Cum am ajuns în Australia – Partea 2 – Sosirea la Perth. Insula Rottnest și Fremantle

După 20 de ore de zbor cu o escală scurtă – un prim zbor în care am reușit să dorm ceva și un al doilea zbor în care n-am putut să închid un ochi, m-am uitat la mai multe filme și am dat câteva ture bune de avion să mă mai dezmorțesc – am ajuns în Australia două zile mai târziu. Plecasem duminică din Europa și era marți trecut de miezul nopții.

Tot ce îmi doream la momentul respectiv era să ajung la hotel cât mai repede să dorm. Numai de un control strict la imigrare nu aveam chef, dar exact de asta am avut parte. Aveam eVisa luată din timp online (obținută cu dificultăți destul de mari într-un proces care a durat două luni cu multe mailuri și documente trimise) și mă gândeam că dacă tot m-au verificat atât de mult măcar acum ar trebui să fie lejer. Mă așez la coadă la controlul de viză și văd că se mișcă destul de repede: două întrebări, o răsfoire de pașaport și gata. Tocmai ce mă gândeam că probabil prin Australia românii sunt bine-văzuți, o nație exotică de pe-acolo de prin Europa… poate nici n-au auzit de noi. Nu mică mi-a fost mirarea când printre posterele cu criminali urmăriți observ pe cel mai mare din ele o poză cu vreo 12 bărbați și un scris mare cu rosu – “Wanted! Card fraud gang from Romania”. Buuun… deci ne-au făcut renume băieții și pe-aici. Normal, când am ajuns la coadă mi s-au pus două întrebări, o răsfoire de pașaport și… am fost rugat să merg în spate la un interviu adițional. Fix ce aveam nevoie.

Interviul a început cu o așteptare lungă de vreo 20 de minute timp în care ofițerul (o doamnă foarte adormită și fără chef care mi-a adus aminte de funcționarii publici de acasă) s-a uitat prin datele pe care le aveau deja online. În cele din urmă sunt în sfârșit chemat pentru întrebări. Mi se cer mai multe acte… itinerar de zbor, rezervări la cazare… bine că le aveam printate. Începe apoi tirul de întrebări. “Care e scopul călătoriei în Australia?” Eu, prompt: “Turism”. Ea: “Sunteți sigur că acesta e singurul motiv al călătoriei?” Eu, ceva mai nesigur pe mine: “Da…” “Aveți droguri la dumneavoastră?” “Nu!”, ceva mai hotărât. “Dar carne. fructe și legume?”. Aici ma gândesc bine, cred că nu, sper că nu. Întrebările continuă până la momentul când se uită la orarul meu de zbor. “Plecați mâine noapte din Perth?”. Confirm, dar parcă încep să mă gândesc mai bine… da, chiar plec la Sydney miercuri noapte spre joi. Ei i se pare suspect că stau foarte puțin în țară. “De ce stați doar 5 zile în Australia?”. “Pentru că nu am putut să îmi iau un concediu mai lung.” În gândul meu, “da chiar, de ce naiba stau doar 5 zile? De fraier; la cât am zburat până aici trebuia să stau mai mult”. Mă mai întreabă și pe unde vreau să mai ajung și ce vreau să vizitez și se convinge: nu sunt hoț de carduri, doar mi-am planificat un traseu nebunesc. Trecuse aproape o oră când până la urmă mi-a zis schițând chiar o mică grimasă (zâmbet e prea mult spus) : “Welcome to Oz, mate!”. “Thanks…mate” – în sfârșit pot să plec.

Din sala următoare îmi iau repede bagajul de cală rămas stingher pe bandă. Mai urmează doar controlul vamal. Ofițerii selectează cine merge la controlul suplimentar al bagajelor. Poate e ora târzie din noapte, poate mi s-a părut mie, dar selecția semăna mai mult cu una pe baze rasiale. Albii mai bine îmbrăcați treceau liniștiți mai departe. Dincolo cu bagajele deschise și răscolite erau doar asiatici sau oameni de culoare. Ajung și eu la vameș care foarte amabil mă invită imediat să merg mai departe. Eram deja cu un picior pe ușă când strigă: Stați! Îmi cere să vadă pașaportul (uitase să mi-l ceară), vede România și imediat mă roagă să merg la controlul de bagaje. “Mulțumesc mult, băieții cu cardurile!!” Dintre un indonezian care trebuia să plătească amendă pentru că avea un sandviș cu carne în bagaj și un vietnamez care era amenințat să fie expulzat pentru că nu voia să renunțe la o pungă cu fructe, eu am scăpat foarte repede. Cinci minute mai târziu eram afară. A fost primul moment când mi-am mai revenit și am început să realizez unde am ajuns.

Controlul vamal australian e unul dintre cele mai stricte din lume și e de așteptat să petreceți ceva timp la sosire. Pe lângă controlul de imigrare, vama este extrem de atentă, foarte multe lucruri fiind interzise – carne, fructe, legume – pe scurt orice aliment și altele sunt puternic limitate precum tutunul și alcoolul. E o listă foarte lungă de lucruri interzise, unele din ele poate nici nu v-ați gândi. Altfel, mie mi s-au părut destul de discriminatori. Problema cu România nu e așa mare în general doar că eu ajunsesem la un moment mai nepotrivit. Cea mai importantă știre națională la momentul acela era frauda cu carduri făcută de români, cea mai mare din istoria țării. Probabil de-asta am petrecut atât timp la control. Dacă erați curioși, asta e știrea din ziua dinaintea sosirii mele: Romanian gang arrested in Australia’s biggest-ever credit card ID theft. Cu ocazia asta am aflat acum și că șeful găștii (aparent vreun luptător cunoscut) tocmai ce a fost condamnat definitiv – Gheorghe Ignat, condamnat la patru ani de închisoare cu executare. Acum pot să spun că mi s-a făcut dreptate pentru timpul pierdut 🙂

De la ieșire am mers glonț la taxiuri. Era 3 dimineața și nu exista niciun alt mijloc de transport disponibil, dar știam că nu e mult de mers. Mă urc în primul taxi. Șoferul meu, Mahesh, nu știe o boabă de engleză. Înțeleg de la el doar că e din Punjab. Clasic. După lungi încercări de a ne înțelege verbal unde vreau să merg, scot rezervarea pe hârtie, el pune adresa în gps și pornim la drum. Pe gps nu sunt decât vreo 5 kilometri până la hotel. În schimb, prețul de pe aparat zboară. Nici nu plecasem bine și erau deja vreo 30 de dolari (1 AUD e ceva mai mult de 3 lei). Se schimbă cifrele pe aparat mai repede ca secundele de la ceas. Bine că schimbasem niște bani din țară, aveam la mine vreo 150 AUD cash. 10 minute mai târziu eram la hotel, total 80 AUD! Poarta la hotel este închisă. Sun vreo 5 minute la sonerie, dau un telefon și mi se deschide într-un final. Recepționera, o puștoaică irlandeză, pot să jur că mi-a făcut check-inul fără să deschidă un ochi. A tresărit totuși puțin când i-am spun că vin chiar de la Dublin, orașul ei natal.

Un duș, despachetez puțin bagajul și urmează somnul mult așteptat. Nu știu cum am făcut de m-am mai uitat prin mailuri înainte de culcare. Făcusem rezervare pentru o plimbare cu vaporul la insula Rottnest (biletul era deja plătit pentru că găsim o promoție pentru doar 40 AUD, normal un tur costă 100). Planul era să vizitez insula în a doua zi la Perth însă verificând mailul am văzut că nu calculasem bine zilele și turul era chiar azi. Era 5 dimineața și turul începea la 9! Cu un ultim efort am pus ceasul să sune la 7:30, măcar să dorm două ore și apoi am căzut lat.

Mă trezesc dimineața, mă spăl pe ochi și mă uit afară – e soare și senin. După ce mai îmi revin puțin verific ceasul. E 10 și un sfert, vaporul meu a plecat de mai bine de o oră. Nu se poate! Mi-a trecut prin cap să mă culc la loc că pierdusem oricum rezervarea. Am zis totuși să sun la Rottnest Express (operatorul turului). Mi se confirmă mai întâi ce știam deja, că biletul meu este nerambursabil. Agentul îmi spune totuși că se poate schimba rezervarea. Următoarea plecare disponibilă din Perth era peste 3 zile dar eu nu aveam timp, pentru că plecam a doua zi. Când eram gata să o las baltă îmi spune… “Ar exista o variantă, dar e mai complicat. Există un vapor care pleacă azi din Fremantle peste o oră. Faci cam jumătate de oră cu trenul din Perth. Dacă ajungi în 15 minute la gară probabil e timp să prinzi turul. La întoarcere poți lua vaporul rezervat deja direct la Perth.” Nu e de parcă erau alternative deci am fost de acord. Puteam încerca, n-aveam nimic de pierdut. Am plecat într-o fugă de la hotel spre gară, din fericire stăteam foarte aproape. La gară am luat un bilet de 24 de ore (foarte convenabil la 10 dolari, ținând cont că numai un bilet dus era 6 AUD). Am nimerit și la timp pentru că următorul tren pleca în 5 minute.

Fremantle face parte din zona metropolitană Greater Perth, dar se află la 15 mile distanță de centrul din Perth. Centrul Perth se află în interiorul continentului pe malul râului Swan la vreo 20 de kilometri de ocean. Suburbiile se întind și ele pe multi kilometri de-a lungul râului și pe malul oceanului. Fremantle este chiar la Oceanul Indian fiind principalul port al regiunii Western Australia. Un oraș cu multă istorie fiind locul unde James Stirling a debarcat în 1829 pentru a crea prima colonie britanică din vestul continentului. Fremantle a fost mai întâi un oraș-închisoare, locul unde erau aduși cei mai multi deținuți din Anglia. La finalul secolului, s-a răspândit vestea în lume că în regiune s-a descoperit mult aur. Febra aurului a adus multe mii de imigranți la Perth și Fremantle contribuind la dezvoltarea regiunii. În Greater Perth locuiesc astăzi peste 2 milioane de oameni.

N-am mers prea mult pe străzile din Fremantle, doar mă grăbeam să prind vaporul, dar am văzut un oraș verde cu multe clădiri coloniale foarte bine îngrijite. Pe malul oceanului există și un muzeu maritim în apropierea portului. Am mers direct la Rottnest Express la bilete, le-am ridicat (nu a trebuit să stau deloc la coadă pentru că plătisem online) și mai aveam chiar 10 minute timp de băut o cafea până pleca vaporul.

Pe drumul de aproape o oră pe mare am reușit să ma trezesc mai bine iar când am ajuns la insulă am fost pur și simplu fascinat de apa turcoaz și plajele de nisip alb. Insula Rottnest are 7 kilometri lungime și 3 lățime în punctul ei cel mai lat. Este rezervație naturală și nu este locuită. Există doar câteva case folosite mai ales de angajații care lucrează la întreținerea ei. La fel ca mai peste tot în Australia prima construcție de aici a fost o închisoare, folosită pentru deținuții considerați periculoși. Există și un drum asfaltat care înconjoară insula aproape de țărm. Insula este vizitată doar pe timpul zilei, iar turiștii pot face plimbări cu biciclete închiriate sau se pot deplasa cu autobuzul (singurul de pe insulă de altfel) care face ocolul oprind la punctele de atracție principale. Am optat pentru autobuz. Pentru un bilet care includea opriri nelimitate am plătit 20 de dolari.

Am mers cam 20 de minute până am coborât la golful Salmon, unde se află plaja considerată cea mai spectaculoasă de pe Rottnest. Plaja m-a lăsat pur și simplu cu gura căscată fiind de o frumusețe rară. E greu să descriu locul în cuvinte și cel mai bine puteți vedea pozele pe care le-am adăugat. Este una din cele mai frumoase plaje pe care am fost vreodată, dacă nu chiar cea mai frumoasă. E drept, mai sunt multe plaje superbe pe Rottnest dar cea de la Salmon Bay este de departe cea mai întinsă. Dincolo de nisipul fin alb, valurile liniștite ale oceanului și apa curată din care se reflectau nuanțe de albastru și turcoaz, ce a fost chiar deosebit e că pe toată întinderea asta minunată dacă eram în total zece oameni. O plajă de vis doar pentru mine. Ce e drept, apa eram cam rece dar tot am făcut o baie în ocean printre peștii colorați.

După vreo două ore pe plajă am plecat mai departe cu autobuzul, trecând pe lângă alte câteva golfuri mai mici, capul de vest al insulei unde se află un far pentru a opri mai târziu la o altă plajă pe țărmul nordic. Aici am făcut cunoștință și cu micuții quokka. E vorba de o specie rară de marsupiu care trăiește doar în regiune – un animal destul de măricel de dimensiunea unui hârciog cu cap de veveriță și picioare de cangur (cam asta e cea mai bună descriere care am putut-o găsi la ora asta, poate ajută pozele). Quokka sunt o mare atracție pe Rottnest, câteva sute de exemplare trăind aici. Tot ei au dat numele insulei. Prin secolul 17 exploratorul olandez Willem de Vlamingh a numit insula Rotte Nest (cuib de șobolani) confundând simpaticii quokka cu niște șobolani uriași. Animalele mi s-au părut destul de prietenoase, în ciuda numeroaselor avertismente de pe panouri că pot mușca sau zgâria.

Nu am mai stat să aștept să revină autobuzul și am plecat la pas ultimii doi kilometri până la vapor. Am mai descoperit în centrul insulei câteva lacuri sărate, pe malul cărora sute de specii de păsări, care mai de care mai ciudate, își făceau adăpostul. Am trecut pe lângă mai multe golfuri superbe, unul din ele în care ancoraseră mai multe ambarcațiuni iar mai spre seară am ajuns la micuțul port, la fix pentru vaporul de la ora 6. Am traversat din nou oceanul spre Fremantle unde nu am mai coborât, ci am continuat pe râul Swan printre iahturi luxoase și case de bogătași pe construite malul apei iar două ore mai târziu ajungeam la Perth.

Despre oraș o să scriu mai multe în partea următoare. Îmi amintesc că pe vapor chiar începeam să realizez… Sunt în Australia, nici nu mă gândeam că ajung aici vreodată. Am ajuns pe toate continentele lumii (să zicem că Antarctica nu se pune, oricum nu îmi doresc să ajung acolo). Mi-am împlinit un vis …. și cu gândul la imaginile superbe de pe Rottnest, uitasem complet de 9 zboruri, de cât de nedormit eram, de problemele de la vamă și de toate grijile.

Dimineața în fața hotelului. Încă dormeam…