Circuit în Elveția – Partea 1 – De-a lungul lacului Geneva

Nu știu alții cum sunt, dar eu iubesc muntele… În facultate am stat câteva luni la Torino și acolo eram fericit să văd Alpii de la geam sau în capătul fiecărei străzi. Pur și simplu munții îmi dau o stare de bine. În Bucureștiul aglomerat în care locuiesc nu prea am ocazia să îi văd, dar sunt bucuros de câte ori am ocazia să fac o plimbare pentru o drumeție sau pur și simplu să mă bucur de peisaj. Mă simt bine când ajung la munte și am o senzație de sănătate și liniște.

La noi în România avem munți spectaculoși și peisaje minunate, rare în lumea întreagă de care încerc mă bucur oricând am ocazia. Cu tot patriotismul însă, trebuie să recunosc că exista o țară care are într-adevăr munți mai frumoși și niște peisaje incredibile. Chiar dacă nu au diversitatea de la noi, când vine vorba de munți, Elveția este incredibilă – fiind probabil țară cu cele mai spectaculoase peisaje montane din lume. Am ajuns de 3 ori deja aici și pentru mine Elveția este un loc cu adevărat minunat în care mă simt mereu excelent.

Există o carte scrisă de o autoare elvețiană, Johanna Spyri, care întruchipează foarte bine ce spuneam mai sus. Heidi este o carte despre o fată orfană crescută într-un sat de munte din Elveția de către bunicul ei. Ea este forțată de mătușă să se mute la Frankfurt, pentru a avea grija de fata unor stăpâni bogați și pentru a-i aduce un venit bun. Fata bogată, pe nume Clara, suferă de o boală gravă și nu poate să meargă. Heidi duce mult lipsa munților chiar dacă se împrietenește cu Clara. Încearcă să îi mai vadă urcând în turnul catedralei din oraș însă în cele din urma este trimisă acasă în munți din cauza suferinței unde trăiește fericită împreună cu bunicul. Heidi reușește după multe insistențe să o aducă și pe Clara la munte, iar aceasta venind aici se vindeca. E o carte pentru copii dar cred că simbolizează foarte bine ce spun și mai în glumă, mai în serios, chiar cred că aerul curat și peisajul de la munte poate vindeca multe boli. Revenind la Elveția, o dată ajunși într-un sat de munte de aici cred că v-ar fi și vouă foarte ușor să înțelegeți dorul de casă al lui Heidi.

În Elveția se găsește o stațiune montana unde mi-am dorit de mult timp să ajung. Orășelul Zermatt, aflat în mijlocul Alpilor la poalele maiestuosului Matterhorn e unul din cele mai pitorești locuri din Europa. Nu există un aeroport foarte aproape de Zermatt. Distanța nu este foarte mare până la Milano, dar un aeroport convenabil dacă vrei să vezi și alte locuri este la Geneva. Până vara trecută nu existau zboruri directe din București la Geneva. Wizz Air a introdus zborul prin primăvara 2013 și după câteva luni a apărut și zborul Tarom. Când s-a lansat inițial cursa Wizz Air am zis că nu trebuie ratată mai ales la un preț bun cum sunt toate zborurile la lansare. Așa că am luat bilete pentru iunie la prețul excelent de 130 lei dus-întors de persoană.

Cum spuneam, din Geneva până la Zermatt se mai pot vizita multe așa că am făcut un traseu pentru cele 3 zile, în care ajungeam vineri dimineața și plecam luni dimineață. Cel mai bun mod de a vedea Elveția cu un grup este cu mașina, iar noi am închiriat o mașină pe perioada călătoriei direct din aeroport. Elveția are multe autostrăzi și între orașele mari se poate ajunge destul de repede. La rezervarea din timp la rental car, am găsit un preț bun, 120 de euro pentru 3 zile, însă mâncarea și cazarea sunt foarte scumpe. Am găsit totuși hoteluri bune până la urmă cam la o suta de euro pe noapte pe camera și planul era complet.

Prima zi plecam direct din Geneva pe malul lacului Leman până la Berna unde înnoptam. Apoi traversăm munții spectaculoși prin Interlaken spre Zermatt. La Zermatt nu este permis accesul cu mașina, dar am găsit o pensiune superbă în ultima localitate unde se poate conduce, Tasch. La final urma să rămânem în Geneva pentru a ajunge la zborul de dimineață.

Traseul planificat

Prin iunie anul trecut ploua de săptămâni întregi peste toată Europa. Mai mult, în Elveția tocmai fuseseră inundații mari cu victime și pagube materiale și evident ploua necontenit. În ziua dinaintea plecării noastre, prognoza s-a schimbat mult și după o lună de ploaie fără oprire urmau câteva zile cu soare, ba chiar se anunța ceva caniculă. Așa s-a întâmplat ca după griji făcute pentru cât de mult o să ne ploua am ajuns să nu vedem un strop de ploaie, ba chiar a fost prea cald.

După un peisaj superb văzut din avion, plutind peste Alpi am ajuns dimineața la Geneva. Am luat repede din aeroport mașina rezervată și am plecat direct la drum. Urma să mergem pe malul lacului din Geneva până la Montreaux iar de acolo pe lângă munții Jura spre Berna.

Câteva lucruri despre Geneva. Este al doilea oraș al țării ca mărime după Zurich având o jumătate de milion de locuitori și este cel mai important din partea franceză a Elveției. Cel mai cunoscut de turiști loc din Geneva este probabil Jet d’eau, uriașul jet de apă aflat în mijlocul apei. Am dat o plimbare pe malul lacului până acolo, dar în rest nu am văzut mare lucru din oraș. Ca primă impresie, mi s-a părut un oraș modern și sobru, dar am stat doar câteva ore și e greu să am o părere. Oricum, în apropiere se află locuri fantastic de frumoase, iar când voi reveni am de gând să rămân mai mult aici.

Lacul Geneva (sau Leman) se întinde printre Alpi de la orașul Geneva până în apropiere de Montreaux, fiind împrejmuit de cantoanele Geneva, Vaud și Valais la nord și de Franța la sud. Este unul din cele mai mari lacuri de Europa de vest, iar pentru elvețienii care nu vor să se aventureze prea departe în țări vecine vara este zona lor de relaxare „la plajă”. Am mers astfel pe drumul pe lângă lac de la un capăt la altul.

Autostrăzile din Elveția se finanțează pe bază de vignetă și nu exista stații de taxare. Sunt mai multe limitări de viteză și zone aglomerate, dar în general am mers repede și nu am avut nicio problema. Am plecat la drum pe autostrada Geneva – Lausanne. Mai întâi, am făcut o scurtă oprire la Nyon, oraș cunoscut pentru că aici se află sediul UEFA. Nu pentru asta am oprit acolo, ci pentru a vedea centrul vechi, unde se află un mic castel pe malul lacului. Castelul nu a fost tocmai impresionant, dar priveliștea e foarte frumoasă și la fel străduțele înguste din apropiere.

De aici am mers mai departe la Lausanne, capitala cantonului Vaud și centru universitar important. Aici se află cea mai mare universitate din Elveția dar și sediul comitetului olimpic internațional (CIO). Orașul mai este cunoscut la noi pentru că aici se afla tribunalul de apel sportiv de care se aude des, mai ales cu scandalurile din fotbal. După o masă bună am mers să vizitam catedrala din Lausanne. Catedrala este construită în vârf de deal și priveliștea de aici este spectaculoasă, la nord fiind munții Jura și la sud lacul și versantul francez. N-am putut să nu urc în turnul catedralei să admir orașul de sus. Am avut și (ne) norocul să înceapă clopotele exact când ajungeam în vârf, dar după câteva minute mi-a revenit auzul la normal 🙂

Am mers mai departe de aici pe malul lacului către Vevey. Pe drum se află podgorii renumite, vinul din zonă fiind de mare prestigiu. Vevey este un mic orășel luxos pe malul lacului, cunoscut și pentru mai multe staruri care au locuit aici. Charlie Chaplin și-a petrecut ultimii ani din viata la Vevey, în oraș aflându-se mai multe monumente în onoare sa. De asemenea, este locul unde s-a inventat ciocolata cu lapte și se unde află sediul principal Nestle. Mi-a plăcut mult faleza din Vevey cu statuile sirenelor care ies din mare și cu sutele de lebede și rațe sălbatice care înotau printre ele.

Nu departe de Vevey, la est se află Montreaux. Aceasta este cea mai cunoscută și cea mai luxoasă stațiune de la lacul Geneva. Multe vedete de la Hollywood sau monarhi europeni au case de vacanță aici. Mai departe pe lac am ajuns la castelul Chillon, unul din cele mai vizitate locuri turistice ale tarii. Castelul, evident construit pe lac, este o bijuterie arhitecturală și a fost făcut faimos de Lordul Byron care i-a dedicat mai multe poeme.

Aproape de castel este coada lacului. De acolo ne-am întors ca să mergem pe autostradă către Berna Drumul nu a durat mai mult de două ore și am ajuns în capitala Elveției seara. De la Geneva la Berna am mers mai mult prin văile din apropierea munților, dar de aici încolo urma să intram în inima lor. Despre Berna și Berner Alps o să povestesc în partea următoare.

Începem coborârea deasupra Alpilor