Esența Asiei – Partea 5 – Kanchanaburi. Excursia care trebuie făcută

 

Există o mulțime de excursii de o zi care pot fi făcute din Bangkok. Majoritatea locurilor care se pot vizita se află la vest de Bangkok în regiunea numită Kanchanaburi, incluzând orașul cu același nume unde se afla renumitul pod peste râul Kwai, templul tigrilor, parcul național Erawan și altele.

E foarte greu de găsit o excursie care să le acopere pe toate într-o zi. Căutând pe Tripadvisor am găsit însă o agenție care face și tururi mai lungi, ba chiar activitățile cu ei erau cotate pe site pe primul loc în Bangkok. E vorba de Tours with Tong o agenție care s-a dovedit excelentă și care o recomand pentru orice excursie din Bangkok cu mențiunea că sunt foarte căutați și e bine de rezervat din timp. Este totuși o agenție care oferă tururi mai de lux cu prețuri pe măsură. Noi toți fiind 6 am obținut un preț bun de vreo 6000 de baht pentru o zi întreaga zi cu șofer și ghid urmând să mergem în toate locurile de care am spus prin Kanchanaburi.

Regiunea se afla la vreo 3 ore de mers cu mașina de Bangkok așa că am plecat dimineața foarte devreme, pe la 5. Prima surpriză a fost că ghidul vorbea o engleză excelentă, ceva mai rar pentru Thailanda. După puțin somn pe drum, ne-am trezit și am început cu o mică lecție de istorie înainte să mergem la Kwai. A fost o schimbare pentru noi că puteam conversa deschis după ce în excursia la Ayutthaya n-am prea înțeles nimic – iar ghidul acesta era bine pregătit, așa că a urmat o avalanșă de întrebări din partea noastră.

Din mulțimea de lucruri care le-am aflat cred că merită menționate câteva începând cu putină istorie. Așa cum știți probabil, Thailanda este o monarhie constituțională. Este condusă de regele Bhumibol sau Rama al 9-lea. Acesta este foarte în vârstă, are aproape 90 de ani și domnește din 1946. Regele și familia regală sunt intangibili în Thailanda. Este interzis prin lege să critici casa regală și niciun thailandez nu va aprecia o remarcă negativă la adresa ei sau a regelui, iar o vorbă nepotrivită de față cu un oficial v-ar putea duce chiar la închisoare. Din discuțiile pe care le-am avut cu mai multi localnici cred că aprecierea lor pentru rege este una sinceră și deloc de frică sau din obligație. Thailandezii își iubesc cu adevărat regele.

Regele face parte din dinastia Chakri, cea care a fost începută de regele Rama I cel care în secolul 18 a mutat capitala Siam-ului la Bangkok. Regii s-au succedat de atunci cu o singura întrerupere. În 1932 a avut loc în țară o revoluție de mare amploare care a condus la abdicarea regelui Rama al 7-lea. A urmat o perioadă destul de dificilă pentru țară și o lungă luptă pentru putere. Abia trei ani mai târziu a fost ales un nou rege, un nepot al lui Rama VII, printul Ananda – un copil de 9 ani care trăia în Elveția. În acele momente a fost foarte convenabil pentru regent și partidul de conducere să aibă un copil ca rege care nu avea să deranjeze prea mult politicile țării. După începerea războiului mondial, Thailanda a fost ocupată de japonezi iar tânărul rege Rama 8 împreună cu familia sa au continuat să trăiască în Elveția în exil. Familia regală s-a întors în Thailanda abia în 1945.

În 1946, tânărul rege Rama VIII a fost găsit împuscat când avea numai 20 de ani. Nici în prezent nu se cunoștea adevărul despre cum a fost ucis. Prima versiune oficială a fost că s-a sinucis. Altă variantă spune că ar fi fost un accident în care arma lui s-a descărcat accidental. Au existat chiar și acuze că ar fi fost asasinat, unul din cei bănuiți că ar fi plănuit asta fiind prim ministrul țării. Exista și voci care spun că fratele sau mai mic, Bhumibol, ultimul care l-a văzut în viață ar fi avut un rol. Evident, este un subiect tabu în Thailanda. Cert este că după acest accident, fratele mai mic al regelui – Bhumibol a fost încoronat ca regele Rama IX și domnește și astăzi.

Regele Rama IX este monarhul care se afla de cel mai mult timp în fruntea unei tari. S-a născut în America la Cambridge unde tatăl sau, unul din prinții thai se afla la studii. După ce tatăl lui a murit, și-a petrecut copilăria și studiile în Elveția. A avut relații excelente cu mai multi președinți ai Americii și cu regi europeni, fiind de-a lungul întregii domnii o garanție pentru imaginea externa a tarii. Pe plan intern a fost mereu foarte rezervat, evitând implicarea în politică și având apariții publice foarte rare. În prezent este bolnav și trăiește într-un palat retras la sud de Bangkok.

În anii 30 numele tarii s-a schimbat din Siam în Thailanda. Thai înseamnă liber, așadar Thailanda este “Tara celor liberi”. De altfel, este o mare mândrie locală faptul că e în zonă singura care nu s-a aflat sub ocupație străină, precum Burma sau Malaya sub ocupație engleză sau Cambodgia și Laos ocupați de francezi. Thailanda a rămas liberă, fiind doar sub control japonez în timpul al celui de-al doilea război mondial.

Cum ne-am apropiat de orașul Kanchanaburi, am început să vorbim mai mult despre acea perioadă japoneză, pentru ca aici se afla prima noastră oprire, podul peste râul Kwai. Poate că ați văzut filmul “Bridge over the river Kwai”.  Este un film mai vechi din anii 50 laureat cu premiul Oscar. Filmul se bazează parțial pe fapte reale în care mai mulți prizonieri britanici capturați de japonezi și forțați să muncească la calea ferată reușesc să arunce podul în aer. Cum spuneam, filmul nu urmează exact istoria, dar podul din Kanchanaburi face parte din calea ferată a morții (Death Railway). E vorba de un proiect al japonezilor prin care au încercat să construiască o legătură pe cale ferată între Bangkok și Rangoon în Burma(astăzi Myanmar). Numele căii ferate vine de la istoria sa tragică în care se estimează că în timpul construcției au murit peste 100.000 (o sută de mii!) de prizonieri de război capturați de japonezi. Aceștia erau în principal de origine australiană, britanică sau franceză. În oraș există un mare memorial al războiului în care sunt îngropați multe mii de soldați străini.

Podul se află aproape de granița cu Myanmar, dar calea ferată nu este folosită decât pentru trenuri care se opresc la graniță. Myanmar este și în prezent o țară cvasi-închisă și nu are relații bune cu vecinii, nici cu Thailanda. Ne-am plimbat pe vechiul pod de fier și ne-am adăpostit pe margine când un trenuleț turistic l-a traversat. Podul este o construcție uriașă de fier peste râu dar cred că a meritat o oprire mai ales a înțelege pentru istoria încărcată.

De aici am plecat din nou la drum către Erawan. Era încă dimineață când am ajuns și am început cu un mic dejun la unul din restaurantele turistice de la intrarea în parc. Parcul național Erawan, de asemenea aflat aproape de granița cu Myanmar, este unul din cele mai vizitate din Thailanda iar principala atracție sunt cascadele. E vorba de o serie de cascade, care de care mai spectaculoase, aflate pe mai multe niveluri – mai exact 7. De la parcare am luat o mașinuță de golf care ne-a lăsat în apropiere de primul nivel. Drumul până la ultimul nivel durează peste o oră. Fiecare este diferit și fiecare cascadă are o frumusețe aparte. Noi am ajuns doar până la nivelul 6 de unde ne-am întors pentru că nu mai rezistam să nu facem o baie. Am încercat mai multe piscine naturale sub cascade, nivelurile superioare fiind mai preferabile pentru că nu sunt prea aglomerate. Rușii (de departe străinii majoritari) se opresc de obicei pe la primele. Ne-am cățărat pe stânci, am făcut baie sub cascade, am înotat printre pești… E un loc superb despre care cred că doar imaginile pot vorbi mai mult.

Răcoriți, ne-am urcat din nou în mașinuțele de golf ca să pornim spre următoarea oprire, templul tigrilor. A trebuit să ne grăbim puțin pentru că drumul e lung și templul poate fi vizitat doar la anumite ore. Care ar fi ideea cu templul. Totul a pornit prin anii 70 când în jungla Thailandei a fost descoperit un templu budist unde călugării au adoptat mai multi pui de tigrii și trăiesc în comuniune. Locul a devenit renumit mai târziu după un reportaj la Animal Planet și cu trecerea anilor s-a transformat în atracție turistică. O dată cu venirea fondurilor de la turiști, locul s-a dezvoltat, extins și au fost aduși mult mai multi tigri. Este interesant de știut că toți banii încasați sunt folosiți pentru întreținerea parcului și îngrijirea tigrilor iar toți angajații parcului sunt voluntari care lucrează de plăcere cu tigrii. Aici, după închiderea porților pentru turiști tigrii sunt lăsați liberi și trăiesc alături de călugări. De asemenea, mai există mai multe animale în parc precum bivoli, căprioare sau mistreți aflate în libertate. Ca turist, la intrarea în sit trebuie să semnezi o declarație pe propria răspundere în caz că se întâmplă ceva iar cu excepția tigrilor – care sunt păstrați într-o zonă închisă cât timp vizitează turiștii – celelalte animale sunt complet în libertate și le poți atinge chiar dacă nu e recomandat. După ce-am hrănit căprioare și am făcut poze cu mistreții am dat mai întâi de un pui de tigru. Aici un voluntar ii ajuta pe turiști să facă poze împreuna în condiții cât mai sigure. Cu teama am făcut o poză împreună. Mai departe însă am văzut tigrii adulți, care sunt aici cu zecile. În final, într-un canion se află zona unde turiștii stau la coadă ca să facă poze cu zecile de tigrii. Aici, un voluntar iți ia camera și te ține de mână încet mergând printre tigrii. E foarte important să nu faci mișcări bruște. Tigrii, chiar și semi-domesticiți, legați și mâncați bine, sunt foarte periculoși. Am văzut chiar cum o turistă a fost zgâriata serios de unul din ei. Am văzut și scene emoționante în care un călugăr se juca iubitor cu tigrii. Aceștia îl luau brate sau chiar îl lingeau pe creștet. Este un loc în care animalele sunt cu adevărat îngrijite și îndrăgite.

Cam asta a fost ultima noastre oprire din ziua petrecută în Kanchanaburi. Am mai servit pe drum o masă bună pentru ca apoi să ne întoarcem în Bangkok. Următoarea noastră oprire, Phuket și insulele Phi Phi.

 

La drum cu Tong Tours

DSC01512

Popas matinal

DSC01467

Podul de pe râul Kwai

DSC01469

De pe pod

DSC01483

Un mic templu în apropiere

DSC01490

și multi nuferi pe râu

DSC01493

Vine trenul turistic! Găsim repede adăpost pe unul din refugii

DSC01506

Harta Parcului Național Erawan

DSC01516

Am luat micul dejun la intrarea în parc

DSC01515

La drum spre cascade – nivelul 1

DSC01524

La nivelul 2 se turna un film Bollywood

DSC01526

Panou cu distanțele până la fiecare nivel

DSC01529

Nivelul 3, plin de ruși

DSC01533

Un popas între două cascade, admirând priveliștea

DSC01544

Nivelul 4

DSC01550

Care are și tobogane naturale

DSC01559

Apa e plină de pești (prietenoși)

DSC01560

Niște poze, fără comentariu…

DSC01573

DSC01577

DSC01585

DSC01589

DSC01594

Nivelul 5

DSC01593

Înainte să mă arunc în apă

DSC01657

La întoarcere, “atacul” maimuțelor

DSC01705

Progrese la Bollywood, cred că scaunul lua foc la un moment dat

DSC01727

Tiger Temple! Tocmai semnasem declarație pe propria răspundere

DSC01728

Este totuși în primul rand un loc de rugăciune

DSC01730

Balta cu bivoli de apă

DSC01737

Love is in the air 🙂

DSC01853

La hrănit căprioare

DSC01740

Porcii mistreți

DSC01751

Cu puiul de tigru. Era somnoros, tocmai băuse niște lapte

DSC01768

Tigrii la joaca

DSC01779

La o baie

DSC01786

Nu e un tigru cu două capete, dar mi-a plăcut iluzia optică a pozei

DSC01790

Canionul tigrilor

DSC01793

Coada la intrare

DSC01794

La poze – zâmbeam eu, dar nu era zâmbetul meu

DSC01804

Nenea asta mai mare, a zgâriat serios o turistă puțin mai târziu

DSC01808

Un popas pentru cină și înapoi la Bangkok

DSC01857

 

2 thoughts on “Esența Asiei – Partea 5 – Kanchanaburi. Excursia care trebuie făcută”

  1. Wow superbe pozele…..si eu imi planuiesc vacanta in asia pt martie…aprilie…..ai cumva un id de mess …..sau facebook….pt ca am cateva intrebari…..ms anticipat

Leave a Reply