Esența Asiei – Partea 6 – Ko Phi Phi și The Beach

După mai multe zile petrecute în aglomeratul Bangkok am luat avionul spre Phuket. Urma să stăm 3 zile în Patong pentru ca apoi să mergem către Ko Phi Phi. Vizitasem deja destule orașe aglomerate și era momentul pentru relaxare și distracție pe insule.

De la micuțul aeroport din Phuket am luat un microbuz către Patong, cel mai important oraș de pe insulă Am mai povestit despre Patong din vizita mea anterioară, puteți citi mai multe aici – Excursie în PhangNga și Ultima zi în Phuket De data asta am stat mai mult la plajă și nu ne-am plimbat prea mult. Despre plaja în Phuket pot să vă spun că este acceptabilă pentru standarde thailandeze. Asta nu înseamnă puțin, pentru că Thailanda are multe dintre cele mai frumoase plaje ale lumii. Plaja din Patong este lungă de câțiva kilometri dar este și destul de îngustă. Este însă foarte aglomerată, Patong-ul fiind plin în sezonul de vârf când am vizitat noi. Pe lângă plajă, ce-am mai făcut noi la Patong a fost să mergem la Simon’s Cabaret.

Simon’s e unul din cele mai renumite spectacole de cabaret din Thailanda. Este vorba de o reprezentație a unei formații de travestiți/transsexuali. Am mers la spectacol în una din seri având rezervarea făcută cu o zi în urmă. Sala de spectacole este situată la sud de Patong. Am fost preluați cu microbuzele de la hotel din centrul stațiunii și am ajuns destul de repede. Interiorul sălii este mare, foarte modern și luxos. Nu se poate servi cina dar se pot comanda băuturi. La scurt timp a început spectacolul și au început numerele de dans, muzică, varietate și chiar umor. Trebuie să știți ceva – nu vă veți da seama că nu sunt fete. Cel puțin pe scenă nu. Mai multi se întrebau dar când o să apară și apară băieții, sau care sunt fete și care nu. Am aflat la final că toți erau băieți, sau cel puțin au fost cândva. Dacă nu aveți preconcepții legate de ei nu are cum să nu vă placă spectacolul – ca realizare, efecte speciale și coregrafie aș zice că se compara lejer cu un show de pe Broadway. La final, după spectacol, puteți face poze contra cost cu „artistele”.

Cam atât despre insula Phuket de data asta. Trebuie să vă povestesc mai multe despre Ko Phi Phi. În primul rand, ko înseamna insula în thai, iar pronunția corecta este ko-pi-pi 🙂 . Acesta este un arhipelag de mici insule, din care se disting doua principale, Phi Phi Don și Phi Phi Leh. A doua dintre ele a fost făcută faimoasă la nivel mondial după apariția în 2000 a filmului The Beach și este unul din cele mai vizitate locuri ale tarii. Nu e unul din filmele mele preferate, dar l-aș revedea fie numai pentru peisajele care au fost filmate aici. Pentru un reminder, trailerul filmului:

După 3 zile petrecute în Patong am plecat dimineața cu microbuzul către Phuket Town. De aici pleacă feriboturile către Phi Phi Don. Biletele, inclusiv transferul se pot rezerva de la orice agenție din Patong și costă 800 de baht de persoana dus-întors. Vapoarele sunt mari și confortabile. Pe drumul lung de puțin peste 2 ore puteți fie să vă uitați la un film într-una din cabinele interioare sau să faceți plaja pe terase. Când ne apropiam de Phi Phi Don entuziasmul a început să crească, golful Ton Sai de pe insula Phi Phi Don arată incredibil.

Harta Phi Phi Island

Aveam cazare rezervată la Bayview Resort în partea de est a plajei de pe Phi Phi Don. Chiar dacă Phi Phi Don este singura insulă locuită din arhipelag și aici se află o mulțime de hoteluri; trebuie știut că nu există nici drumuri, nici mașini (Yey!). O dată ajunși în micul port am fost preluați cu bagajele de barca hotelului. Am rămas în continuare cu gura căscată, privind palmierii înalți de pe nisipul fin și claritatea apei prin care se vedeau o mulțime de pești și corali. Hotelul Bayview este alcătuit din multe căsuțe construite pe un deal. Am avut o cameră foarte aproape de țărm și cu vedere la întreg golful de pe terasa încăpătoare. Primul lucru făcut aici a fost să deschidem o bere Singha și să privim peisajul superb.

Trebuie să spun ca eu sunt totuși un om „de munte”, adică aș alege la orice oră să fac un concediu în vârful muntelui decât oriunde la plajă. Nu am răbdare să stau la plajă, nu prea știu să înot și nu reușesc niciodată să mă bronzez, fie mă fac roșu ars de la soare, fie rămân alb – dar în Phi Phi aș putea să petrec un concediu lung. Cred că aș rezista 🙂 Aș putea să mă holbez liniștit la peisaj cu un cocktail în mână și nu mi-ar mai trebui nimic.

Seara, am servit cina pe terasa hotelului, aflată chiar pe nisip pe malul mării. Masa a fost excelentă. Mai târziu am descoperit și restul insulei. Centrul din Phi Phi Don este defapt limba de nisip care se află între golfurile Lo Dalam și Ton Sai ale insulei. Restul sunt zone abrupte sau împădurite pe unde nu prea se poate ajunge decât pe apă. Așadar, partea insulei care nu e sălbatică are vreo 3 kilometri lungime și cam 500 de metri lățime. Să nu credeți însa că este o insulă liniștită. Mai ales plaja dinspre nord este plină de baruri și cluburi care de care mai animate. Am petrecut până noaptea târziu tocmai acolo pe plajă. Muzica este în special tehno, dar puteți găsi ceva pentru orice gusturi. Multe din aceste cluburi organizează noaptea diverse spectacole pirotehnice sau de artificii, dar în general atmosfera este extrem de relaxată. Pentru mine mai mult decât să fiu cu oameni dragi pe o plajă superbă, sub lumina lunii, întins pe un șezlong pe nisip cu un cocktail în mână ascultând muzica excelentă, chiar nu mai îmi trebuie nimic altceva. Nici n-am observat cum sub luna plină a venit refluxul și marea s-a retras atât de mult încât se putea merge sute bune de metri din locul unde se terminau valurile cu câteva ore mai devreme.

Insula Phi Phi Don a fost afectată grav de tsunami-ul din 2004. Atunci marea majoritate a infrastructurii a fost distrusă și sute de localnici și turiști și-au pierdut viața. În prezent, totul s-a reconstruit și nu mai exista semne ale distrugerii.

Dimineața următoare am închiriat o barcă cu motor și am plecat spre Phi Phi Leh. Leh este o insulă micuță și nelocuită – fiind rezervație naturală protejată de guvernul thailandez. Aici se află golful Maya adică renumita plajă din filmul The Beach. Turiștii nu pot rămâne peste noapte aici, dar și așa golful este extrem de aglomerat de vapoare care aduc valuri și valuri de vizitatori. Ca să mai evitam din mulțime am plecat dimineața imediat după răsărit. Dacă în film ei au înotat pana acolo, noi am mers cu o mică barcă cu motor, cu un „căpitan” care nu vorbea o iotă de engleza și am țopăit serios pe valuri vreo 20 de minute pana am ajuns.

E greu de descris Maya. Aș putea spune că e unul din cele mai frumoase peisaje care le-am văzut. Apa e limpede și turcoaz și își schimba culoarea în funcție de soare, nisipul e alb și fin iar stâncile înalte și abrupte înconjoară golful lăsând doar o mică poartă de intrare. Se poate merge pe o potecă ce iese în golful din sudul insulei, Loh Samah. Am mers la pas maxim 5 minute până am străbătut insula. Golful celalalt oferă o priveliște superba, dar Maya este singura plajă de pe insula Leh. La întoarcere, am făcut o baie dar nu prea mult timp pentru că bărcile tot veneau și se aglomera din ce în ce mai mult. Pe plaja Maya trebuie plătită o taxă de intrare în rezervație de 200 de baht de persoana, iar timpul este limitat. La ordinele căpitanului (vorba vine), am plecat mai departe pentru că ne expirase timpul.

Am continuat să facem un tur al insulei. Prima oprire a fost o locație de snorkeling în Loh Samah unde peștii erau așa de multi încât îi vedeai lejer și din barcă iar a doua oprire, golful Pileh în estul insulei, tot o locație de snorkeling cu mențiunea ca apa nu avea mai mult de un metru și jumătate. La final am admirat din bărci peștera vikingilor și am pornit înapoi la drum către Don. Înainte să debarcăm am mai făcut o ultimă oprire la Monkey Beach. Aceasta e o plajă accesibilă doar pe apă unde trăiesc câteva zeci de familii de maimuțe simpatice. Ele sunt hrănite de turiștii care se opresc cu bărcile și atâta timp cât ai banane, suc sau apă pentru ele, vor fi foarte prietenoase.

Am revenit pe Don puțin după prânz. Ca să fac o comparație pot să spun că Phi Phi Don e puțin sub-apreciată. Sunt multe tururi care pleacă din Phuket sau Krabi direct către plaja Maya și multi dintre turiști nici nu apuca să se oprească pe Don. Eu aș spune că aceasta din urma merită chiar mai mult o oprire și dacă vă doriți un concediu de neuitat pe o insulă liniștită, e o alegere foarte bună.

Am mai petrecut încă o zi pe Phi Phi Don și apoi ne-am despărțit, aveam de prins avionul de Kuala Lumpur de unde vom schimba către Siem Reap în Cambodgia. Eram nerăbdător să văd Angkor Wat însă am plecat cu greu de aici, imaginile de vis din Ko Phi Phi îmi vor rămâne probabil mereu în amintire.

Aeroportul Phuket