Cum am ajuns în Australia – Partea 3 – Greater Perth și Insula Pinguinilor

Orașele australiene se aseamănă destul de mult cu cele americane având un centru (downtown) destul de mic ca suprafață, dezvoltat pe verticală cu zgârie-nori înalți și foarte înghesuiți iar în rest zeci de localități (suburbii, unde găsim doar case) ce se întind până la mulți kilometri depărtare formând împreună marea metropolă. Greater Perth nu face excepție.

Cu toate astea Perth este considerat cel mai izolat mare oraș al lumii, având cele mai apropiate orașe mari la minim 2-3 ore de zbor cu avionul. La sud de Perth este Antarctica și o întindere vastă de ocean până acolo. La vest nu este nimic pentru multe mii de mile până în Africa. La nord, probabil cel mai apropiat oraș este Darwin la vreo două mii de kilometri, dacă nu chiar Jakarta în Indonezia. La est se află marele deșert și nicio așezare majoră pentru o mie de kilometri până la Adelaide.

După plimbarea pe insula Rottnest am revenit spre seară la Perth debarcând chiar în inima orașului aproape de turnul cu clopot. Turnul modern adăpostește 12 clopote regale (Swan Bells) aduse de la St. Martin, una din bisericile faimoase ale Londrei aflată în Trafalgar Square. Dincolo de cheiul central se află câteva grădini care înconjoară de verdeață clădirile guvernamentale iar imediat după încep zgârie-norii. După o plimbare prin districtul financiar, am petrecut restul zilei la Perth, în special prin magazine, uitându-mă după suveniruri pentru acasă. Am mers mai întâi prin London Court, un mall alcătuit din case clădite în stilul specific londonez (aș spune destul de kitsch) unde am văzut prețuri ridicol de mari atât la haine cât și la suveniruri. Cam la fel și pe la magazinele de lux din zonă. Pentru suveniruri am descoperit totuși o stradă cu magazine chinezești (adică proprietarii erau chinezi) unde prețurile erau cam de 3-4 ori mai mici decât la cele din urmă. Marfa era exact aceeași. Am cumpărat de aici o grămadă de lucruri: tricouri, magneți, farfurii, plușuri și altele iar după am mai oprit la un supermarket de unde am mai făcut ceva cumpărături pentru acasă dar și o loțiune after-sun pentru că deja mă „prăjisem” destul de bine. Seara la hotel am participat la o petrecere organizată de proprietari până târziu în noapte unde au participat cam toți oaspeții (a trebuit doar să cotizăm pentru alcool). Nu eram deloc hotărât ce să văd ziua următoare dar conform recomandărilor de la petrecere am ales Penguin Island.

Dimineața următoare am revenit la gară pentru a lua un tren spre Rockingham cea mai sudică așezare din Greater Perth aflată la 50 de kilometri de centru (da, cam atât de mare e orașul). Am făcut mai puțin de o oră cu trenul până la gara din Rockingham iar de acolo am mai mers ceva cu autobuzul local spre parcul natural Shoalwater trecând printr-un cartier plin de case de vacanță care de care mai luxoase. Pe malul oceanului se află casa de bilete pentru Penguin Island. Un bilet care include transportul cu barca și acces la hrănirea pinguinilor a costat 25 de dolari. Insula nu este deloc la distanță mare de țărm, cam jumătate de milă, iar drumul cu „ferry” nu a durat mai mult de cinci minute. Nu departe de ponton se află o limbă de nisip pe unde cei mai temerari fac traversarea pe jos prin apă ce nu depășește un metru și jumătate. Riscul este totuși destul de mare datorită curenților puternici și a valurilor imprevizibile. În timpul traversării scurte am admirat peștii și coralii din apa turcoaz dar și insulele din apropiere, una din ele fiind Seal Island, pe care am văzut din depărtare mai multe foci.

Penguin Island nu are mai mult de un kilometru lungime și doar câteva sute de metri lățime. În ciuda dimensiunii este casa a câtorva zeci de mii de păsări, din specii diverse, inclusiv multe specii rare protejate. Cei mai renumiți locuitori de pe insulă sunt little penguins, o specie de pinguini care nu depășește 40 de centimetri înălțime și 2 kg greutate. Este în același timp specia de pinguini care trăiește la latitudinile cele mai nordice (evident din emisfera sudică) fiind adaptată și la temperaturi mari.

Hrănirea pinguinilor are loc de trei ori pe zi turiștii care asistă putând beneficia și de un mic spectacol cu acrobații și o prezentare a speciei făcută de unul din rangerii parcului natural. Pinguinii sunt pe cât de mici pe atât de simpatici. Sunt hrăniți cu peștișori proaspeți pe care îi primesc recompensă după fiecare tură prin bazinul cu apa amenajat. Am aflat de exemplu că micii pinguinii pot înota datorită blănii care permite reținerea aerului sub aripi. Pinguinii trăiesc aproximativ 7 ani, existând chiar un exemplar renumit pe insulă care a ajuns la vârsta de 21 ani, el este însă orb și nu se poate hrăni singur. Pinguinii își schimbă blana la doi ani, iar pentru câteva săptămâni după ce o fac, nu pot înota. Masculii și femelele pot fi deosebiți după modul în care se hrănesc. Când li se oferă pește, femelele mănâncă doar cu ciocul orientat în sus vertical, iar masculii orizontal.

După spectacol am făcut turul insulei (înconjurul ei durează doar 20 de minute). Nu am văzut pinguini în libertate, dar am văzut câteva mii de păsări precum și câteva plaje superbe. După vreo 2 ore pe insulă am revenit pe continent pentru a lua trenul înapoi la Perth. Am coborât în Perth la stația Esplanade pentru că doream mai departe să merg la principala atracție turistică din oraș, King’s Park. La Esplanade am ieșit în mijlocul districtului financiar printre cei mai înalți zgârie-nori din oraș iar de acolo am luat un autobuz spre parc.

King’s Park este așezat pe un deal pe malul râului Swan deasupra Perth și se întind pe 4 kilometri pătrați. Adăpostește o grădină botanică superbă cu peste 10.000 de specii de plante exotice care de care mai ciudate. Parcul are zeci de alei, inclusiv una suspendată pe poduri înalte de unde se pot admira copacii de sus. În centrul parcului se află memorialul războiului dedicat miilor de soldați australieni care și-au pierdut viața în războaiele mondiale. De aici se vede și cea mai frumoasă priveliște peste Perth.

Am încheiat ziua la nord de Perth la Scarborough unde se află una din cele mai renumite plaje pentru surf din Australia. Plaja cu nisip fin este foarte lată și lungă de câțiva kilometri buni. Valurile oceanului sunt foarte puternice fiind ideale pentru sporturi acvatice. După ce am admirat surferii făcând acrobații pe valuri, am luat cina la o terasă de lângă plajă urmărind apusul peste apă. La Scarborough am găsit câteva restaurante cu preturi mai rezonabile decât în Perth. Pentru o porție de fish and chips cu salată și o bere am plătit 30 de dolari. Știu că nu sună chiar așa rezonabil, dar în Perth prețurile erau cel puțin duble.

Am revenit apoi la hotel, mi-am luat la revedere de la prietenii nou făcuți și am plecat la aeroport. La puțin timp după miezul nopții am decolat către Sydney către capătul opus al Australiei, către malurile Pacificului.

Perth văzut de pe râul Swan