Circuit Iberic – Partea 4 – Euskadi sau Țara Bască

 

Cel mai probabil ați auzit de Țara Bască în contextul conflictelor interne politice din Spania, al revendicării autonomiei sau al atentatelor teroriste făcute de organizația paramilitară ETA în trecut. Am vizitat regiunea în 2012 și am descoperit că lucrurile nu stau chiar așa fiind o regiune absolut superbă.

Țara Basca se numește în limba locala Euskadi. Zona istorica revendicată de basci în prezent include 4 regiuni din nordul Spaniei și 3 provincii din sud vestul Franței. Este vorba de Țara Bască propriu-zisă, regiune actuală a Spaniei, alcătuită din Vizcaya (cu capitala la Bilbao), Guipuzcoa (cu capitala la San Sebastian) și Alava (cu capitala regională Vittoria-Gasteiz) dar și de regiunea Navarra unde se află Pamplona. În Franța este vorba de regiunile Libourd, Basse-Navarre și Soule, iar cele mai importante orașe sunt Bayonne și Biarritz.

Regiunea are destul de puține lucruri în comun cu restul Spaniei. Limba vorbită aici, basca nu are absolut nimic în comun cu spaniola sau chiar cu limbile latine. Este o limbă indo-europeană antică, despre care nu se știu foarte multe. Unii istorici spun că ar fi înrudită cu celta veche, însă cert este că nu are mai nimic în comun cu alte limbi europene din prezent. Basca are mai puține litere, iar cele mai comune sunt K, Z și X ducând la nume care pot suna ciudat, multe dintre cuvinte fiind foarte greu de pronunțat pentru noi. O să mă rezum să dau câteva exemple de fotbaliști basci celebrii precum Bixente Lizarazu, Andoni Zubizarreta sau Jon Goikoetxea. Cam așa sună niște nume tipice basce.

Nivelul de trai în Euskadi este mult peste restul Spaniei, produsul intern brut fiind departe de media tarii dar și preturile sunt pe măsură. Pe lângă revendicările vechi de independență, situația economica din Spania a contribuit și mai mult la cererile de separare – majoritatea localnicilor basci nefiind de acord cu masurile de austeritate luate de Spania considerând că economia locala nu ar trebui să fie afectată.

Istoric, provincia s-a aflat pe țărmul de azi al golfului Biscaine (sau Vizcaya) împărțit între Spania și Franța astăzi. Acesta a fost anexat în secolul 15 la regatul Spaniol, iar zona de nord care deja făcea parte din Acquitania franceză a fost alipită la Republică. Spania nu a recunoscut niciodată suveranitatea țării basce ca stat iar istoria amintește de o mulțime de răscoale împotriva conducerii spaniole care au fost dur înăbușite. Ultima dată când Țara Bască și-a proclamat independenta a fost în 1937 când dictatorul Franco a cerut aliaților naziști să bombardeze regiunea, de aici rămânând în istorie drama satului Guernica unde mii de basci au fost uciși de bombele germane, tragedia fiind făcută faimoasă de Pablo Picasso în tabloul cu același nume. După războiul mondial, Navarra a fost făcută regiune separată a Spaniei iar celelalte trei regiuni au alcătuit regiunea Euskadi. Bascii au continuat să lupte pentru independență prin partidul politic Batasuna dar și prin intermediul organizației teroriste ETA (Euskadi Ta Askatasuna – Patria Bască Libera) care a organizat sute de atentate teroriste atât în Spania cât și în Franța. În prezent lucrurile s-au mai liniștit. Nu au mai existat atentate de la acordul din 2011 însă se continuă lupta pentru independență a regiunii pe căi diplomatice.

Revenind la turul nostru, primul contact cu Țara Bască l-am avut la St. Jean de Luz în Franța la câțiva kilometri de granița cu Spania. Aici am rezervat un hotel pentru 2 nopți. Inițial doream să rămânem la San Sebastian dar acolo era o sărbătoare locală și foarte puține hoteluri mai aveau locuri libere (și acelea de la 500 de euro pe noapte în sus). Am ajuns să stăm așadar în Franța în stațiunea de plaja St. Jean de Luz.

St. Jean sau Donibane Lohitzun sub numele ei basc e o mica localitate la ocean cu o plajă superbă, străduțe înguste și pitorești și o atmosferă de vacanță. Era august așa că micuța stațiune era plină până la refuz de turiști, în mare parte francezi veniți să se bucure de plajă și de tradițiile locale basce. Am regăsit aici o mulțime de terase relaxate, magazine de suveniruri, tarabe cu fructe de mare proaspete și peste tot tradiționalul ardei iute pus la uscat.

Prima zi în Euskadi am vizitat orașul San Sebastian (Donostia în bască) aflat dincolo de granița cu Spania la vreo 30 de kilometri. După ce am condus pe un pitoresc drum pe malul golfului am intrat pe străzile aglomerate ale orașului cu clădiri moderne și cochete. Mai întâi am mers pe mont Igualdo, unul din dealurile care încadrează orașul. După ce am parcat mașina la restaurantul din vârful muntelui am mers pe terasă de unde se vede priveliștea întregului oraș… pur și simplu uluitoare, una din cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată.

Am mai spus în alte articole că cel mai frumos oraș pe care l-am văzut este Rio de Janeiro, un oraș cu oameni veseli, cu plaje superbe și mai ales cu peisaje uluitoare. În 2012 când vizitam San Sebastian nu ajunsesem încă în Brazilia. Acum, însa pot să spun că dacă există în Europa un loc cu peisaje și plaje comparabile cu dele din Rio acela este fără doar și poate Donostia. Golful la Concha (scoică în română) cu forma sa de semiluna, încadrat de vârfurile Mont Urgell și Mont Igualdo, în mijlocul căruia se află insula Santa Clara ce apără de valuri mari faleza orașului este uimitor iar priveliștea de sus e una din cele mai frumoase care le-am văzut vreodată.

De pe munte am coborât la plajă. La Concha este o plajă lungă de câțiva kilometri buni și lată de vreo o sută de metri. Fiind în mijlocul orașului este amenajată cu toate utilitățile necesare (toalete, vestiare, dușuri) și foarte bine întreținută, curățenia fiind la standarde înalte. Pe plajă se stă liber, fără șezlonguri contra cost și nu am văzut nici vânzători ambulanți. Nisipul este foarte fin iar apa ideală pentru o baie – cu o pantă foarte lina pe care se merge zeci de metri până apa devine adâncă și cu valuri dar nu foarte mari din cauza scutului natural de care beneficiază golful. Cred că La Concha este cea mai frumoasă plajă amenajată din Europa.

După o amiază petrecută pe plajă am plecat înapoi către Franța. Până la hotel am mai făcut însă o oprire, puțin mai departe la nord, în Biarritz. Aceasta este una din cele mai importante stațiuni de ale Franței, locul preferat de amatorii de plajă, sporturi nautice dar mai ales surfing pentru că valurile de 2-3 metri sunt la ordinea zilei aici. Grande Plage (marea plajă) din Biarritz e și ea deosebită – o limbă de nisip roșiatic lungă de vreo 5 kilometri și foarte lată, încadrată de stânci ciudate care răzbesc printre valuri. Nu am stat mult la Biarritz, mai vizitasem stațiunea altă dată. Am luat cina acolo după care am încheiat ziua privind apusul peste ocean pe Grande Plage.

Am petrecut încă o seară la St. Jean de Luz și apoi am părăsit Franța. Ultima oprire din Țara Bască a fost Bilbao. Chiar dacă capitala regiunii este Victoria-Gasteiz, Bilbao este adevăratul centru economic al regiunii, fiind în același timp și cel mai populat oraș. Nu este tocmai un oraș turistic, mai degrabă unul industrial. La începutul deceniului trecut, primăria din Bilbao s-a gândit ce poate face pentru a atrage mai multi turiști și atunci a prins contur ideea construirii unui muzeu ultramodern.

În 1997 a fost inaugurat la Bilbao muzeul Guggenheim, o clădire impresionanta proiectata de Frank Gehry. Acesta a fost și prima noastră oprire la Bilbao. Clădirea este construită pe malul râului Nervion, cu o arhitectură revoluționară. A fost o investiție uriașă atât pentru concepția ei, dar și prin prisma materialelor folosite, întreaga clădire fiind învelită la exterior în titaniu. Exponatele din muzeu nu puteau fi decât artă modernă, de la cubism până la arta media. Cea mai importanta colecție din muzeu este creația lui Richard Serra, “The matter of time” alcătuită din obiecte uriașe de artă printre care vizitatorii se pot plimba.

Din Bilbao am continuat drumul nostru către centrul Spaniei spre Salamanca despre care voi povesti în partea următoare. Nu știam multe despre Țara Bască și am descoperit o zonă surprinzătoare, cu plaje superbe, peisaje incredibile, clădiri moderne, muzee suprarealiste, un nivel de trai foarte ridicat și prețuri pe măsură. Vă recomand să vizitați regiunea, iar dacă trebuie să alegeți un loc, vizitați San Sebastian, un oraș care mie mi-a devenit foarte drag.

 

Suntem în Franța dar la St.Jean de Luz tronează Steagul Țării Basce

DSC08093

Străzile din St. Jean de Luz

DSCN1005

Plaja din St. Jean

DSCN1009

Jocuri pe plajă

DSCN1012

Nu îmi imaginam Țara Bască tocmai așa

DSC08094

La drum către San Sebastian

DSCN1024

Străzile din Donostia

DSCN1116

Primăria

DSCN1044

Urcând pe muntele Igueldo

DSCN1059

Unde priveliștea e incredibilă

DSC08107

DSC08109

DSC08112

DSC08115

DSC08120

Înapoi la nivelul mării

DSCN1115

De pe faleza din San Sebastian

DSC08123

Incredibila plajă La Concha

DSC08122

DSC08129 

DSCN1113

DSC08133

DSCN1081

Catedrala din Donostia

DSCN1095

Seara la Biarritz

DSCN1140

Grande Plage

DSCN1148

Apusul la Biarritz

DSCN1163

Sosirea la Bilbao

DSCN1184

O statuie din oraș. Înțelegeți ceva în bască?

DSCN1226

Muzeul Guggenheim

DSC08152

DSC08146

Câinele împodobit de flori

DSC08147

Lalele

DSC08163

Expoziția Serra

DSC08167

Până și lifturile muzeului sunt deosebite

DSC08172

Arta e expusa atât în interior cât și afară

DSC08173

O ultimă imagine din Bilbao

DSCN1186

 

Leave a Reply