Aruba, Bonaire și Curacao sunt 3 insule aflate în sudul mării Caraibe numite popular insulele ABC. Până nu demult, ele au făcut parte din uniunea Antilelor Olandeze, parte din regat, dar de facto conduse din Curacao. Astăzi au statut diferit, separate una de alta – Aruba și Curacao sunt țări autonome în cadrul Regatului Țărilor de Jos iar Bonaire este teritoriu de peste mări al Olandei. Curacao este cea mai populată și mai mare dintre insule. Este bine dezvoltată economic și nu foarte mult dependentă de turism, chiar dacă are plaje splendide și o capitală superbă cu case colorate în stil colonial. Aruba este insula cea mai modern, dedicată turismului în masă cu resorturi mari exclusiviste curate special pentru turiștii americani. Bonaire este cea mai mică și liniștită insulă preferată mai ales de olandezi și amatorii de scufundări.

Am mers în Caraibe până acum numai iarna și primăvara pentru a evita sezonul uraganelor care ține de obicei din iunie până în noiembrie. Insulele ABC sunt în afara traseului obișnuit al uraganelor, din cauza locației lor mai degrabă apropiată de coasta Americii de Sud. Ele sunt considerate o destinație ideală de plajă 12 luni pe an. Multă lume nu știe asta iar din cauza asta, vara nu este sezon aici și este perioada cu cei mai puțini turiști. Vara asta ne-am făcut curaj să mergem în Caraibe în luna iulie și ne-am bucurat de un concediu superb în Curacao și Aruba.

Am zburat spre insule cu zboruri de la KLM operate din Amsterdam. La dus am mers la Willemstad, capitala Curacao iar după 8 zile ne-am întors din Aruba înapoi acasă. Am împărțit timpul egal între cele 2 insule, iar în Bonaire am făcut o excursie scurtă pentru a vedea puțin și cum e pe acolo.

Din București am decolat cu o cursă TAROM. Avionul era plin cu delegația FCSB care mergea în cantonamentul de vară undeva prin Olanda.

 

La Amsterdam am avut o escală scurtă și ne-am îmbarcat în zborul lung către Curacao. Am traversat Atlanticul în vreo 9 ore

 

Cetățenii U.E. nu au nevoie de viză în niciuna dintre insulele ABC. Pentru Curacao a fost doar nevoie să completăm un formular online în avans. La sosire am trecut cu pașapoartele biometrice pe la automatele electronice, evitând cozile.

 

Transportul public prin Curacao este aproape inexistent, de aceea o mașină este indispensabilă. Am primit chiar un upgrade la mașina închiriată, un SUV spațios.

 

Drumurile din Curacao sunt în mare parte foarte bune, existând chiar și un drum expres cu 3-4 benzi numit Ring Road. Acesta înconjoară golful din apropiere de capitală.

 

Am găsit și mai multe hipermarketuri mari, foarte bine aprovizionate cu produse din Europa și SUA. Încă de la sosire ne-am făcut proviziile pentru zilele următoare.

 

Am stat la un apartament dintr-un complex rezidențial nou aflat la est de capitală. Am avut un apartament cu 3 camere foarte confortabil și cel mai important televizor cu canale pe care puteam urmări meciurile de la campionatul mondial de fotbal. Eram foarte bucuros că pot vedea o parte din mondial pe fusul orar potrivit. În Curacao este aceeași oră ca pe coasta de est a Americii, adică 7 ore diferență față de acasă.

 

Aveam și o terasă spațioasă și o piscină în complex. Era foarte cald – minima noaptea era 28 de grade, iar ziua trecea puțin de 30. Sună insuportabil, dar în insulele ABC bate constant un vânt de 40-50 km/h. Acesta face temperatura să se resimtă mult mai plăcut. Localnicii îl numesc aer condiționat natural.

 

N-am avut nevoie de piscină pentru că plajele din Curacao sunt fantastice. Multe dintre ele sunt private – se plătește o taxă de intrare și taxa pentru șezlong. Prima zi am mers chiar la cea mai populară dintre acestea – Mambo Beach, un complex elegant aflat la câțiva kilometri de capitală.

 

Erau mai multe tipuri de șezlonguri care se puteau închiria. Noi am ales un baldachin Cabana, unde am și tras un pui de somn mai târziu să ne mai revenim după zborul lung.

 

Apa era foarte caldă și ea, iar puțin mai departe de mal am zărit sute de pești de toate culorile

 

Am petrecut o zi pe cinste la Mambo Beach

 

Prin Curacao am găsit și un mall mare, modern. Desigur, acesta era decorat în culorile naționalei de fotbal iar la food court erau multe ecrane mari pe care se putea urmări meciurile în direct.

 

Insulele se află la doar 50 de kilometri nord de coasta Venezuelei și au fost descoperite de navigatorii spanioli la finalul secolului 15. Nu este sigur de unde vine numele Curacao. O teorie este că așa se numeau locuitorii indigeni ai insulei, iar alta spune că navigatorii bolnavi de scorbut ajunși pe insulă s-au tratat mâncănd niște fructe locale și i-au dat numele Isla de Curacao (insula vindecării). Marea majoritate a locuitorilor nativi au fost exterminați de spanioli, dar nici aceștia nu au dezvoltat prea mult coloniile de pe insulă pentru că solul era arid și nu foarte fertil. Spaniolii numeau insule ABC, Islas Inutilas iar când olandezii au atacat arhipelagul în timpul războiului de 80 de ani, nu au opus mare rezistență. Din 1634, insulele aparțin de Olanda iar Curacao a devenit centrul acestor colonii din nou înființatul oraș Willemstad. Pe insule au fost aduși sclavi care lucrau la micile plantații și la fabricile de sare, dar rolul principal al Curacao era ca port major în comerțul dintre America de Sud și Europa. Mai târziu, insula Curacao a prosperat mult economic o dată cu descoperirea rezervelor de petrol în Venezuela. Pe Curacao s-a construit Isla – cea mai mare rafinărie de petrol din Caraibe.

Insula Curacao are 80 de kilometri pătrați și peste 150.000 de locuitori, fiind unul dintre cele mai dens populate state din Caraibe. Populația este majoritar creștină (catolici și protestanți), iar demografic marea majoritate sunt afro-americani, urmași ai sclavilor aduși din Africa în secolele 17-18, iar cele mai importante minorității sunt olandezii, columbienii și venezuelienii. Limbile oficiale sunt olandeza, engleza și papiementu (o limbă specifică insulelor ABC – un amestec de creolă, portugheză și olandeză). Moneda locală este guldenul caraibian dar dolarii americani sunt acceptați mai peste tot.

Mai jos o hartă a insulei Curacao. Marea majoritate a localităților sunt în jumătatea sudică în jurul capitalei. Ca atracții turistice, principala este Willemstad – unul din cele mai frumoase orașe din regiune. Plajele se află pe coasta de vest în golfuri adăpostite de vânt și valuri iar alte mici locuri de interes sunt fabrica de lichior Curacao, plantația de aloe și ferma de struți, toate aflat la est de Willemstad.

 

Din cauza climatului mult mai arid decât pe alte insule, nu foarte multe plante s-au aclimatizat pe Curacao. Cactușii și plantele de aloe sunt natural întâlnite pe insulă iar aceasta din urmă a fost cultivată special pentru a produce uleiuri și extracte folosite în industria cosmetică. Fabrica CurAloe produce chiar asemenea creme și geluri din producția locală de aloe. Fabrici se află în zona Santa Catharina și se poate vizita în tururi ghidate.

 

Turul prezintă cum se obțin uleiurile de aloe chiar la marginea plantației.

 

 

O altă atracție turistică din Santa Catharina este ferma de struți. Aceasta oferă turiștilor tururi tip safari prin crescătorie. După ce ne-am jucat puțin cu caprele și păunii din complex am pornit și noi în tur cu un autobuz de epocă

 

Turul a durat jumătate de oră, cu ghidul care avea tot felul de povești despre struții de aici

 

Unul din struții cei mai simpatici

 

La final am petrecut mai mult timp hrănind câțiva dintre struți.

 

Pe asemenea călduri nu-ți vine să petreci prea mult timp vizitând. După aceste două opriri am căutat să ajungem pe la o plajă pentru o baie. Am mers mai departe la nord de capitală unde sunt cele mai frumoase plaje naturale. Cea mai renumită dintre ele poate este Cas Abao Beach aflată într-un golf larg pe malul vestic al insulei. Plaja este amenajată cu șezlonguri, există și un mic restaurant, iar intrarea este liberă.

 

Datorită abundenței de corali de la mal, culoarea apei de la Cas Abao este un turcoaz splendid. Baia în mare a fost grozavă aici

 

Seara am făcut o primă plimbare prin capitala Willemstad. Centrul orașului este foarte pitoresc cu o mulțime de case colorate vechi de secole.

Clădirea Penha, una dintre cele mai vechi din Curacao Willemstad se află pe malul golfului St. Anna care pătrunde adânc în inima insulei. Acolo se află rafinăria Isla iar pentru a permite accesul navelor mari și petrolierelor a fost construit un pod foarte înalt care leagă cele 2 maluri.

 

Pentru accesul pietonal din Willemstad spre cartierul Otrobanda de pe malul celălalt există un pod pietonal – Queen Emma Bridge. Acesta este cea mai mare atracție din oraș, nu numai pentru că oferă niște vederi splendide spre ambele maluri dar și pentru că este un pod mobil condus de barje. La ore fixe, acest pod se retrage pentru a face loc traficului maritim.

 

Vederi de pe pod cu frumoasele case din Willemstad

 

La fel de frumoase sunt clădirile de pe malul celălalt din Otrobanda. Am dat acolo de o ceremonie în onoarea echipei naționale de fotbal care tocmai se întorsese de la Mondial. Curacao este cel mai mic stat care s-a calificat vreodată la World Cup, iar pentru localnici acesta era un motiv uriaș de mândrie. Toată lumea din Curacao sărbătorea marea performanță fotbalistică a echipei poreclite The Blue Wave.

 

Multe mașini erau decorat cu steaguri în onoarea echipei de fotbal iar pe panourile electronice se afișau imagini cu jucătorii

 

Înapoi pe malul celălalt, lacăte puse de îndrăgostiți

 

Palatul guvernatorului

 

Mica clădire a parlamentului din Curacao

 

Semnul Curacao, un loc unde e coadă mai mereu pentru fotografii

 

Un alt loc interesant pe care l-am mai vizitat a fost fabrica de lichior Chobolobo

 

Lichiorul albastru Curacao este renumit în lumea întreagă. Acesta este produs la vechea plantație transformată în fabrică. Acolo se pot face tururi cu ghid pentru a învăța mai multe despre istoria băuturii.

 

Lichiorul are o tradiție de peste 100 de ani și se face din fructele locale numite laraha. Coloniștii spanioli au încercat să aducă portocale de Sevilla pe Curacao pentru a le cultiva. Nu au avut succes, din cauza solului arid fructele erau foarte uscate și amare. Localnicii le-au numit laraha și nu au fost folosite deloc până când o familie înstărită olandeză a descoperit lichiorul de calitate care se poate obține din cojile acestui fruct. Produsul a devenit apreciat în Europa și în lumea întreagă dar a devenit cu adevărat de mare succes când au apărut variantele colorate. Lichiorul este incolor în producție iar pentru a-l obține pe cel albastru se adaugă coloranți naturali.

 

Îmbutelierea sticlelor se face chiar și în ziua de azi în mare parte manual.

 

Am încheiat turul desigur cu o sesiune de degustare.

 

După amiaza am făcut o plimbare prin magazinele din Willemstad în căutare de suveniruri pentru acasă

 

Plaja Jan Tiel, una dintre cele mai luxoase din Curacao. Acolo se află și resortul Papagayo cu al său infinity pool la malul mării

 

Am încheiat ziua admirând un apus frumos peste plaja Jan Thiel

 

Olandezii din Curacao se pregăteau în acea seară de meciul de la mondial

 

Din păcate pentru ei au fost eliminați de Mexic la penaltiuri

 

Din Curacao am făcut și o excursie de o zi în Bonaire, dar despre aceasta voi povesti separat. A venit și ziua plecării spre Aruba iar ultimele ore înainte de zbor le-am petrecut în Otrobanda. Aici traversam podul înalt peste St. Anna Bay

 

Uriașa rafinărie Isla aștepta revenirea petrolului din Venezuela după finalul embargoului

 

La Otrobanda am vizitat muzeul Kura Hulanda, dedicat istoriei sclaviei. Acesta se află într-o zonă cu case vechi foarte frumos colorate

 

Muzeul prezintă istoria sclavilor aduși din vestul Africii începând cu secolul 16 dar dedică și mai multe expoziții istoriei culturilor africane

 

Nu numai casele sunt colorate în Curacao, la fel sunt și autobuzele

 

Am prins podul Queen Anne chiar când se închidea pentru a permite trecerea vapoarelor. Acesta e condus o barjă și ancorat pe malul din Otrobanda. Cât timp podul este închis există un mic ferry care transportă pasageri de pe un mal pe altul.

 

După amiaza am mers la aeroportul internațional și ne-am luat la revedere de la frumoasa Curacao. Urma a doua parte a vacanței, pe insula Aruba.

 

Fly Divi Divi este principala companie care asigură legătura aeriană între insulele ABC. Am zburat cu un avion mic cu elice. Drumul spre Aruba nu a durat prea mult, după 35 de minute am ajuns.