Coasta Norvegiei mi se pare unul din cele mai frumoase locuri de pe Pământ, cu fiordurile sale splendide, mii de lacuri și cascade sau munți stâncoși cu forme care mai de care mai ciudate. Marele minus al Norvegiei este vremea capricioasă, cu ierni grele și veri cu multe zile ploioase. Să mergi în Norvegia și să prinzi vreme frumoasă e o raritate. O variantă ceva mai sigură este să planifici o plecare în ultima clipă, când știi cam cum ar arăta prognoza pe câteva zile.

Așa am făcut în iunie când am petrecut un weekend la Stavanger, pe coasta de sud vest a Norvegiei. Am rezervat acea călătorie cu vreo 2 zile în avans într-o ferestră de vreme mai frumoasă. De obicei e foarte scump să rezervi transportul în ultima clipă, dar am prins un tarif neașteptat de bun la Wizz Air. Pentru tot drumul cu escale pe ambele sensuri la Gdansk în Polonia am plătit mai puțin de 100 de euro. Am găsit și cazare convenabilă, pentru că nu era încă vârful de sezon turistic.

 

Am plecat într-o seară de vineri spre Gdansk. După o escală scurtă în nordul Poloniei am continuat spre Stavanger. Tot drumul, cu tot cu escală, a durat mai puțin de 5 ore. În imagine se pot vedea orașele poloneze Gdansk, Gdynia și Sopot la malul Mării Baltice care alcătuiesc aglomerarea urbană numită Tricity.

 

Am sosit la aeroportul din Stavanger pe la 10 noaptea. Ziua fiind foarte lungă în iunie era încă lumină la acea oră

 

Următoarele două zile am mers cu o mașină închiriată de la aeroport. Mașina a costat mai puțin decât ar fi fost transferul la hotel cu taxiul dus-întors.

 

Hotelul unde am stat era într-o zonă comercială de la sud de oraș. După ce am servit micul dejun în zori am pornit deja la drum către fiordul Lyse unde aveam în plan o drumeție pe care o așteptam de foarte mult timp. M-am grăbit pentru că în prognoză era așteptată și o ploaie pe la prânz.

 

Cel mai rapid drum către fiordul Lyse dinspre Stavanger este prin tunelul Ryfylke. Acest tunel lung de peste 14 kilometri inaugurat în 2020 este cel mai adânc și lung tunel auto submarin din lume. Scurtează cam o oră de condus pe sub fiordurile de la est de oraș.

 

Cel mai jos se coboară la 290 de metri sub nivelul mării iar secțiuni ale tunelului sunt luminate colorat pentru a reduce monotonia traversării sale.

 

Înapoi la lumină am ieșit într-un superb peisaj rural tipic norvegian

 

Spuneam că planificasem o drumeție… Este vorba de urcarea pe Preikestolen, o dorință mare de-a mea încă de când fusesem prima oară în zonă cu un deceniu în urmă. Traseul spre stânca Preikestolen este probabil cea mai populară drumeție din Norvegia. Stânca ce se întinde asemenea unei trambuline deasupra fiorului Lyse este una din cele mai fotografiate locații Scandinave. Traseul este atât de popular și pentru că are o dificultate relativ mică și se poate parcurge în cel mult 4-5 ore dus-întors. Am venit aici în zori pentru că drumeția asta era principalul motiv pentru care alesesem Stavanger. Sosind dimineața am prins lejer un loc de parcare și după ce m-am echipat de munte, am pornit la drum.

 

Traseul începe cu o urcare mai abruptă, dar ușor de făcut pentru că poteca este largă și amenajată.

 

Traseul se poate rezuma la urcarea și coborârea a trei dealuri. După ce am trecut de primul a urmat o zonă de mers relaxat pe plat pe o potecă suspendată peste mlaștini

 

Al doilea deal a fost ceva mai greu, urcarea fiind mult mai abruptă

 

Al treilea deal nu a fost prea greu dar trebuia să fim foarte atenți pentru că se urca pe o stâncă în pantă și era foarte ușor să aluneci la vale.

 

O dată ce am ajuns sus au apărut priveliștile splendide peste fiordul Lyse. Această ultimă bucată mi s-a părut cea mai periculoasă pentru că era aglomerat iar la marginea drumului era o prăpastie verticală de vreo 500 de metri.

 

Am urcat mai repede decât mă așteptam. De la parcare până în vârf am făcut mai puțin de 2 ore. Vederile superbe peste fiordul Lyse te fac să uiți de orice oboseală imediat cum ajungi.

 

Dar cea mai impresionantă este vederea cu stânca Preikestolen care se înalță la 612 metri deasupra fiordului

 

Am făcut un picnic într-un loc mai înalt cu vedere peste stâncă

 

După cum se vede și în imagini Preikestolen dă impresia că ar putea cădea în orice moment. O crevasă adâncă a fost săpată de ape iar probabil că într-o zi, stânca se va prăbuși cu totul în fiord. Turiștii nu se tem însă de asta – sigur nu se va întâmpla azi.

 

La coborâre am grăbit pasul pentru că începeau să se strângă norii.

 

Bine am făcut pentru că imediat ce am plecat cu mașina a început o ploaie torențială, una care sigur nu ai vrea să te prindă pe munte. Am mers către Oanes de unde se poate ajunge cu un scurt feribot înapoi spre Stavanger.

 

Micul feribot a traversat golful în mai puțin de 10 minute dar nu am putut admira peisajele deloc din pricina ploii.

 

Până a revenit vremea frumoasă, am mai tras un pui de somn la hotel. Mai spre seară am ieșit la plimbare prin centrul Stavanger.

 

Stavanger este al patrulea oraș al Norvegiei ca mărime cu 160.000 de locuitori și încă pe atât dacă includem localitățile limitrofe. Chiar dacă este 4 ori mai mic decât capitala, Stavanger rivalizează cu Oslo la veniturile totale. Raportat la cele pe cap de locuitor este de departe cel mai bogat oraș norvegian.

Asta se datorează mai ales boomului economic adus de petrolul extras din Marea Nordului. Exploatarea a început în 1969 când Norvegia  a descoperit una din cele mai mari rezerve de petrol din lume și a început construcția platformelor offshore. Centrul exploatării de la țărm a fost ales Stavanger unde au venit mii de noi locuitori, angajați în domeniu iar o mulțime de noi companii și-au stabilit sediul în oraș. Dintre ele, trebuie menționată Equinor (fosta StatOil) – cel mai mare producător de gaze naturale și petrol din Europa – companie cu profituri anuale de peste 100 de miliarde de euro.

 

Desigur că cel mai important muzeu din Stavanger este Norsk Oljemuseum, dedicat istoriei producției petroliere.

 

Muzeul este foarte interesant. După o scurtă introducere de la ghid am asistat la un film de 20 de minute. Filmul spune povestea unui copil de petrolist, născut în vremea boomului economic din anii 70 și cum s-a transformat o dată cu familia lui, orașul și întreaga Norvegie.

 

Am învățat multe la muzeu despre tipurile de platforme marine de extracție și cum au evoluat ele peste ani.

 

La finalul turului, ne-am îmbarcat virtual în elicoptere care ne-au transportat la platforma offshore amenajată lângă muzeu. Acolo am învățat mai multe despre viața dificilă de petrolist.

 

Mai târziu am revăzut Fargegaten, strada super colorată din centrul Stavanger

 

Am revăzut și pitorescul port turistic din oraș

 

Gamle Stavanger, orașul vechi cu case albe

 

Am luat cina la un restaurant elegant din port. Masa a fost delicioasă dar prețurile au fost și ele pe măsură. De când s-au scumpit costurile în România am început să am senzația în multe locuri bogate din lume că e mai ieftin ca la noi. Nicidecum nu pot spune asta despre Stavanger.

 

La finalul zilei am poposit la o terasă pentru a urmări un meci de la Campionatul Mondial care tocmai ce începuse.

 

Turnul Valberg, ridicat în cel mai înalt punct din oraș

 

Monumentul Sverd i Fjell, ridicat pe malul Atlanticului

 

Ziua următoare aveam zbor seara târziu înapoi la Gdansk. Era timp suficient pentru o nouă zi de plimbare iar vremea se anunța foarte frumoasă. Am optat pentru un tur al fiordului Lyse cu feribotul. Mai făcusem o astfel de plimbare cu 4 ani în urmă dar atunci am luat un vapor de pasageri care a traversat jumătate de fiord și apoi am făcut cale întoarsă

 

De data asta am rezervat feribotul auto spre Lysebotn, la capătul fiordului. De acolo puteam continua cu mașina pe un drum montan foarte pitoresc. Feribotul are o singură plecare pe zi vara, de la Lauvvik, la sud-est de oraș

 

Sosește vaporul mare care urma să ne ducă 2 ore pe fiord

 

Lăsăm în urmă portul din Lauvvik

 

Prima oprire a fost la Forsand, un sat foarte pitoresc la intrarea în fiordul Lyse

 

Podul Lysefjord

 

Peisajele devin din ce în ce mai frumoase cum intri în fiord. Lyse înseamnă lumină. Fiordul a fost numit așa pentru că după ploaie, pereții stâncoși de pe maluri reflectă lumina asemenea unor oglinzi

 

Pe vapor am avut tot confortul necesar pentru călătoria de 2 ore. Tot acolo am servit masa de prânz.

 

Câteva vederi din croazieră

 

Preiekestolen văzută de jos

 

A doua oprire de pe traseu a fost la Florli, un sătuc unde se poate ajunge numai pe apă

 

Florli este renumit pentru drumeția care pornește din centrul satului. Acolo se poate urca de-a lungul unei conducte de apă până în vârful muntelui. Este un traseu extraordinar de solicitant – sunt exact 4.444 de trepte până în vârf.

 

Aproape de capătul fiordului munții devin din ce în ce mai înalți

 

Acolo este Kjerag, cel mai înalt vârf din jurul fiordul, faimos pentru stânca rotundă suspendată la o înălțime de peste 1.000 de metri.

 

Zoom pe stâncă. Se văd și curajoșii care stau la rând pentru o fotografie pe ea.

 

Am sosit într-un final și la capătul fiordului unde se încheia călătoria noastră cu vaporul. Am fost invitați la mașini pentru debarcarea la Lysebotn.

 

Vederi din Lysebotn, unul din cele mai pitorești sate ale Norvegiei

 

Biserica de deasupra Lysebotn

 

Mai departe, am pornit la drum spre munți. Traseul de întoarcere spre Stavanger avea vreo 150 de kilometri pe sud de fiordul Lyse.

 

Am început cu niște serpentine similare cu cele de pe Transfăgărășan.

 

După vreo 30 de curbe în ac de păr am ajuns sus unde este o parcare mare amenajată

 

De aici se pornește în drumeție spre Kjerag. Panoul informativ oferă câteva detalii utile despre traseu. Se fac cam 5-6 ore dus-întors, poate mai puțin de atât în funcție de ritm. Am stat ceva pe gânduri dacă să fac drumeția. Aș fi fost în stare fizic chiar dacă mai făcusem una ziua anterioară, doar că după ce am văzut hăul de sub piatra suspendată de pe vapor eram sigur că o dată ajuns acolo nu voi aveam curaj să urc pe stâncă. Deci mai bine să nu fac drumul deloc. Ca idee, pentru a urca pe Kjerag, trebuie să faci 5 pași agățat de peretele stâncii iar apoi să sari un metru până pe piatră. Sună poate ușor dar căutați un film online pentru a înțelege despre ce e vorba.

 

La fel de frumoasă este panorama de la faimosul restaurat Kjerag Cafe

 

Vederea de la restaurant. Am servit o ciocolată caldă și un desert.

 

Drumul pe care tocmai urcasem

 

Mai departe am condus pentru un drum extraordinar de pitoresc peste culmile munților

 

Șoseaua Lysebotn a fost o plăcere la volan. Peisajele frumoase sunt la fiecare viraj. Drumul este deschis numai câteva luni pe an, de obicei din iunie până în septembrie.

 

Din loc în loc pe traseu sunt îngustări cu șanțuri acoperit de gratii de metal. Scopul lor e de a separa pășunile și de a nu permite ovinelor să treacă dintr-una în alta

 

Am ajuns mai târziu din nou pe un drum principal în zona Sirdal. Regiunea este renumită pentru casele tradiționale acoperite cu mușchi, fiind un loc preferat pentru case de vacanță de locuitorii din Stavanger.

 

Biserica de lemn din Sinnes

 

Am poposit și la muzeul Fjell, dedicat acoperișurilor tradiționale

 

O turmă de oi se odihnește la umbra unei case tradiționale

 

Mai departe pe drumul spre Stavanger

 

Am mai poposit Gloppedalsura, un loc unde un versant montan s-a prăbușit și a umplut valea de bolovani uriași

 

Ultimul ocol a fost spre cascada Manafossen, una din cele mai renumite ale Norvegiei

 

Mi s-a spus că traseul spre cascadă este unul foarte ușor, de 5-10 minute de la parcare.

 

Nu e bine să-i crezi pe norvegieni că o drumeție e ușoară. Pur și simplu au alte standarde. După vreo o sută de scări am ajuns la o secțiune foarte abruptă cu lanțuri. Acest traseu ușor cred că e imposibil de făcut când stâncile sunt ude.

 

Vederea cascadei însă merită efortul. Manafossen este impresionantă

 

La Stavanger am petrecut după amiaza la plaja Sola, aflată foarte aproape de aeroport. Acolo este și un hotel extrem de elegant la malul Atlanticului.

 

Plaja Sola este un loc natural absolut superb. Păcat că la Stavanger nu e niciodată suficient de cald pentru a sta la plajă

 

Am admirat oceanul până aproape de apus.

 

Dacă n-am văzut apusul de la Sola, am avut plăcerea să-l admir de la fereastra avionului când decolam peste Stavanger.

 

Lăsând frumoasa Norvegie în urmă

 

Am aterizat la Gdansk noaptea târziu. Aveam o noapte de stat în Polonia până la zborul spre casă de a doua zi și am ales o cazare la Sopot chiar pe faleza Mării Baltice.

A

 

Am stat la un hotel chiar în inima orașului, în aceeași clădire cu vechiul hotel balnear. La doi pași era Molo, cea mai mare atracție turistică de la țărmul baltic al Poloniei.

 

Cu o lungime de peste 500 de metri, Molo este cel mai lung ponton de lemn din Europa. Acesta oferă niște priveliști grozave spre oraș și peste mare.

 

Am mers până la capătul pontonului

 

Vechile palate istorice din Sopot transformate azi în hoteluri de lux

 

Piața centrală din oraș

 

Restaurantul unde am servit micul dejun.

 

Biserica Sw. Kosciol, aflată pe promenada principală din Sopot

 

În drum spre aeroport, am mai poposit la parcul Oliwa, aflat undeva între Sopot și Gdansk. Cea mai impunătoare clădire din parc este catedrala Oliwski.

 

La interior este o orgă renumită iar din oră în oră se poate asista la concerte pentru turiști

 

Biserica este impresionantă și are o mulțime de camere ce pot fi vizitate

 

Am încheiat plimbarea cu vederile foarte frumoase de pe aleile parcului Oliwa

 

Cam asta a fost plimbarea scurtă de weekend. Îmi doresc să revin cândva în Norvegia pentru o altă drumeție unică – spre stânca Trolltunga, la nord de Stavanger și oricând pentru a revedea frumoasele peisaje ale fiordurilor. La Sopot am stat foarte puțin, dar mi-a plăcut mult orășelul de vacanță și mi-am propus să ajung din nou pentru o ședere mai lungă.