Revelion în Macedonia

De mulți ani nu am mai făcut revelionul în țară. În liceu sau facultate obișnuiam să ne strângem grupuri mari puși pe petrecere, să închiriem o cabană, de obicei prin Rucăr, Moeciu sau Bran și vreo 4-5 zile să facem grătare și chefuri. Cu trecerea timpului a fost din ce în ce mai greu să ne strângem foarte mulți și obiceiul a trecut. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de restaurant pentru revelion, iar de stat acasă nu s-a pus problema, așa că de mai mulți ani încoace am făcut plimbări în afara țării. De ce în afara țării? În primul rand din pasiunea de a vedea locuri noi pe unde n-am mai fost. În al doilea rând, pentru că deși avem o țară superbă și locuri excepționale de petrecut sărbătorile, de revelion locurile cu condiții bune la noi costă enorm, majoritatea chiar fiind sold out cu multe luni în avans. Am preferat până acum să mergem cu mașina, pentru că am considerat că de sărbători e mai complicat cu avioanele și fiindcă mai mereu am hotărât destinația în ultimul moment. Ultimii ani am petrecut revelionul la Istanbul, Bansko, Innsbruck, Pamporovo sau Ohrid .

Aici o să vă povestesc mai multe de revelionul petrecut în Macedonia, la Ohrid. N-aș putea să spun că Macedonia e un loc extraordinar pentru a petrece revelionul (nici vorbă), dar pot să spun că Macedonia e o țară pe care ar trebui neapărat să o vizitați. Nu sunt multe locuri unde am mai găsit oameni atât de primitori și pot spune că țara mi-a intrat în suflet și m-as întoarce cu drag acolo oricând. Cu toate că Skopje este capitala țării, cel mai important oraș turistic din Macedonia este Ohrid, aflat pe malul lacului cu același nume, foarte aproape de granițele cu Grecia și Albania. Acolo am și decis să mergem.

În primul rand cum se ajunge la Ohrid cu mașina. Drumul de la București la granița cu Macedonia durează cam 6 ore și jumătate, iar de acolo se mai fac încă 3-4 ore până la Ohrid. Cel mai rapid este prin Ruse, Plevna, Sofia. De la Sofia se merge spre Kyustendil, de acolo se trece granița peste munți, iar după vreo 60 de kilometri intrați pe autostradă. Pentru o țară așa mică, Macedonia stă bine la capitolul drumuri, cu peste 300 de kilometri de autostradă. Continuați pe autostrada A1 ocolind Skopje pe centura (da, Skopje are autostradă de centură) până la Kilevo unde urmează ultimii 60 de kilometri de drum prin munți. La dus am făcut cam 11 ore cu tot cu pauze, iar la întors am rămas o noapte la Sofia pentru un drum mai puțin obositor.

La Ohrid am rezervat un apartament cu vedere la lac la o pensiune de 4 stele pentru numai 30 de euro pe noapte (da, de revelion!). Pensiunea ( Villa Rustica ) a fost deosebită și o recomand tuturor care au în plan să ajungă acolo. Patronul e un om incredibil de primitor și prietenos.

Macedonia s-a desprins din fosta Iugoslavie în 1993. S-a dezvoltat economic destul de încet după și a rămas în urma celorlalte state. În ultimii ani însă, datorită unei politici foarte deschise către investiții externe a crescut mult, fiind considerată una din țările europene cu cele mai bune condiții pentru investitori datorită taxelor reduse și numeroaselor facilitați legislative. Poate ați auzit de multe ori că țării i se spune FYROM (Former Yugoslav Republic of Macedonia) și nu simplu Macedonia. Asta se datorează unei dispute încă deschise cu Grecia, care consideră numele o insultă la adresa Macedoniei istorice (în mare parte aflată în Grecia de azi) și nu acceptă folosirea numelui. Există o dispută chiar și în privința steagului, asemănător cu cel al Macedoniei antice. Este o disputa încă nerezolvată, dar din punct de vedere al macedonenilor, ei sunt urmașii lui Alexandru cel Mare. Adevărul e probabil undeva la mijloc, Alexandru s-a născut aproape de Salonic-ul modern dar Macedonia antică includea nu numai nordul Greciei ci și parte din FYROM de astăzi.

Ohrid este unul din cele mai vechi orașe ale țării renumit pentru peisajele superbe fiind aflat pe malul lacului omonim și înconjurat de munți înalți dar cunoscut mai ales ca Ierusalim-ul Balcanilor. Ohrid a fost unul din cele mai mari centre ale ortodoxiei și a avut un rol major în creștinarea țărilor din regiune. Se spune că la Ohrid existau 365 de biserici, una pentru fiecare zi a anului.

Sfinții Chiril și Metodiu provin din Macedonia veche. Sunt 2 frați care s-au născut la Salonic în secolul 9 și au studiat la Roma și Constantinopol. Ei au inventat alfabetul chirilic și au început creștinarea popoarelor slave. Doi dintre ucenicii lor, sfinții Naum și Clement au înființat școala literară din Ohrid, făcând ca arhiepiscopia de aici să devină unul din centrele principale ale ortodoxiei slave. Multe manuscrise religioase în chirilică au fost redactate aici iar importanța bisericii din Ohrid a crescut, devenind unul din locurile cele mai sfinte pentru bulgari și apoi pentru o perioadă din secolul 12 fiind cel mai important centru din Balcani, învățații de aici răspândind creștinismul chiar mai la nord către popoarele din Valahia, Moldova și mai departe până în Rusia. Alfabetul chirilic este și azi folosit în Macedonia dar și în Bulgaria, Serbia, Rusia sau Ucraina.

Pe lângă toate bisericile, cetățile și ruinele care se găsesc aici, Ohrid are mult mai multe de oferit. Vara există mai multe plaje amenajate pe lac pentru turiști iar în munții din apropiere se poate face alpinism sau schi. Pe lac se fac plimbări cu vaporul, fiind în același timp un loc unde trăiesc foarte multe specii endemice de pești. Există în Ohrid o mulțime de hoteluri și pensiuni pentru toate gusturile, numeroase cluburi și puburi și mai ales o mulțime de restaurante cu specific local. Mâncarea din Macedonia este o îmbinarea între specificul balcanic și cele turcesc și grecesc. Fie lângă un pește la grătar bun, fie lângă un kebab nu pot lipsi tradiționalele Sopska salad (salata de vară proaspătă), Tavce-gravce (un fel de ghiveci cu fasole, ceapa și ardei) și cel mai important nelipsita rakija (tărie făcuta de obicei din prune sau piersici).

Am vizitat o mulțime de biserici în Ohrid, cele mai importante fiind Sf. Sofia, Sf. Bodgorica Previlpeta și Sf. Ioan Kaneo. Alte locuri care merită văzute sunt teatrul antic, ruinele bisericii Sf. Pantelimon și mai ales cetatea regelui Samuil. Cetatea, una din cele mai vechi care încă se mai păstrează în Balcani, este construită în vârful unui deal de unde se vede o priveliște excelenta asupra orașului, lacului și munților din jur.

Într-una din zile am făcut o plimbare la Mănăstirea Sf. Naum, aflată la 50 de kilometri la sud de oraș pe malul lacului și lângă granița cu Albania. Mănăstirea este în prezent cel mai important lăcaș de cult din Macedonia și este vizitată zilnic de mii de pelerini. Pe aici trece și râul care a format lacul Ohrid iar peisajul din jur e minunat. La restaurantul de lângă mănăstire am mâncat cel mai bun pește. Nu departe se află și muzeul arheologic Ohrid, un muzeu modern construit pe apă. Din păcate era închis când am fost, dar am înțeles că merită vizitat.

Dacă tot eram lângă graniță am zis să dăm și o fugă până în Albania. N-am mai intrat niciodată în Albania și nu prea știam la ce să mă aștept. Tot ce știam sunt povești despre izolarea în care a fost ținută țara și despre sărăcia în care se află. Știam că dictatorul Hoxha a închis granițele țării, a umplut-o de tunuri și buncăre și a interzis orice religie distrugând moschei și biserici. Mai știam și că din cauza izolării, natura și tradițiile s-au păstrat neatinse de globalizare și turism și că dintr-un motiv pe care nu-l cunosc sunt mult asemănări între limba albaneză și română. E totuși o țară care s-a deschis în ultimii ani și în ultimii ani s-a dezvoltat destul de mult.

La vama macedoneană nu era nimeni, a trebuit să căutăm după vameș ca să vina să ne lase să trecem. La vama albaneză era parcă o mirare generală să vadă o mașină cu număr de România. Nu ne trebuie viza pentru Albania, însă vameșii s-au consultat îndelung dacă ne trebuie sau nu. Au concluzionat că nu. Prima impresie în Albania am avut-o imediat după vama, când s-a terminat asfaltul. După ce depășim cu greu câteva căruțe revenim pe asfalt, cel puțin pe cea mai mare parte a drumului. După 10 kilometri am ajuns în orașul Pogradec. Pogradec se află și el pe malul lacul Ohrid, peisajul de aici fiind la fel de frumos. În oraș însă, în afară de un hotel și două terase mai de doamne ajută nu era mare lucru de văzut, așa că după vreo 20 de minute am hotărât să facem cale întoarsă. Am rămas cu două impresii: toți localnicii se uitau urât la noi (poate a fost doar o impresie fiind puțin mai precauți la prima vizită) și cel puțin două treimi din mașini sunt Mercedes construite intre 1970 și 2000. Înapoi la vama din Macedonia, am fost întrebați dacă nu am fost primiți. Am spus că am fost dar ne-am întors repede. Vameșul a zâmbit și ne-a spus „Welcome back to Macedonia”. Mi-ar plăcea totuși cândva să văd Albania mai mult, țara care anul trecut a fost aleasă cea mai bună destinație mondială a anului de către Lonely Planet, mai ales din cauză că nu prea a fost atinsă de turismul în masă și oferă locuri deosebite, încă neschimbate și necunoscute.

În noaptea de revelion am fost la un concert în piața orașului după ce am mâncat bine la un restaurant din oraș. La concert, de muzică populară evident, am dansat în hore cu sute de oameni până târziu în noapte.

Ce mi-a plăcut însă cel mai mult în Macedonia sunt oamenii. E greu de explicat ce anume. Sunt deschiși, sinceri și foarte prietenoși. Cam peste tot pe unde am fost în Ohrid, cineva a intrat în vorbă cu noi încercând să ne ajute cu informații și cu sfaturi sau să ne întrebe de unde venim și să încerce să afle lucruri despre cum e la noi în țară și ce părere avem despre Macedonia. Am fost invitați la masă acasă la oameni pe care de-abia ii cunoscusem sau am primit din partea casei ceva la orice restaurant unde am fost. Nimeni nu a avut niciun fel de așteptare de la noi, ci doar erau fericiți să ne cunoască și să ne facă să ne simțim bine la ei în țară. La plecarea de la pensiune am primit chiar și cadouri de la gazda.

La plecarea spre casă am făcut și o oprire la Skopje mai ales pentru cumpărături. Poate am uitat să spun, dar Macedonia e o țară extrem de ieftină. Așa că am umplut portbagajul cu tot felul de bunătăți pentru acasă și după o seară de odihnă la Sofia ne-am întors în țară.

Pe drum în Bulgaria