Acum vreo 20 de ani am văzut un reportaj turistic despre o croazieră pe râul Li din Guilin. M-au fascinat atunci peisajele fantastice pe care le-am văzut și numele localității mi-a rămas în minte ca un loc unde mi-aș dori mult să ajung cândva. Vacanța petrecută în China la începutul toamnei lui 2026 a fost, în sfârșit, ocazia de a ajunge acolo. Am avut un itinerar cu 4 opriri în China dar nu a fost întâmplător că locul unde am ales să petrec cel mai mult timp a fost chiar Guilin.
Pe lângă alte metropole mari ale Chinei pe unde mai fusesem precum Beijing, Shanghai sau Chengdu, Guilin poate fi considerat un mic orășel. Guilin are doar 2 milioane de locuitori, fiind abia al treilea oraș ca mărime din regiunea Guangxi. Numele orașului vine de la planta osmanthus, o rudă a măslinului cu fructe mai dulci, foarte comun întâlnită în regiune. Guilin este faimos în întreaga China pentru munții carstici ascuțiți acoperiți de vegetație densă, pentru pagodele sale înalte, terasele cu orez și mai ales pentru imaginile unice pe care le poate oferi o croazieră pe râul Li. Guilin este o destinație turistică de top pentru chinezi, dar nu este atât de renumită în afara granițelor țării din motive pe care nu prea le înțeleg. Pot confirma acum că am ajuns acolo, zona din jurul Guilin este unul din cele mai fascinante locuri turistice din lume.
Am sosit la Guilin după o călătorie lungă cu trenul din Chengdu. Făcusem aproape 5 ore, dar veneam de la peste 1.000 de kilometri. Am fost preluat de la gara de la vest de oraș de o mașină trimisă de la hotel iar de acolo a urmat un transfer de jumătate de oră. Deja de pe drum începeam să admir peisajele frumoase din jurul orașului.
Am stat la un hotel de 5 stele aflat chiar în centrul turistic din Guilin, aproape de toate marile atracții turistice. Tot staff-ul de la hotel a fost extraordinar de amabil. Chiar dacă nu m-am înțeles cu ei decât prin intermediul aplicațiilor translate de pe telefon, m-au ajutat mult inclusiv înainte să ajung. Încă din ziua dinaintea sosirii aveam tot planul făcut pentru cele 3 zile pline pe care urma să le petrec la hotel, cu tururi rezervate pentru fiecare zi.
Deși hotelul nu arăta cine știe ce pe dinafară, camerele erau de cinci stele și arătau impecabil.
Foarte deosebit a fost barul de pe acoperișul hotelului. Acolo puteam servi oricând un cocktail sau o gustare internațională admirând cele mai frumoase peisaje din Guilin.
Am sosit la Guilin în mijlocul sezonului turistic de vârf. Regiunea Guangxi are o climă foarte capricioasă cu ploi multe mai ales primăvara și vara și zile multe cu nor sau ceață. Septembrie și octombrie sunt lunile cu cele mai mari șanse de soare, dar nici atunci nu e nicio garanție de vreme frumoasă, ploile putând apărea oricând. Am avut mare noroc de trei zile numai cu cer senin și vreme anormal de călduroasă cu maxime de 32-35 de grade.
Vederi de pe acoperișul hotelului
Nu am zăbovit prea mult pentru că aveam programul deja făcut. Am început prima după-amiază la Guilin cu un tur cu vaporașul. Era vorba de o plimbare de o oră pe lacurile și râurile din centrul orașului printre temple și pagode. Turul se numește 2 Rivers and 4 Lakes.
Lacurile sunt la niveluri diferite de adâncime iar transportul pe apă este posibil datorită unui sistem de ecluze care permite vaporașelor să treacă de pe un lac mai jos ca nivel pe unul mai înalt.
În interiorul ecluzei unde apa este pompată pentru a ne ridica sus.
Am trecut pe sub mai multe poduri pe râul Taohua
Temple pe malul lacului Mulong
Aici am oprit puțin pentru o sesiune cu un fotograf profesionist. Pozele le-am primit la finalul turului
Turul s-a încheiat pe malul lacului Shanhu în inima orașului
Pe acest lac se află cele mai renumite pagode din oraș – Sun and Moon Pagodas
Centrul din Guilin este extraordinar de curat, îngrijit și de liniștit. Niciun moment nu am avut senzația că eram într-un oraș cât Bucureștiul de mare.
Am continuat plimbarea pe malul lacului Li, prin zona numită River Scenic Area, accesibilă doar cu un bilet electronic gratuit. Acolo este plin de turiști veniți să admire simbolul orașului Guilin – Elephant Hill. Aceasta este o stâncă săpată de apele râului care arată ca un elefant care își scufundă trompa în apă.
Mai multe poduri fac legătura cu insula Love Island de unde se pot vedea alte vederi frumoase printre lampioanele roșii
În apropierea apusului se strângea acolo din ce în ce mai multă lume
Am plecat însă mai departe chiar către Elephant Hill
Există un traseu cu scări amenajat care urcă chiar până în vârful stâncii. Este destul de greu cu peste 500 de scări dar priveliștile merită din plin.
Mai greu decât urcatul scărilor a fost să faci asta la peste 35 de grade.
Sus în vârf am admirat vederi peste râul Li și peisajul carstic din jurul Guilin
Elefantul nu are doar trompă ci are și ochi. Peștera aceasta fiind luminată noaptea
Am coborât până pe partea cealaltă a dealului de unde se poate vedea îndeaproape trompa elefantului
Am revenit din mica drumeție ud leoarcă iar o înghețată de osmanthus a fost numai bună pentru un pic de răcorire.
Seara nu am mai ieșit ci am servit cina pe acoperișul hotelului admirând un apus superb peste vârfurile cu forme ciudate.
Am avut 2 zile pline de stat la Guilin iar în fiecare dintre ele aveam rezervat câte un tur. Sunt multe variante pentru care puteam opt, dar pentru diversitate am ales, pe lângă croaziera pe râul Li care este o experiență obligatorie la Guilin, o excursie la satele tradiționale cu terase de orez din Longji.
Am plecat în tur pe la 8 și jumătate dimineața. Trebuia să plecăm mai devreme, dar șoferul a încurcat hotelul și ne-a dus în altă parte. Ne-am găsit în cele din urmă și am plecat spre Longji, loc aflat într-o zonă montană la nord de oraș, la vreo 2-3 ore de mers cu mașina.
După un drum cu emoții pentru că șoferul nostru conducea microbuzul ca o mașină de curse și se tot băga în depășiri periculoase. Acolo am trecut pe la centrul de vizitatori pentru a ne fi verificate pașapoartele iar apoi am intrat în valea Longji, zonă aflată în patrimoniul mondial UNESCO.
Am urcat mai întâi cu mașina pe dealuri până la satul Youlong. Acolo se află unul din locurile panoramice cele mai frumoase.
Vederea cu terasele cu orez este magnifică
Aceste terase au fost create cu peste milenii în urmă și asigurau hrana comunităților din vale.
Apa vine din izvoare naturale, iar un sistem complex o distribuie și irigă toate terasele. Aceasta este o moară tradițională din zona Longji
Astăzi se cultivă și altele pe terase în afară de orez, iar cel mai comun fruct din vale este maracuja, fructul pasiunii. Desigur că am mai gustat de multe ori, dar nu cred că am mai văzut vreodată cum arată planta.
Am cumpărat câteva fructe de la o doamnă foarte simpatică
Înapoi în vale am trecut prin satul Huangluo, un fel de capitala zonei, cea mai mare așezare de aici. La Huangluo se pot vedea multe case mari, bogate construite integral din lemn. Aici este și zona unde turiștii se opresc pentru a servi prânzul la unul din restaurante.
La plimbare la pas, pe străzile din inima satului
Huangluo este renumit pentru femeile cu părul lung. Multe din acestea nu și-l taie toată viața. Există și un spectacol unde pot fi admirate dansând, însă ni s-a părut puțin deplasat așa că am zis pas
Ne-am plimbat puțin pe râul care traversează satul. De pe podul de lemn se pot vedea cele mai frumoase vederi
Cea mai mare construcție din Huangluo este uriașul muzeu dedicat științei și tehnologiei. Nu am înțeles, sincer, ce căuta acolo
Mai departe, am continuat turul pe serpentine către cel mai îndepărtat punct al văii, spre satul Dayao
La Dayao este un centru de vizitatori mare de unde pleacă telegondolele spre cele mai renumite terase de orez ale Chinei, aflate la peste 1.000 de metri altitudine.
Șoferul ne-a adus biletele dus-întors și la scurt timp, am început să urcăm peste satul Dayao
Urcarea cu gondola a durat cam 20 de minute. Vederile sunt senzaționale. Am mai văzut terase de orez în Vietnam sau în Bali, dar nimic comparabil cu ce era aici. Era și momentul ideal al anului pentru a vedea orezul chiar înainte de recoltă
În vârful muntelui este amenajată o zonă turistică cu magazine și restaurante. Acolo am servit masa și apoi am pornit la plimbare admirând peisajul de vis
Doamne îmbrăcate în costume tradiționale stau și ele la fotografii
Vederi cu Longji Rice Terraces, fără alte comentarii
Există și un traseu turistic amenajat chiar printre terasele cu orez. De aproape poți vedea mult mai bine câtă măiestrie și migală a fost necesară pentru a le întreține de peste 2.000 de ani încoace
Aveam oră fixă de întâlnire, astfel că după 2 ore ne-am întors la telegondole pentru a reveni la parcare.
Din păcate, unii s-au gândit că sunt ei mai breji și au vrut să se întoarcă pe jos. E enorm de mult de mers pe jos astfel că a trebuit tot grupul să-i așteptăm mai mult de o oră pentru a putea pleca înapoi la Guilin.
Am ajuns înapoi în oraș la lăsarea nopții
Seara am mai avut timp pentru o plimbare la pagodele Soarelui și Lunii de pe lacul din centrul orașului.
Pagoda Lunii se află pe mal și am intrat la ea printr-un culoar luminat de lampioane colorate
Pagoda are 8 etaje și nu a fost deloc ușor de urcat pe scări (pe căldură) până în vârf, dar tot am făcut-o
Pagoda Soarelui văzută de sus
La cealaltă pagodă se ajunge printr-un tunel săpat pe sub apă
Spre ciuda mea, după ce mă cățărasem să ajung în vârf, am văzut că la pagoda soarelui se putea urca cu liftul. Mai mult, aveau și aer condiționat.
Vederea din vârf, de data asta fără niciun efort
Zona de fotografii de pe malul lacului
Bazarul de noapte, locul cel mai animat din Guilin în fiecare seară
Rămășițe din orașul antic înconjurate de ziduri, frumos luminate noaptea
Dimineața următoare am pornit în excursia mult-așteptată pe Râul Li. Sunt multe opțiuni pentru această excursie, se poate face o croazieră de 4 ore, de 6 ore, de 8 ore sau se poate rămâne peste noapte la Yangshuo, un oraș extrem de pitoresc la sud de Guilin. Pentru că nu aveam mult timp și voiam să văd locuri cât mai diferite, am ales o excursie combinată care includea transportul cu autocarul până în inima peisajelor carstice de pe râul Li, apoi o croazieră cu vaporul, apoi o plimbare cu canoe, un drum cu mașinuțe electrice prin sate și o plimbare prin pitoresc sat XingPing.
La 8 dimineața, am pornit la drum cu un autocar plin de chinezi. N-am înțeles nimic din ce a povestit ghida tot drumul dar am dat în schimb de un turist local care vorbea engleză și am stat să povestim pe drum.
După o oră de drum, se vedeau deja primele peisaje cu malurile neobișnuite ale râului Li. Dealurile carstice se numesc geologic fencong și fengling. Au forma ciudată a unor conuri și s-au format prin eroziune acum peste 10 milioane de ani. Asemenea dealuri se pot vedea în toată regiunea Guangxi și mai departe în Vietnam până la faimosul golf Ha Long. Zona dintre Guilin și Yangshuo, pe malul râului Li, prezintă cea mai mare densitate a acestora, mai ales formațiunile fengling fiind cu zecile de mii aliniate pe malul apei, formând niște peisaje absolut unice în lume.
Autocarul ne-a lăsat la Shengli de unde am pornit să ne îmbarcă pe vapor
Fluturi uriași într-o grădină de pe malul râului
Ne-am îmbarcat pe un vapor foarte luxos. Din nou, aveam bilete rezervate pe bază de pașaport iar documentele ne-au fost verificate la intrare. Biletele primite aveau inclusiv locuri și fiecare am fost conduși de personal către mesele noastre.
Așa arăta interiorul elegant al vaporului. Pe drum mi-am făcut o prietenă foarte bună, pe Messy, fetița de 5 ani a domnului cu care am stat la povești pe drum și care vorbea și puțin engleza. Ea era fascinată de părul de mâini și cu ocazia asta am realizat că asiaticii nu au așa ceva.
Croaziera a fost un vis. Am avut toate serviciile la bord, iar de pe platforma vasului puteam admira cele mai frumoase peisaje. Li River este absolut fascinat.
Cu cât înaintam mai mult, parcă cu atât erau peisajele din ce în ce mai spectaculoase
După o oră și jumătate de croazieră am sosit la Langshi unde urma să debarcăm
Mai departe, excursia includea o plimbare de încă o oră și jumătate cu canoe. Am fugit la noul debarcader în îndemnurile agitate ale ghidei… pentru că aveam o oră fixă de plecare.
Nu am mers însă cu canoe tradiționale cu vâsle pentru că ne-ar fi luat ore bune să străbatem traseul până la Xingping
Am mers cu bărci cu motor, construite cumva asemenea ambarcațiunilor tradiționale. Am plecat la drum iar pe barcă, am stat cu Messy să am grijă de ea, ca părinții să se bucure și ei mai mult din plin de vederi.
Am plecat în convoi de bărci mai departe, cred că eram în total vreo 30.
Ce am văzut mai departe este fără nicio exagerare unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din lume. Zona aceasta de pe râul Li mi se pare absolut fantastică și greu de înțeles cum de nu este una dintre cele mai mari atracții turistice din lume.
Multe dintre dealurile cu forme mai ciudate au fost denumite de localnici după animalele sau plantele cu care se aseamănă. Am văzut Apple Mountain, Dragon Hill, Crocodile Mountain și multe altele. Cel mai faimos deal de pe râul Li se numește 9 Horses Mountain și este unul dintre cele mai mari dealuri de pe malul apei.
Reușiți să vedeți cei 9 cai? Eu nu am văzut decât vreo 3.
Până am sosit la Xingping nu ne mai săturam de peisajele magice
După ce am coborât la sol, am fost așteptați de autobuze electrice care ne-au dus până în inima satului
Centrul din Xingping, considerat unul dintre cele mai frumoase sate ale Chinei
Chiar la intrarea în sat, pe malul râului, este una din cele mai faimoase priveliști ale Chinei, unde lumea stă la coadă pentru o fotografie.
Acest peisaj faimos este reprezentat chiar pe bancnota de 20 de Yuan, iar o poză cu bancnota aici este obligatorie
La plimbare pe străzile pitorești din Xingping
La final de tur am fost duși la un restaurant din Xingping. Familia cu care mă împrietenisem m-a invitat la masă să servim împreună feluri tradiționale din Guangxi. Problema mea e că stomacul meu nu se înțelege prea bine cu mâncarea chinezească, mai ales cu feluri mai ciudate, dar din respect nu puteam refuza. Am servit alimente deosebite, ciorbă de gheare de pui făcută în trunchi de bambus, ceva din creier și fudulii de porc și un fel cu o carne pe care n-am putut-o identifica. Să zicem că am zâmbit mult și am înghițit în sec.
La final de tur ne-am luat la revedere, pentru că unii turiști mergeau mai departe spre Yangshuo
Noi am revenit la Guilin, admirând iar de pe drum peisajele carstice
La Guilin, am mai avut timp de o ultimă vizită – am mers la Reed Flute Cave, peșteră aflată la vreo 20 de minute de centrul orașului. Se apropia ziua națională a Chinei iar toată zona era acoperită cu decoruri patriotice.
Peștera se poate vizita numai în tururi cu ghid, dar acestea au plecări foarte dese. Desigur tururile sunt numai în limba chineză
N-am înțeles nimic din ce a spus ghida, dar am văzut câteva camere de-a dreptul fascinante. Chinezii au obiceiul de a lumina colorat peșterile și chiar dacă este puțin cam kitsch, unele formațiuni din peșteră arătau chiar frumos.
Camera cea mai mare de la Reed Flute Cave
Am încheiat ziua pe terasa hotelului, admirând priveliștile din Guilin de la care parcă nu voiam să-mi iau la revedere.
Mă bucur mult că am ales Guilin pentru a petrece cea mai mare parte din vacanța în China. Este locul care de departe mi-a plăcut cel mai mult, chiar îmi părea rău că n-am stat mai mult. Dimineața următoare am revenit la gara trenurilor de mare viteză pentru a pleca spre ultima oprire înainte de întoarcerea acasă – marea metropolă Guangzhou
