Circuit Iberic – Partea 3 – Galicia, Asturias și Cantabria

De la Porto am plecat dimineața devreme către nord începând un drum mai lung către Țara Bască mergând pe coasta de nord a Spaniei. Până am ajuns la basci am vizitat 3 regiuni ale Spaniei mai puțin cunoscute nouă, dar care s-au dovedit a fi deosebit de frumoase – în ordine de la vest la est: Galicia, Asturias și Cantabria.

Drumul a fost foarte lung dar rapid, cu autostrăzi pe aproape întreaga lungime. În plus, autostrăzile din regiune nu au taxe așa că nici costurile nu au fost mari. După ce am ieșit din Portugalia, am intrat în Galicia – regiunea aflată în nord vestul Spaniei. Capitala Galiciei este portul La Coruna, dar cel mai vizitat oraș este de departe Santiago de Compostela.

Santiago de Compostela a fost chiar prima noastră oprire din Spania. Orașul este unul din cele mai importante locuri de pelerinaj pentru catolici reprezentând sfârșitul drumului lui San Tiago (în romana Sfântul Iacob).

Conform istoriei, sfântul Iacob a făcut mai multe pelerinaje în regiune, în Franța, Spania și Portugalia răspândind învățăturile creștine. În prezent, zeci de mii de pelerini fac anual drumul pe jos plecând din Franța sau estul Spaniei până la Compostela, parcurgând astfel sute de kilometri. Pe drumul numit „Camino de Santiago” se regăsesc zeci de mănăstiri care adăpostesc pelerinii.

Orașul pare construit pentru pelerini. O mulțime de clădiri aparținând bisericii catolice sunt construite aici pentru a-i găzdui și întreg orașul este înțesat de zeci de biserici în centrul cărora se afla marea catedrală. Aceasta este una dintre cele mai mari biserici din Spania și se regăsește astăzi în patrimoniul mondial UNESCO. Pe lângă interiorul bisericii aici se mai poate vizita și muzeul aflat în subteran unde se află relicvele sfântului.

Am luat prânzul la Compostela într-o piață pitorească plină de terase aflată chiar în spatele catedralei după care am plecat mai departe pentru că aveam multi kilometri de parcurs până la următoarea cazare rezervată la Llanes, un orășel pe malul marii aflat la vreo 400 de kilometri de mers.

Cea mai mare parte din drum era autostrada din 2012 (în prezent cred că a fost chiar terminată în totalitate) așa că am părăsit Galicia repede. În schimb, după ce am intrat în regiunea Asturias, pe la Oviedo am intrat într-o ceață densă și ultima parte a drumului a trebuit să mergem mai încet. Seara am ajuns la cazarea noastră din orășelul LLanes (LL se pronunță i, respectiv numele localității – Ianes).

Llanes era o mică localitate aflată pe malul oceanului care am ales-o inițial pentru cazare pentru simplul motiv că avea o locație convenabilă la jumătatea drumului spre Țara Bască și nu departe de munții Picos de Europa.

Llanes s-a dovedit însă a fi unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat. Un orășel foarte mic, dar pe cat de mic pe atât de pitoresc și aflat într-o sărbătoare permanenta. Hotelul nostru se afla chiar în piața din centru și seara de la balcon am început să vedem cum se strâng locuitorii la petrecere. Așa că am coborât repede la masă să ne alăturăm. Nu era o sărbătoare specială, ci doar o zi obișnuită de vară în Llanes. Ca mai peste tot la masă am cerut specialități locale iar ospătăriță ne-a recomandat să încercăm peștele proaspăt și friptura de porc și obligatoriu cidru. Cidru se pare că este băutura tradițională a regiunii iar în zonă există o regulă foarte importantă – cidrul obligatoriu trebuie turnat din sticlă de la minim un metru înălțime.

După ce ospătărița ne-a arătat cum se toarnă corect, ne-a lăsat pe noi insistând că nu e voie să se toarne de la o înălțime mai mică. În toată piața localnici și turiști procedau la fel iar unii nimereau și alții mai puțin așa că mai târziu erau litrii întregi de cidru pe jos. Dimineața însă la prima oră se face curățenia iar când ne-am trezit noi piața era curată lună.

A doua zi după micul dejun am ieșit la plimbare prin orășel mergând prin portul vechi, pe lângă far până la sculptura abstractă construită pe malul mării – Cubos de la Memoria. Aici, în timp ce admiram valurile care se loveau de malul stâncos a început să se ridice ceața de sub care au început să se vadă spectaculoșii munți Picos de Europa.

Picos de Europa este un lanț muntos foarte abrupt aflat pe coasta de nord a Spaniei, Costa Verde. Denumirea de „vârfurile Europei” vine din vremea navigatorilor când acești munți erau pentru ei primul semn că se întorceau înapoi în Europa venind dinspre Americi.

Munții erau și următoarea noastră destinație așa că am plecat la drum pe o vreme superbă. După scurt timp am părăsit autostrada intrând pe un drum cu serpentine șerpuind pe granița dintre statele Asturias și Cantabria. Am oprit mai întâi pentru o pauză în pitorescul orășel de munte Potes de unde începeau deja să se vadă vârfurile abrupte, o altă așezare cu un farmec deosebit, cu străduțe înghesuite și case de lemn și cu o mare catedrală ce domină zona.

La puțin timp am ajuns la Fuente De în Parcul National Picos de Europa. N-am prea multe de zis aici, doar că pe mine mare iubitor al muntelui, priveliștea de la Fuente De (Izvorul Domnului) m-a lăsat cu gura căscată minute bune. O să vă las să vedeți imaginile. În rest mai merită spus că aici este amenajat un hotel mare și câteva restaurante pentru turiști iar în vârf se poate ajunge cu telecabina. Din păcate la coada la telecabină erau câteva sute bune de oameni, așa că am hotărât să o lăsăm baltă.

De aici ne-am despărțit de Asturias intrând într-o altă zonă deosebită a Spaniei, statul Cantabria, mai precis am mers către capitala regiunii – orașul Santander. Pe autostradă am zărit un semn care scria Altamira. Nu știam că peșterile renumite se aflau chiar aici, însă am hotărât pe loc să facem o oprire. Peștera Altamira este cunoscută pentru picturile rupestre ce au fost descoperite acolo reprezentând diverse animale sălbatice. Picturile s-au deteriorat însă de-a lungul timpului și statul Spaniol a hotărât să închidă peștera pentru turiști așa că în prezent se poate vizita doar muzeul Altamira în apropiere, unde se regăsește o replică a peșterii. Nu ne-a interesat în mod special să vizităm replica așa că am mers mai departe.

Ultima oprire a zilei a fost capitala Cantabriei, Santander. Acesta este un oraș mare, modern și unul din centrele economice și universitare cele mai importante ale Spaniei. Aici își are sediul Banco Santander, cea mai importantă bancă a țării și una dintre cele mai mari din Europa. La Santander am întâlnit și prima dată traficul – după ce am petrecut mai mult timp în trafic cu mare greutate am găsit un loc de parcare în zona centrală a orașului.

Santander se află pe malul oceanului în apropierea golfului cu același nume, încadrat de un peisaj natural cu adevărat spectaculos. Peninsula Magdalena se află în centrul golfului fiind și vârful peninsulei pe care se afla orașul. Acolo am și mers noi, vizitând frumosul parc la Magdalena, un parc cu multă verdeață, încadrat de stânci abrupte de care se lovesc valuri puternice. În mijlocul parcului se află Palatul La Magdalena și grădinile sale, palat ce a fost construit la sfârșitul secolului trecut ca reședința de vară a familiei regale fiind folosit chiar și în prezent. Tot acolo este și muzeul marinei unde sunt expuse mai multe caravele vechi iar în depărtare se văd superbele plaje naturale ce flanchează peninsula Santander.

Cam astea ar fi cele mai frumoase locuri care le-am văzut pe Costa Verde, misterioasa coastă nordică spaniolă. Mai departe de aici am mers către o zonă chiar mai frumoasă despre care o să povestesc în episodul următor – Țara Bască.

Dincolo de graniță, în Spania