

Primul lucru de care am dat în centru au fost masele de suporteri veniți pentru finala Cupei Germaniei. Meciul se juca în acea seară între Borussia Dortmund și Woflsburg iar zeci de mii de fani ai celor două echipe umpleau terasele din Berlin. Mase uriașe de oameni verzi-albe și galben-negre se deplasau prin apropiere de Brandenburg. Totul era foarte pașnic, iar suporterii rivali stăteau unii lângă alții prietenește fără nicio problemă. La final galbenii Borussiei au fost dezamăgiți, pierzând cu 1 la 3. O săptămână mai târziu, tot la Berlin, pe același stadion s-a jucat finala Ligii Campionilor câștigată de FC Barcelona.

Am văzut așadar poarta Brandenburg, un simbol al Berlinului ce a devenit o adevărată emblemă a vestului liber și democrației o dată cu căderea zidului. Urma să vizităm Reichstag-ul unde aveam deja bilete, iar până la ora rezervării am mai pierdut vremea prin Tiergarten, parcul principal al Berlinului. Acolo ne-am așezat la o terasă unde am gustat tradiționalii curry-wurst (cârnați cu curry). Destul de brusc a început o furtună puternică, care a trecut la fel de repede cum a venit și am putut să ne îndreptăm către parlament.

Reichstag (parlamentul german) este poate cea mai importantă atracție turistică din Berlin. Pe lângă importanța istorică a clădirii, locul atrage datorită domului modern, construit în 1999. Dacă plănuiți să vizitați parlamentul trebuie să știți că intrările sunt limitate și e bine să faceți rezervare din timp. Biletele sunt gratuite dar intrarea se face numai pe bază de rezervare. Eu am făcut rezervare cu o lună în avans iar cu o săptămâna înainte biletele erau deja epuizate. Se poate intra doar în afara orelor de întrunire a parlamentului iar turul este unul auto-ghidat permițând accesul cu liftul pe acoperișul clădirii până la cupolă. Construcția este una impresionantă, un loc excelent pentru fotografii atât în interior, cât și la exterior de unde se pot vedea priveliști foarte bune ale capitalei.

De la parlament am luat un autobuz double-decker spre Berlinul de Est. Pe drum am văzut catedrala orașului și râul Spree, pe care se organizează plimbări cu vaporașul. O dată ajunși la Alexanderplatz, a fost prima dată când ne-am reamintit de locurile văzute de mult. Piața Alexander este și acum inima orașului, unul din cele mai agitate noduri de transport. Foarte aproape se află turnul televiziunii, cea mai înaltă clădire din Berlin și din Germania. Coada de așteptare era foarte lungă, timpul estimat afișat fiind 75 de minute iar noi am preferat să nu așteptăm și să mergem mai departe spre centrul vechi.

Vorba vine centrul vechi pentru că mai toate clădirile din zona centrală au fost construite după război. Berlinul, asemenea multor alte orașe din Germania, a fost bombardat puternic, majoritatea clădirilor istorice fiind distruse. Am trecut prin piața Gendarmermarkt mergând către Charlie’s Checkpoint. Acesta este un loc de mare importanta istorică fiind inițial, după separarea Berlinului, singurul punct de trecere intre sectorul american și cel rusesc. Pentru turism punctul de trecere și semnele de avertizare originale au fost păstrate, iar mai multe muzee dedicate zidului au fost amenajate în apropiere. Punctul de trecere este locul ideal pentru a înțelege mai bine istoria tristă a Berlinul din timpul divizării.

Nu departe de acolo, am găsit o terasă foarte simpatică, Charlie’s Beach. E vorba de o terasă cu nisip (evident fără mare) amenajată chiar în centrul orașului. A fost locul ideal pentru a încheia o zi frumoasă la Berlin, cu bere și o gustare în așteptarea zborului spre Islanda. Seara am revenit la Tegel iar după miezul nopții urma să ajungem în cea mai îndepărtată țară europeană.

Aterizarea la Berlin

Autobuzul de la aeroport ne-a lăsat aproape de Brandenburg

Poarta Brandenburg

Centrul era plin de fani ai echipelor de fotbal Borussia Dortmund și Wolfsburg. Se juca finala cupei Germaniei, iar o săptămâna mai târziu finala Champions League