A trecut mai mult de un deceniu de când am ajuns ultima oară în China. Între timp, statul s-a schimbat mult. Economia a fost liberalizată, orașele s-au modernizat enorm iar țara a început să rivalizeze America pentru titlul de marea putere a lumii. Din punct de vedere turistic, China încearcă în prezent să atragă din ce în ce mai mulți turiști străini, având multă promovare online și renunțând la vize pentru anumite țări. De asemenea, companiile aeriene chineze s-au dezvoltat mult lansând o mulțime de rute noi. Cea mai nouă dintre acestea este București – Beijing lansată de Air China în septembrie 2026, care pe mine m-a convins că e momentul să revin acolo. Nu m-aș fi gândit mai demult că voi ajunge în China cu un zbor direct dar și fără nevoia de viză.

Am mers în China chiar cu unul din primele zboruri Air China, la final de septembrie. Am optat pentru un zbor la dus spre Xi’an cu o scurtă escală la Beijing iar întoarcerea am luat-o din Guangzhou o săptămână mai târziu. Tariful a fost unul promoțional de lansare – sub 500 de euro cu tot cu bagaje de cală.

Zborurile din București sunt operate cu aeronave Airbus A330. Durează aproximativ 9 ore drumul spre Beijing traversând nordul Turciei, Caucazul și stepele nesfârșite din Kazahstan și Mongolia. Am plecat din București într-o seară vineri urmând a sosi la Beijing în zorii zilei următoare.

 

Avionul A330 folosit la noi nu este cel mai nou, dar este bine întreținut. Serviciile la bord au fost normale, nimic extraordinar dar nici nimic de criticat. Am avut filme internaționale și chinezești pe ecranul din spătarul scaunului.

 

S-au servit 2 mese, evident la dus fiind luate de la serviciul de catering din Otopeni. Prima masă a fost bună, a doua am ratat-o pentru că am dormit restul drumului.

 

Debarcarea pe aeroportul din Beijing dimineața. Chiar dacă aveam încă un zbor intern, formalitățile de intrare în China le-am făcut pe aeroportul din Beijing. China a renunțat la vize pentru vreo 30 de țări printre care și România pe durata anului 2026. Este posibil ca accesul liber să fie prelungit și anul următor.

 

Transferul cu totul a durat vreo oră, și am mai avut timp destul de pierdut prin terminal. Nu am ieșit, bagajele fiind transportate direct către destinația finală. Decolarea din nou peste Beijing Capital Airport.

 

Încă 90 de minute de zbor și am sosit la aeroportul din Xi’an. Acolo am scos bani (yuani) de la un bancomat și am mers la ghișeul de informații turistice.

 

Mi s-a recomandat acolo pentru transferul de la aeroport Shuttle Bus care mergea direct în centrul orașului în zona unde aveam hotelul. Autocarul a făcut o oră până la destinație, tot cam atât ar fi făcut și taxiul

 

Am stat la un hotel foarte bun chiar în inima centrului vechi din Xi’an. Tarifele la cazare în China sunt în general foarte mici. Am stat numai la hoteluri de 4 și 5 stele și am plătit 30-40 de euro pe noapte.

 

După amiaza, am explorat zona din apropiere. Aveam o mulțime de magazine în jur și am cumpărat ce mai era necesar. O primă problemă pe care am avut-o în China a fost cu plățile. Plata cu cardul nu este acceptată în multe locuri și nici măcar cea cu bani cash. Chinezii folosesc un sistem de plată pe bază de coduri QR cu aplicații gen Alipay sau Wechat. Le-am instalat, numai că acestea nu s-au înțeles prea bine cu cardul meu. Astfel, că în unele locuri efectiv nu am putut plăti. De asemenea, e greu să te înțelegi cu vânzătorii pentru că niciunul nu vorbește pic de engleză. Am folosit în schimb aplicațiile translate pe telefon cu care și ei sunt foarte obișnuiți. Pentru a te descurca în China trebuie să ai telefon cu internet (roaming sau eSIM). Dacă rămâi fără semnal sau baterie e grav acolo.

 

Am trecut pe la un mall unde la fel toate magazinele, inclusiv branduri internaționale cunoscute acceptau doar plata prin aplicații.

 

Mi-a plăcut mult la Xi’an atmosfera cu magazine care mai de care mai colorate. Ce a fost mai puțin plăcut a fost aerul, destul de îmbâcsit de poluare și praf.

 

Principalele atracții turistice din centrul Xi’an sunt 2 turnuri istorice vechi construite în timpul dinastiei Ming – Bell Tower și Drum Tower. Am mers mai întâi în vizită la cel din urmă, aflat chiar peste drum de hotel.

 

Muzeul adăpostește o colecție de mobilă antică tradițională în camerele decorate ale clădirii.

 

Afară sunt tobele uriașe. Acestea erau folosite pentru a anunța în tot orașul evenimente importante precum începutul toamnei sau sfârșitul iernii, dar similar erau folosit pentru a anunța parade sau atacuri ale dușmanilor

 

Din vârful turnului se poate admira priveliștea frumoasă peste centrul Xi’an și celălalt turn la fel de faimos – Bell Tower.

 

Acolo am mers, mai departe, biletul combinat de la Turnul cu tobe includea și accesul aici. Bell Tower se află în mijlocul intersecției centrale și accesul se face prin pasaje subterane.

 

Interiorul turnului este similar cu decoruri pictate frumos de pe vremea vechilor dinastii.

 

Vechiul clopot din turn

 

De sus am putut admira traficul din Xi’an și rondul de flori care înconjoară turnul. Xi’an este un oraș imens cu aproximativ 13 milioane de locuitori, capitala provinciei Shaanxi.

 

Zona este plină de magazine de unde se pot închiria costumații de epocă numite hanfu. Este un obicei pentru fetele care vizitează orașul să se costumeze așa dar și să se machieze și să-și facă părul pentru o sesiune foto.

 

Momentul mult așteptat este lăsarea serii când toată zona de la Bell Tower e plină de fete costume care caută cele mai frumoase locații pentru fotografii.

 

Seara turnurile luminate arată splendid iar toată zona din jur se umple.

 

Doamne la fotografii în hanfu

 

Seara la hotel am făcut planul pentru a doua zi. Desigur, venisem la Xi’an pentru a vedea faimoasă armată de teracotă iar dimineața următoare am rezervat un tur cu ghid acolo. Pentru seara am ales un spectacol tradițional la teatrul Tang Dynasty. Prețurile pentru tururi luate chiar de la hotel mi s-au părut foarte mici. Am avut timp pentru a servi micul dejun la hotel înainte de a pleca în tur la 8 dimineața.

 

Am avut un tur cu un grup mic de turiști, europeni și americani. Ghidul a fost prima persoană pe care am întâlnit-o în China care vorbea foarte bine engleza. De la Xi’an până la mausoleul unde se află armata de teracotă la est de oraș se fac cam 45 de minute.

 

Xi’an a fost prima capitală a Chinei unificate în anul 221 î.e.n. când împăratul Qin Shi Huang a unit regatele Chinei și a început scurta dinastie Qin care de altfel a dat și numele actual al țării. Numele antic al orașului era Chang An (însemnând Pace Eternă) iar capitala a devenit cel mai mare oraș al lumii în timpul dinastiei Han, fiind construite palate și fortificații impunătoare. Timp de mai mult de un mileniu orașul a fost capitala Chinei înainte ca orașe precum Beijing sau Nanjing să fie înființate. Bogăția uriașă a orașului era adusă pe Drumul Mătăsii. Xi’an era punctul principal de unde porneau toate rutele caravanelor către Orientul Mijlociu și către Europa și similar aici veneau toate mărfurile de export ale Chinei. Marele Chang An a decăzut începând cu secolul 13 când a fost complet distrus iar în timpul dinastiei Ming s-a ridicat un nou oraș cu numele actual Xi’an(ce se traduce Pacea Vestică).

Orașul a avut un rol importat și în timpul războiul chino-japonez, când liderii partidului Kunomintang au fost deținuți aici pentru a fi forțați să se alieze cu comuniștii în război iar mai târziu a devenit o mare metropolă și centru industrial în Republica Populară Chineză. Din punct de vedere turistic, Xi’an nu a avut vreun mare renume, până în 1974 când un fermier a descoperit un cap de lut vechi de milenii pe câmp. Mausoleul subteran al împăratului Qin Shi Huang a fost una din cele mai mari descoperiri arheologice din istorie iar armatele de arheologi veniți aici au adus la lumină peste 8.000 de soldați de lut (teracotă). Locul a devenit rapid una din cele mai mari atracții turistice din China.

Situl mausoleului se află la 50 de kilometri de Xi’an, în același loc unde s-au descoperit izvoarele termale folosite de împărații Chinei acum 2 milenii. Este un loc natural frumos înconjurat de dealuri și multă verdeață.

 

Am făcut o primă oprire la un atelier de lucrări în lut de unde puteam cumpăra soldați de teracotă de toate mărimile. Prețurile erau desigur pentru străini neobișnuiți cu costurile reale din China, un tourist trap.

 

Am aflat în schimb o mulțime de informații interesante despre construcția soldaților. Împăratul Qin a construit uriașa armată din lut pentru a cuceri lumea de după moarte. Anterior lui existau tradiții ale conducătorilor să fie îngropați împreună cu soldații (adică mulți dintre ei erau uciși), iar Qin a ales să construiască o armată ce reprezenta fidel soldații săi. Fiecare soldat de teracotă este unic și arată precum un sodat adevărat din armată. Capetele erau personalizate, dar corpurile în mare majoritate erau turnate în matrițe, erau goale pe dinăuntru și așezate pe un piedestal. Existau câteva modele standard pentru aceste statui – generalii, ofițerii, arcașii care stăteau în picioare sau pe vine, infanteria și călăreții.

 

Am prins o dimineață ploioasă la Xi’an, dar ghidul ne-a spus că era un mare noroc pentru că deși era weekend vremea făcea mulți turiști locali să își amâne vizita. Așadar nu aveam parte de mare aglomerație.

 

Accesul în complex se face pe bază de buletin. Mai exact, biletele se cumpără online, se completează datele personale și se scanează documentul la intrare. Noi veniți cu grupul dădusem datele pașaportului anterior și am trecut similar prin porți pe unde ni s-a scanat pașaportul. Cam așa se face accesul la toate marile situri turistice din China.

 

Așa arată o zi neaglomerată la Armata de Teracotă. În complex, există 3 mari cupole construite peste săpăturile arheologice, numite Pit 1,2 și 3. Există și mausoleul unde este îngropat împăratul însă acesta este interzis vizitatorilor.

 

Am început vizita desigur cu Pit 1, cel mai mare sit și probabil cel pe care îl știe toată lumea din documentare despre armata de teracotă. La intrare am dat de un blocaj pentru că sute de vizitatori se înghesuiau să facă o poză

 

Mi-am luat câteva coate bune pentru selfie-ul ăsta

 

La Pit 1 se estimează că sunt peste 6.000 de soldați de teracotă. Este doar o estimare pentru că săpăturile arheologice continuă și sunt încă mii de soldați ce urmează a fi aduși la lumină.

 

Vederi cu impresionanta armată de lut

 

Ceva mai departe de intrare nu mai e atât de aglomerat și se pot face fotografii fără să te lupți cu nimeni

 

Un soldat unic de la Chang An este călărețul înalt și slab, foarte diferit de ceilalți soldați

 

Zona din spatele cupolei este folosită pentru restaurări arheologice dar și pentru excavații continue.

Toți soldații din teracotă din mausoleu au fost descoperiți făcuți bucăți. Se spune că armatele rivale au devastat mormântul pentru a se asigura că nu vor trebui să lupte cu soldații lui Qin pe lumea de apoi. Ei au fost refăcuți bucată cu bucată de arheologi începând din anii 80.

 

Este strict interzis să te apropii de soldați iar polițiștii urmăresc vizitatorii cu mare vigilență. În 2006, un turist german a venit aici costum în soldat de teracotă, a sărit gardul și s-a așezat între soldați fiind depistat abia după câteva ore. Acesta a refuzat să se miște fiind luat pe sus de poliție. La declarații a spus că a fost fascinat din copilărie de armata de teracotă și a dorit să devină unul dintre ei. Nu au mai existat intruși de atunci, dar în turul nostru am găsit o veveriță buclucașă care s-a găsit să se joace printre statui.

 

Pit 2 este o cameră ceva mai mică unde nu s-au găsit decât câțiva zeci de soldați. Se spune că acesta era comandamentul armatei aici fiind aduși la lumină mai mult ofițeri și generali. Mi s-a părut fascinant la Pit 2 că am putut observa cu ochiul liber cum era structura mausoleului și cum au fost descoperite vestigiile.

 

La intrare în comandament stătea o caleașcă cu 4 cai și 4 călăreți, una din cele mai deosebite descoperiri de aici.

 

Vederi cu caleașca și ofițerii de la Pit 2

 

Am vizitat și al treilea Pit, care este amenajat mai mult ca un muzeu

 

Așezarea armatei de teracotă dintr-una din camere. Interesant este că toate statuile erau orientate cu spatele la mormântul împăratului, practic îl apărau pe acesta.

 

Procesul de fabricație al statuilor, pas cu pas

 

La Pit 3 este o zonă care încă nu a fost deloc excavată

 

Aici sunt expuși și câteva din statuile cele mai bine păstrate. Acesta este un ofițer cu detalii incredibile precum tresele de pe haine sau șiretul de la pantofi.

 

Un călăreț cu detalii fascinante

 

Acest arcaș pe vine este singurul soldat care a fost descoperit intact. S-au păstrat chiar și dintre culorile cu care îi era pictată armura.

 

Unul dintre cei mai importanți generali.

 

La final de tur, după vreo 3 ore am mers la un restaurant din apropiere unde desigur intrare era păzită de niște uriași de lut.

 

Masa de prânz a fost destul de internațională și am mâncat bine cu toții. Altfel, nu m-am împăcat prea bine cu mâncarea tradițională din China.

 

O amintire cu ghidul la final de tur. Chiar a fost super tare băiatul

 

Am revenit la hotel după amiaza unde am avut câteva ore de odihnă. Seara aveam rezervare la spectacolul Tang Dynasty, considerat cel mai mare show cultural (pentru turiști al Chinei). Acesta are loc într-un teatru din sudul orașului.

 

La Tang Dinasty se țin 2-3 spectacole pe seară. Am găsit sala plină de turiști străini.

 

Muzică ambientală în timp ce oaspeții servesc cina

 

Spectacolul a fost absolut fascinant, cu costume superbe, efecte speciale și momente de dans și muzică tradiționale. Showul prezintă povestea împărătesei Wu, cea mai faimoasă conducătoare din dinastia Tang și prima femeie care a condus China.

 

Showul prezintă în poveste, extinderea Chinei și aspecte ale culturilor diferite care o formează.

 

Spectacolul se încheie cu ridicarea împărătesei la ceruri și aplauzele audienței. Chiar mi-a plăcut mult spectacolul

 

La final artiștii au mers pe holul teatrului pentru a face fotografii cu turiștii

 

Am revenit la hotel noaptea târziu. Mi s-a părut incredibil că doamna de la hotel de la care rezervasem turul a rămas acolo să ne aștepta chiar dacă începuse lucrul de dimineața când am plecat în tur. A plecat acasă abia după ce a văzut că ne-am întors cu bine.

 

Nu am petrecut decât 2 nopți la Xi’an. Ultima zi am mai avut puțin timp pentru a explora câteva locuri din oraș

 

Poate cea mai sub-apreciată atracție din Xi’an este City Walls, zidurile uriașe de apărare care înconjoară tot centrul istoric. Acestea au o lungime de peste 7 kilometri. Toate marile orașe ale Chinei aveau asemenea ziduri de apărare însă cel de la Xi’an este singurul care s-a păstrat intact până în zilele noastre. Zidurile se pot admira de jos sau se poate urca pe ele de la fiecare poartă a orașului.

 

Am trecut apoi prin inima centrului vechi, zona plină de case și străduțe întortocheate. Acolo am găsit o mulțime de magazine de suveniruri dar și multe mâncătorii de stradă care mi-au cam dat stomacul peste cap de mirosuri.

 

Am găsit un magazin foarte interesant cu instrumente muzicale tradiționale unde o doamnă foarte simpatică m-a ajutat să iau un cadou pentru acasă. Ne-am înțeles desigur doar cu aplicația de traducere de pe telefon.

 

Un loc mai liniștit din această zonă este vechea moschee din Xi’an.

 

Pe la prânz am plecat spre gara de nord cu taxiul. De acolo plecam cu trenul de mare viteză către un alt mare oraș al Chinei – Chengdu. Despre cum a fost vizita în Sichuan, în partea următoare.