Circuit în Elveția – Partea 2 – Capitala Berna, Berneralps și trecătoarea Grimsel

Vă spuneam că Elveția tocmai trecuse printr-o lungă perioadă de ploi și inundații. Pe lacul Geneva am avut ceva nori dar de când am ajuns la Berna până la sfârșitul călătoriei a fost numai soare, ba chiar spre finalul călătoriei am avut parte și de caniculă.

Am ajuns după masă în capitală și de la hotel am plecat imediat la plimbare. Berna, cu toate că este un oraș mai mic decât Zurich sau Geneva este capitala țării. Aici se află parlamentul și guvernul Elveției. La Berna se vorbește mai ales germana, mai exact dialectul bernez al limbii. Este un oraș micuț dar cu un farmec deosebit. Este construit pe o zonă deluroasă pe malul râului Aare. Centrul vechi al orașului, aflat în patrimoniul UNESCO, are aspecte medievale dar în același timp este foarte cochet.

Am mers mai întâi pe strada principală a orașului. Strada este împodobită cu steagurile tuturor celor 26 de cantoane ale țării și se întinde de la podul vechi peste râul Aare până la turnul cu ceas. Zytglogge, turnul cu ceas construit în secolul 13 este unul din simbolurile orașului. Aici la fiecare oră fixă se strâng pâlcuri de turiști ca să vadă spectacolul statuetelor dansatoare ale ceasului, fiind unul din cele mai complexe mecanisme din lume. După ce am asistat la spectacol, am mers mai departe către catedrala gotică. Fațada vestică a catedralei, veche de șase sute de ani, impresionează prin detaliile sculpturilor care reprezintă ultima judecată. La întoarcere ultima oprire a fost la Barengraben, groapa cu urși. Aceasta e o altă mare atracție pentru Berna, multi turiști venind să vadă urșii. Ursul e simbolul local, reprezentat și pe steagul cantonului Berna. Mai mult, conform legendei un urs a dat numele orașului, de la substantivul bär din germană.

Pot spune că Berna este poate cea mai atipică capitală europeană și nu are nimic în comun cu agitația și aglomerația din marile orașe. Aici e mult mai mult liniște, aerul este curat, oamenii relaxați, iar singurul lucru care iți amintește de trecerea timpului este celebrul ceas al turnului.

A doua zi dimineața am plecat către munți. Zona aflata la sudul Bernei se numește Berneralps (Alpii Bernezi), o regiune muntoasă cu peisaje superbe, unde se găsesc zece vârfuri de peste 4000 de metri. Am plecat din Berna pe autostrada către Interlaken un drum pe care cu cât avansezi mai mult cu atât peisajele sunt mai minunate.

Primul oraș pe lângă care am trecut a fost Thun. Nu plănuisem inițial să facem o oprire acolo. Am oprit pentru a lua masa și am avut o mare surpriză. Thun e un orășel superb, o mică bijuterie ascunsă. Centrul vechi este construit între două brațe ale râului Aare și fiecare casă e împodobită cu flori. Thun are și un castel medieval care tronează deasupra centrului vechi de pe vârful unui deal.

De aici până la Interlaken se întinde lacul Thun. Am făcut și un popas pe malul lacului pentru a admira peisajul. Nu după mult timp am ajuns la Interlaken, una din principalele stațiuni de munte din Elveția. Numele locului e sugestiv și vine de la faptul ca orașul se afla între două lacuri – lacul Thun și lacul Brienz. În oraș tocmai se ținea un mare festival rock și tot centrul era plin de tineri și multe multe motociclete. Am găsit cu greu o masă unde am luat prânzul admirând peisajul de munte. Aproape de Interlaken se află Jungfrau, unul dintre cei mai spectaculoși munți din Alpi.

De la Interlaken trebuia străbătut lanțul muntos înalt pentru a putea ajunge către Zermatt. Există două variante de a străbate munții, fie prin uriașul tunel de peste 40 de kilometri Lotschberg urcând mașina în tren, fie prin înalta trecătoare Grimsel care pornește pe valea Ronului și apoi traversează Alpii Bernezi la peste 2000 de metri. Pentru că trecerea munților prin tunel nu prezenta niciun farmec deosebit chiar dacă era mai rapidă am ales să mergem pe Grimsel Pass, mai ales după multe recomandări ale localnicilor din Interlaken care ne-au spus de frumusețea peisajului.

De la Interlaken se cam termină autostrada și începe drumul de munte. Trecătoarea Grimsel leagă Berneralps de la orășelul de munte Meiringen până la Goms pe partea cealaltă a munților în cantonul Valais. Alegerea de a merge s-a dovedit a fi una excelentă iar peisajele sunt pur și simplu superbe. Din ghețarii uriași care domină valea se scurg sute de cascade. Lacurile montane au fiecare altă culoare și cu cât urcam mai mult sunt mai spectaculoase. Condusul pe serpentine e o experiență fantastică în sine, iar mie unul mi-a plăcut la nebunie. Trecătoarea este închisă multe luni pe an. În apropiere de vârf, zăpada strânsă de pe drum avea pe alocuri și 4-5 metri – și eram în mijlocul lunii iunie. În vârf se află câteva pensiuni unde turiștii rămân pentru a merge în drumeții sau fac un popas pentru a admira frumusețea vârfurilor. Pot lăsa imaginile să vorbească mai mult despre trecătoare, dar au fost într-adevăr câteva ore de drum superbe.

După multe alte serpentine la coborâre am ajuns în regiunea Valais. Din orășelul Visp se separă de la drumul principal calea către Zermatt. Cum mașinile sunt interzise în Zermatt am oprit la cazarea noastră din satul Tasch, ultimul oraș în care e permis accesul cu mașina. Ziua următoarea urma să luam trenul Matterhorn express către Zermatt.

Podul peste râul Aare din Berna