Călătorie în Asia de Sud-Est – Partea 6 – Ultima zi în Phuket și Putrajaya

După povestea cu excursia din Phang Nga am rămas dator să vă ofer mai multe informații despre Phuket și despre Thailanda în general.

Thailanda este una din țările din Asia cele mai vizitate de turiști. Este renumită pentru plajele cu nisip fin, pentru peisaje deosebite, temple spectaculoase și pentru viata de noapte din stațiuni. Cele mai vizitate locuri sunt capitala Bangkok, stațiunea învecinată Pattaya, insulele Phuket și Ko Samui sau regiunea Chiang Mai din nord. Eu până acum am ajuns doar în Phuket despre care o să vă povestesc mai multe.

Pentru început, cum se intră în țară. Ca român o viză este necesară însă de câțiva ani se poate obține la sosire pe aeroporturile principale și câteva granițe majore. În funcție de locul de intrare, cel mai bine e să verificați dacă facilitatea e disponibila. Viza on-arrival se obține doar pe 15 zile și e valabila pentru o intrare. Dacă vreți să stați mai mult, trebuie să ieșiți din țară și să vă întoarceți sau să obțineți o viză în prealabil din România. Se discută scoaterea vizei definitiv pentru români (cei mai mulți cetățeni UE nu au nevoie deloc), însă nu s-a stabilit încă o dată pentru eliminarea lor. Taxa de viză este 1000 baht (cam 25 de euro) și mai sunt necesare o poză tip pașaport, un formular de completat, dovada plecării și a faptului că aveți suficienți bani (menționez asta deși mie nu mi-a cerut nimeni nimic). Pe aeroportul din Phuket unde am intrat eu, se putea face poza acolo contra cost, ba chiar cineva putea completa formularele pentru tine. În general, în Thailanda orice se rezolva dacă ești dispus să plătești.

Altfel, despre Thailanda pot să spun că nu seamănă cu nicio alta țară din regiune. În special oamenii o diferențiază – toți foarte prietenoși și veseli, primitori și amabili dar și nerăbdători să iți ia cât mai mulți bani ca turist. Nu știu pe nimeni care a fost în Thailanda și a rămas indiferent, e o țară pe care fie o iubești fie o urăști. Eu pot să spun că sunt în prima categorie, m-am simțit foarte bine aici și de-abia aștept să revin. Am văzut peisaje incredibile, mă fascinează oamenii și cultura lor și îmi place mâncarea la nebunie. Din păcate, contrastele între săraci și bogați sunt foarte mari dar asta se va îndrepta o dată cu dezvoltarea continuă a țării. De asemenea, corupția este uriașă (chiar și pentru standarde est europene!) și în plus când mergi aici trebuie să te împaci cu gândul că o să fii de câteva ori păcalit la bani însă nu ar trebui să fie o problema mare ținând cont de cât de mici sunt prețurile.

Să revin acum la Phuket. Este o insulă care are cam 50 de kilometri pe lungime și 20 pe lățime. E legata cu un pod de partea continentala a tarii, fiind considerată de unii ca fiind de fapt o peninsulă. Aici este centrul distracției din Thailanda și se găsesc o mulțime de plaje superbe. În apropiere se află insulele Phi Phi, Phang Nga și Krabi – zone și ele renumite pentru plajele și peisajele deosebite. Principalele zone turistice sunt Patong Beach (cea mai mare stațiune), Phuket Town (orașul principal), Karon, Kata și Surin (stațiuni de plaja ceva mai liniștite).

Clima este caldă tot timpul anului, iar sezonul turistic de vârf este sezonul uscat – din decembrie până în martie, restul anului precipitațiile sunt dese și foarte puternice. În schimb, lunile ianuarie și februarie sunt extrem de aglomerate. Insula a fost grav afectată de un tsunami în 2004, din cauza unui cutremur în oceanul Indian. Pagubele atunci au fost uriașe la fel și pierderile de vieți, însă insula s-a reconstruit foarte repede. Urme ale catastrofei se mai văd încă în unele locuri dar semnele de evacuare în caz de tsunami se găsesc la tot pasul și atenția este acum foarte mare.

În Patong sunt cele mai multe hoteluri și cluburi, cele mai multe din ele pe renumita stradă Bang La. Este un loc unde poți vedea toate felurile de oameni, de la familii cu copii la tineri clubberi, de la călugări budiști la fete care de care mai talentate sau de la katoey (băieți care vor să fie fete) până la pensionari occidentali (ca să nu le zic altfel) care umblă după tinere localnice. Sunt niște lucruri destul de șocante sau deranjante pentru mulți, o urmare normala a combinației dintre sărăcie, corupție și mult turism, dar Thailanda nu este o țară pentru cei moraliști și atâta timp cât nu ai foarte multe preconcepții poți să te simți foarte bine aici și să nu fii prea deranjat de lucrurile astea.

Din Patong se pot face câteva excursii către alte insule, dar sunt și câteva plimbări care se pot face pe insula Phuket. Principalele atracții de pe insula sunt Phuket Fantasea – un parc de distracții tematic, Big Buddha – o statuie uriașă încă în construcție pe cel mai înalt punct al insulei, templul Wat Chalong, la fermele de elefanți sau Simon’s cabaret în Patong – alternativa locală la Moulin Rouge. De asemenea, în Marea Andaman, sunt multe zone excelente pentru scufundări sau snorkeling, Phuket fiind una din cele mai renumite locuri de diving din lume.

Într-una din seri am fost la Phuket Fantasea. Denumirea oficială este parc de distracții, dar nu este chiar așa. Este practic un parc tematic uriaș construit la 10 kilometri de Patong, unde se află mai multe atracții pentru turiști. Aici se ține zilnic în sezonul de vârf un show uriaș – o combinație de dresură de animale, muzică, teatru și acrobație. Show-ul e chiar impresionant pe alocuri dar și destul de kitsch în unele momente- eu unul nu pot să zic că mi-a plăcut foarte mult. Mai ales pentru copii e ceva fantastic dar și prețul de intrare foarte piperat. Tot aici se află o grădină zoologică, o zonă de distracții pentru copii și o sală uriașă unde turiștii servesc cina. Nu am luat camera cu mine aici (de fapt nici nu e voie să intri cu telefon/cameră la spectacol) așa că am pus un link să vedeți cam cum arăta show-ul, cu mențiunea că melodia lor tematică e groaznic de enervantă – vă recomand să dați pe mute pentru video 🙂

Alte lucruri care merită văzute pe insulă sunt Big Buddha și Wat Chalong. În ultima zi am făcut o scurtă plimbare cu mașina la ele. Templul Chalong nu este unul foarte vechi, fiind construit în secolul 19, dar este foarte bine întreținut și arăta cum probabil arătau vechile mari temple din tara când au fost clădite. În apropiere se află Big Buddha Phuket o statuie uriașă, aflată încă în construcție. La baza statuii se află templul de călugări. Am asistat acolo la o sesiune de meditație/rugăciune și muzică fredonată de călugări. La templu se pot cumpăra suveniruri pentru a ajuta la terminarea statuii. Cele mai comune sunt clopotele de rugăciune care se atârnă în copacii din împrejurimi. Cel mai spectaculos este să observi priveliștea de 360 de grade, pentru că din vârful dealului se vede întreaga insulă. La întoarcerea către Patong am mai făcut o oprire la Karon, de unde se văd plajele foarte frumos.

Am plecat din Phuket seara cu Air Asia către Kuala Lumpur. Merită menționat că Phuket la apus și insulele din jur văzute din avion sunt probabil cea mai frumoasă imagine pe care am văzut-o din aer. Nu am mai mers din nou în KL, ci m-am oprit în Putrajaya, capitala administrativă a Malaeziei, oraș aflat ceva mai aproape de aeroport. Putrajaya e un oraș nou construit unde se află acum sediul guvernului, ministere, palate, vile și multe hoteluri de lux. Orașul este plin de lacuri și parcuri cu vegetație tropicala. Aici am rămas o zi pentru odihnă înainte de lungul drum spre casă. Ziua următoare, după un scurt drum spre Singapore, urma să ne îmbarcăm în zborul spre casa via Doha. Aveam în Qatar o escală foarte lungă – de 8 ore. Din fericire, de dimineață am fost anunțat că zborul a fost mutat cu 4 ore mai târziu. Nu numai că escala a fost scurtată la una suportabilă, ba chiar am primit și un voucher de cumparaturi și mâncare de la Qatar Airways, însoțite de scuzele personale ale managerului din aeroport. N-am avut altceva de făcut decât să le accept 🙂

Acesta a fost primul meu serial din Asia, vor mai urma și altele. Dacă tot am mai pus o melodie enervantă în articolul asta, m-am gândit să închei în același fel, cu melodia care nu mi-a dat pace tot concediul și pe care am auzit-o tot timpul, zi și noapte și la tot pasul. 🙁