Insula Maui a fost ultimul stop din itinerarul prin statul american Hawaii. Maui este insula cea mai populară pentru vacanțe la plajă, cea mai turistică insulă dintre toate. Acolo sunt cele mai faimoase lanțuri hoteliere și resorturi de lux, locuri de cazare preferate de americanii de pe continent. Am petrecut pe Maui o singură zi, de dimineața până seara – am ajuns cu un zbor din Kona (de pe Big Island) iar seara târziu a urmat zborul de întoarcere către casă cu o primă escală la Seattle. Principalul motiv pentru care nu am petrecut mai mult timp pe Maui sunt prețurile astronomice pentru cazare: nu am găsit nimic sunt 250 de dolari pe noapte, iar un hotel decent ar fi fost dublu pe atât. De aceea, am limitat timpul petrecut pe insulă, dar chiar și așa am putut vedea mai multe dintre locurile frumoase de pe Maui în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziție.

 

Am dormit ceva mai mult în ultima noapte petrecută pe Big Island pentru că urma un zbor lung și obositor de întoarcere. După micul dejun am plecat de la cazare în direcția aeroportului Kona. De pe drum am mai văzut o dată marele vulcan Mauna Kea.

 

Am plecat din aeroportul Kona către Maui cu un avion al companiei Hawaiian. Zborul a durat foarte puțin: numai 20 de minute.

 

Survolând Maui de la fereastra avionului. Și aceasta este o insulă vulcanică iar marele Haleakala (vulcan activ de peste 3000 de metri) acoperă cea mai mare parte din suprafața insulei.

 

Aeroportul Kahului din Maui este al doilea ca mărime după Honolulu. Sunt zeci de zboruri zilnice aici cu legături spre partea continentală a SUA dar și mai multe zboruri internaționale către Europa și Asia. Ca un aspect interesant, Honolulu – Kahului este cea mai aglomerată rută domestică din (toată) America.

 

Desigur că am închiriat o mașină și pe Maui. Am avut una pe fiecare insulă și nu le puteam vizita altfel. Fără mașină nu se poate în Hawaii și de altfel nicăieri în SUA. Este și cel mai convenabil pentru că tarifele la închirieri sunt mult mai mici decât în Europa.

Transferul de la aeroportul Kahului la terminalul car rental se face cu un tramvai foarte simpatic.

 

Am pus mai jos harta insulei. Geologic, insula a fost formată din doi vulcani care s-au ridicat din Oceanul Pacific. Marele Haleakala domină din est peisajul și are erupții active, iar Kahalawai în vest est un vulcan mult mai vechi și stins. Zona de câmpie formată între cei doi este cea mai populată din Maui. Acolo se află Kahului, cel mai mare oraș și aeroportul internațional. Plajele amenajate și majoritatea resorturilor se află în vest și în sud.

Principalele atracții de vizitat din Maui sunt vulcanul cel mare și craterul Molokini, parcurile naturale Iao Valley și Waianapanapa și drumul de la Kahului la Hana (Road to Hana), considerat unul din cele mai pitorești dar și periculoase din S.U.A.

Insula este împânzită și de o mulțime de locuri sfinte pentru populația aborigenă: cascade, piscuri și văi unde se făcea diverse ritualuri iar orașul Lahaina (distrus parțial din păcate de un incendiu de vegetație recent) este centrul cultural al acestora.

 

Neavând foarte mult timp și dorind și o zi mai relaxată la final de vacanță, am preferat dintre toate aceste locuri o oprire la parcul Iao Valley și în funcție de timp să parcurg o parte din drumul spre Hana. Am pornit, mai întâi spre vest din Kahului către parcul Iao Valley, aflat în inima munților.

 

Am condus printr-un peisaj foarte pitoresc, într-o zonă verde cu mai multe vile. Am aflat că multe din aceste proprietăți de pe Maui valorează milioane de dolari.

 

N-am mai avut de data asta vreo mașină mai deosebită. Pe Maui am condus un Nissan compact care a fost numai bun pentru că aveam și toate bagajele în portbagaj. După jumătate de oră de drum am oprit la parcarea din parcul național.

 

Valea formată de râul Iao este unul din cele mai pitorești locuri de pe Maui. Parcul național este amenajat cu un traseu pitoresc de drumeție.

 

Toată drumeția de la Iao Valley durează jumătate de oră și nu este deloc dificilă.

 

Vederi frumoase cu munții din jur

 

Acul Iao (Iao Needle) este un vârf ascuțit cu un aspect unic, foarte important pentru istoria populației locale .

 

Vederea cu Iao Needle de la cel mai înalt punct de pe traseu

 

După scurta plimbare, am revenit la Kahului și am plecat mai departe spre est, în direcția Hana.

 

După ce am parcurs câmpia din centrul insulei, a început efectiv Road to Hana, un lanț nesfârșit de serpentine pe coasta de nord a vulcanului Haleakala. Drumul are în total 100 de kilometri și se poate parcurge în aproximativ 3 ore din cauza traficului mare de turiști și a traseului sinuos.

 

Drumul spre Hana este un lanț nesfârșit de peninsule și golfuri, iar la fiecare viraj apar peisaje frumoase precum cele de mai jos.

 

După vreo 30 de kilometri am făcut o primă oprire la Gradina Botanică Eden Arboretum. Acesta este un domeniu privat imens ce adăpostește mii de plante tropicale aduse de peste tot din jurul lumii.

 

Câteva imagini de la oaza Eden Arboretum, probabil cel mai deosebit loc de vizitat pe drumul spre Hana. Sunt vreo 3 trasee de plimbare prin grădini, fiecare durând cam jumătate de oră.

 

Cascada Nuyenlee se află pe domeniul grădinii

 

Prin turul grădinilor am fost însoțiți și de o mulțime de păuni și fazani. După vreo oră am plecat mai departe la drum.

 

Șoseaua în continuare devine și mai șerpuită și din ce în ce mai îngustă. Turiștii americani nu sunt deloc obișnuiți cu asta și am văzut mașini mergând extrem de încet, chiar șoferi care făceau cale întoarsă speriați.

Mie nu mi s-a părut mare lucru, am mers pe șosele mult mai periculoase de atât. Chiar mi-a plăcut mult să conduc pe aici.

 

Mai departe, peisajul a devenit din ce în ce mai sălbatic și prin jungla densă am zărit zeci de cascade, practic una la fiecare viraj. Din păcate, locurile de parcare lipsesc cu desăvârșire și nu am putut opriri la ele.

 

Cascada Puaa Kaa este una din puținele unde se și poate parca.

 

Am parcurs cam jumătate din drumul spre Hana. Chiar dacă mai erau locuri frumoase de văzut, am vrut să mai rămână timp de o cină și ceva relaxare înainte de zborul spre casă și de aceea am făcut cale întoarsă spre Kahului.

 

Înspre Kahului am poposit la Hookipah, o plajă faimoasă în Hawaii.

 

Hookipah este o plajă preferată mai ales de surferi. Aici se formează niște valuri uriașe, perfecte pentru practicarea sportului. Surferi faimoși în America și lumea întreagă vin aici să se întreacă și multă lume se strânge să-i admire. Am văzut o mulțime de curajoși „călărind” pe distanțe de sute de metri valuri de 5-10 metri înălțime. E ceva fascinant de privit.

 

Veneau nori negrii peste Maui, o furtună tropicală se apropia.

 

La Kahului am dat și de ploaia torențială. Cred că a plouat într-o oră cât plouă la noi acasă în câteva luni. N-a fost o problemă pentru că am petrecut timpul la mall, făcând ultimele cumpărături pentru acasă și servind cina.

Am revenit seara la aeroportul Kahului cu „Lei” (șiragul de flori tradițional hawaiian) la gât și o mare părere de rău că plecam.

 

La aeroport am dat de o coadă imensă la controlul de securitate și era cât pe aici să ratez zborul de Seattle. L-am prins în cele din urmă din fericire (sau din nefericire) și am părăsit Hawaii la finalul unei săptămâni de neuitat.