Fotbal, bere și cârnați la Nuremberg

Am din fericire mai mulți prieteni vechi și buni cu care am o legătură puternică păstrată încă din anii de școală. Din când în când mai organizăm cate o ieșire împreună, „ca băieții” prin diverse locuri ale Europei. E o tradiție aproape anuală. Ultima dintre ele a fost la Nuremberg și la Plzen, o ieșire cu multă bere, distracție și meciuri de fotbal.

Urma să ne întâlnim toți la Nuremberg, unii dintre noi venind din București, iar un alt prieten venea din Cehia. Locul era convenabil atât pentru el din cauza proximității cât și pentru noi de când fusese introdus zborul direct cu Wizz Air. Am găsit și un preț ridicol de ieftin pentru zbor – o sută și ceva de lei dus întors. Urma să petrecem un weekend împreună la Nuremberg. Pentru că Cehia era aproape dar și pentru că berea pilsener s-a inventat acolo am decis să petrecem a doua noapte la Plzen. Întâmplator am aflat că exact în ziua când eram acolo, se juca meci oficial în calificări pentru Euro 2016 – Germania – Gibraltar. Naționala joacă la Nuremberg probabil o dată la câteva zeci de ani și asta se întâmpla chiar când ajungeam noi – am zis că e ocazie pe care nu o putem rata și am cumpărat bilete din timp.

Era noiembrie când trebuia să plecăm. Eu tocmai revenisem din Iran și eram răcit cobză. M-am gândit serios să nu mai merg, dar nu puteam să-i las pe băieți și am plecat la drum. A trebuit totuși s-o iau mai ușor din cauza febrei încă din prima seară când după ce ne-am cazat a trebuit să mă retrag mai devreme decât aș fi vrut după o cină și o bere în centrul vechi.

A doua zi m-am simțit ceva mai bine și am putut face mult mai multe lucruri. După un somn prelungit am plecat la plimbare prin centrul Nuremberg unde deja începeau pregătirile pentru faimosul târg de Crăciun. Deja se deschiseseră mai multe tarabe ornamentate în culorile sărbătorilor. Dincolo de râul Pegnitz am văzut piața centrală, vechea biserică Frauenkirchen dar și Schonner Brunnen (în traducere fântâna frumoasă) pe gardul căreia se află inelul de aur. Este vorba de un inel aurit montat în gardul de metal al fântânii care trebuie răsucit de 3 ori pentru îndeplinirea unei dorințe. Mai departe am trecut pe lângă biserica St. Sebaldus și marea clădire gotică a primăriei de unde se urcă spre marele castel Nurnberg, care își are începuturile de pe vremea Sfântului Imperiu Roman. Este unul din cele mai frumoase castele ale Germaniei, dar și locul ideal pentru a vedea priveliștea orașului de sus. Nuremberg a fost considerată capitala neoficiala a imperiului, iar mai târziu în secolul 15 a fost centrul renașterii culturale germane.

După plimbarea la castel, ne-am oprit la cină la unul din cele mai renumite localuri din oraș, Bratwursthausle. Este unul din locurile recomandate pentru a gusta cârnații tradiționali, Nurnberger, care obligatoriu trebuie să fie picanți și să aibă lungimea de 9 centimetri. Locul deja se împânzise de suporteri ai Germaniei pentru că se apropia ora meciului dar printre ei am găsit și o masă liberă. Am gustat o porție de Nurenbergeri cu sauerkraut însoțiți obligatoriu de o bere weiss nefiltrată.

Mai erau câteva ore până la meci și mai aveam timp de puțină plimbare. Muzeul Documentazionszentrum (Nazi Rally Grounds – locul de întâlniri al partidului nazist) era chiar în drum spre stadion și era o oprire perfectă pentru a afla mai multe despre istoria locului. Am ajuns pe la 6, chiar la ora închiderii, dar angajații de la muzeu au fost destul de amabili să ne lase să vizităm cu promisiunea că încheiem turul în mai puțin de o oră. Sunt pasionat de istorie, nu neapărat de muzee, dar acest muzeu e unul din cele mai interesante pe care le-am văzut și am putut afla o mulțime de lucruri despre istoria modernă a orașului. Am aflat multe despre propaganda nazistă, despre îndoctrinarea împotriva evreilor, despre cultul nazist al rasei pure și mai ales despre ascensiunea lui Hitler și a partidului nazist dar și despre condamnarea lor în urma pierderii războiului

Chiar dacă a fost un loc important în istoria medievală a Germaniei, Nuremberg este mult mai cunoscut în lume pentru evenimentele din perioada nazistă. Tocmai pentru importanța sa din perioada imperiului roman, perioadă foarte importantă în doctrina ariană, orașul a fost ales de Hitler ca loc de desfășurare al uriașelor mitinguri propagandiste cu milioane de participanți aduși din toate zonele țării organizate de partid. Nuremberg este locul în care Hitler și-a ținut cele mai renumite discursuri în prezenta a sute de mii de membri. O serie de monumente gigantice au fost construite de naziști – mai multe stadioane, săli de congres, tribune pe marginea marelui bulevard de defilare care lega arena centrală de câmpul lui Marte și de locul unde aterizau zepelinele.

Nuremberg a fost bombardat de americani în război, dar nu a fost distrus în totalitate. Tocmai pentru că orașul a fost locul întâlnirilor partidului a fost ales ca loc de desfășurare a renumitelor Procese de la Nurnberg intre 1945 și 1946 când o comisie sovieto-americano-britanică a judecat liderii partidului nazist. Chiar dacă principalii lideri – Hitler, Himmler și Goebbels – s-au sinucis înaintea formării tribunalului aici au fost condamnați la moarte alți zeci de conducători naziști, precum Hermann Goring, Hans Franck sau Wilhelm Frick. Tribunalul de la Nuremberg a rămas în istorie ca loc de comemorare a atrocităților comise împotriva evreilor și nu numai în timpul celui de-al doilea război mondial.

Cam atât despre istoria locului. Doar venisem la distracție și urma să mergem la meci. Parcarea de la stadionul Grundig era amenajată chiar pe vechiul drum de paradă nazistă. Într-o ordine tipic germană, miile de mașini venite la meci erau parcate foarte eficient de către mai multe zeci de angajați. Cel care ne-a ajutat să parcăm era chiar un sas emigrat de mai multe zeci de ani din România, care a fost foarte încântat să audă limba natală. Am mers direct la casa de bilete de unde ne-am ridicat tichetele plătite de mult din timp, o idee foarte bună pentru că meciul era sold-out de mai multe săptămâni. 45.000 de bilete epuizate, ne aștepta un spectacol pe cinste.

Am mai băut câteva beri de la tonetele din jurul stadionului și apoi am intrat la meci (da, la nemți se poate bea bere pe stadion). Juca cea mai bună echipă din lume, campioana mondială Germania, cea care tocmai învinsese Brazilia la ei acasă cu 7-1 împotriva Gibraltarului, o națiune care de-abia fusese invitată în UEFA și care în primele meciuri oficiale din istorie încasase câte 7 goluri de la Polonia și Irlanda. Ne așteptam astfel la un meci super spectaculos și la o căruță de goluri în poarta micului stat de la sud de Spania. Chiar dacă era un meci extrem de dezechilibrat, atmosfera era de mare derbi, tribunele arhipline fiind pur și simplu impresionante. Mai întâi stadionul a răsunat asurzitor la imnul național iar apoi la prezentarea echipei de start plină de vedete precum Neuer, Muller, Gotze sau Kroos. S-a anunțat și brigada de arbitrii – meciul fiind condus de români, cu Alexandru Tudor la centru. Meciul a fost unul spectaculos, dar Gibraltar-ul s-a descurcat onorabil, apărându-se bine. La pauză a fost 3 la 0 iar la final doar 4-0 pentru Germania.

Imediat după fluierul de final am părăsit Arena Grundig către mașină pentru că aveam să plecăm direct spre Cehia. De la Nuremberg la Plzen am făcut două ore pe autostradă și înainte de miezul nopții eram deja cazați în Cehia. Ne-am cazat la un apartament superb din centrul orașului, dar nu am zăbovit prea mult pentru că era vineri seară și am mers direct în club unde am petrecut până târziu. Cehii chiar știu să se distreze, cam ca pe la noi, cu diferența că mi s-au părut că au o rezistență ceva mai mare la alcool. A doua zi ne-am trezit târziu dar chiar și-așa am văzut câteva locuri din Plzen, orașul ce a dat nume berii pilsener.

Târgul de Crăciun din Nuremberg