Italia rămâne una dintre cele mai accesibile state pentru călătorii din România. Zborurile sunt multiple, oferite de obicei de mai multe companii aeriene low cost, și asta o face o destinație ideală pentru city break-uri de weekend, inclusiv pentru cele planificate last minute. Napoli e un exemplu bun de aeroport unde se poate ajunge ușor din București. Există la acest moment 3 companii care zboară direct la Napoli: Wizz Air, Ryan Air și Blue Air iar competiția lor face ca tarifele să fie destul de mici. În perioada asta de pandemie cu restricții de călătorie care se schimbă de la zi la zi e de preferat să rezervi o călătorie cu cât mai puțin timp în avans.

Am decis recent să petrec un weekend la Napoli și a fost foarte ușor să găsesc o variantă convenabilă. Cel mai bun orar pentru mine a fost plecarea cu Wizz Air sâmbăta dimineața și returul cu Blue Air duminică seara. Cu toate că am decis în ultima clipă (mai exact cu o zi înainte de plecare) am găsit tarife bune: fiecare zbor la aproximativ 200 de lei.

Aeroportul Otopeni este de obicei foarte aglomerat dimineața devreme. Din fericire, nu am avut nevoie să trec pe la check-in la Wizz pentru că nu aveam bagaj de cală și n-a fost nevoie să ne trezim chiar cu noaptea în cap.

Zborul spre Napoli a durat o oră și jumătate și am sosit la timp pentru a admira un răsărit frumos peste Vezuviu

 

Napoli nu este un oraș care mie îmi place în mod deosebit. Golful Napoli are în schimb câteva din cele mai speciale atracții turistice ale Italiei – incluzând aici insulele Capri și Ischia, vulcanul Vezuviu, situl arheologic Pompei, Sorrento sau coasta Amalfi. Era a treia oară când ajungeam acolo și nu aveam niciun plan de a petrece prea mult timp prin oraș, ci mai departe în împrejurimi. Cea mai bună idee a fost un circuit pe insulele din golful Napoli, toate destinații splendide. Aveam să ajung prima dată pe insulele Procida și Ischia dar urma și o revedere cu insula Capri. Toate 3 le-am putut vizitat în mai puțin de două zile, beneficiind de multitudinea de vase care leagă portul din Napoli de cele 3 insule. Sunt curse disponibile către insule din oră în oră sau chiar mai des, pe catamarane rapide sau pe vase mari.

Am mers direct de la aeroport în portul Molo Beverello iar de acolo la scurt timp a urmat îmbarcarea pe vas spre prima oprire – insula Procida.

 

Harta Golfului Napoli și a legăturilor cu feribotul.

Traseul meu a fost Napoli – Procida – Ischia – Capri – Napoli

 

Prima oprire a fost insula Procida. Am mers din Napoli cu un catamaran rapid și drumul a durat cam 50 de minute. Biletul pentru acest segment a fost 16 euro.

 

Era încă dimineață când am sosit pe Procida. Fiind weekend, era foarte liniște. Insula este foarte mică dar are o densitate mare de locuitori, având doar 4 kilometri pătrați și o populație de peste 10.000.

 

Capitala Procida se extinde de pe malul nordic până pe malul sudic, peste deal. Portul din nord este cel maritim, iar cel sudic este folosit de către pescarii locali. Acesta din urmă este și cel mai pitoresc loc de pe insulă. Pentru a-l vizita am traversat pe malul celălalt, traseul pe jos fiind de 15 minute.

 

În centrul insulei, Sanctuarul Santa Maria delle Grazie

 

Am urcat mai întâi până în „vârful” insulei Procida, la Terra Murata. Acolo este o platformă de observație cu vederi splendide peste întregul golf.

 

Ceva mai jos este via Panoramica, un loc de unde se văd cele mai frumoase priveliști cu portul din sud, cunoscut și ca golful Corricella

 

Vederea e splendidă cu Corricella

 

Am coborât apoi în port unde vederile sunt la fel de frumoase

 

Tura prin Procida la pas a durat două ore. Am revenit apoi în portul mare pentru a lua feribotul următor, spre Ischia. Acolo urma să rămânem restul zilei și peste noapte.

 

Următorul segment spre Ischia a fost mult mai scurt. Am mers cu un vas mare al companiei Caremar iar biletul a fost doar 7 euro

 

Pe mare, către insula Ischia. Drumul a durat doar 20 de minute

 

Intrarea în portul Ischia este foarte îngustă. Vaporul nostru mare s-a strecurat la limită printre diguri

 

După debarcare am luat-o la pas prin centrul pietonal al capitalei Ischia către hotel.

 

Magazine cu produse tradiționale locale

 

Băile termale vechi din Ischia. Insula este faimoasă pentru izvoarele sale termale, iar peste tot prin jurul insulei sunt centre spa cu piscine și izvoare cu apă caldă.

 

Cum spuneam, la Ischia rămâneam peste noapte. Am ales cazarea la un hotel elegant din centrul orașului. O cameră la Hotel Ulisse a costat doar 40 de euro pe noapte. În sezonul de vârf costă de 2-3 ori mai mult.

Partea mea preferată la hotel a fost terasa de pe acoperiș. De acolo, de sus am putut admira la masă, la soare, priveliștile superbe peste orașul Ischia și golful Napoli.

 

Castello Aragonese este unul dintre simbolurile insulei Ischia. Aveam vedere de la terasă direct spre el.

 

Chiar și în octombrie era lume pe plajele din Ischia iar unii dintre ei, mai curajoși, chiar făceau baie în mare.

 

După o pauză de relaxare la hotel am pornit la drum spre castel

 

Castello Aragonese este o fortificație veche de peste 2500 de ani construită pe o mică insulă stâncoasă din apropiere de orașul Ischia. Castelul a aparținut multor popoare care au ocupat Ischia de-a lungul timpului. Își ia numele de la perioada regelui Alfonso de Aragon, acesta fiind cel care a extins mult zidurile cetății și a construit podul de piatră ce leagă castelul de uscat.

 

Vederea castelului e impresionantă

 

Am intrat mai departe în castel. La casa de bilete am aflat că liftul care urcă în vârf este închis din motive de pandemie și se poate urca doar pe scări. Nu a fost totuși foarte greu, drumul nefiind foarte abrupt.

 

Sunt mai multe puncte de atracție marcate pe harta castelului. Sunt incluse aici biserici, turnuri, grădini și puncte panoramice.

 

Nu am fost foarte impresionat de clădirile castelului dar vederile de pe ziduri sunt fantastice

 

Turnul cel mai de sus

 

Am revenit la nivelul solului cu ceva febră musculară după atâta mers.

 

Mai departe am vrut să explorez mai multe locuri de pe insulă dincolo de capitala Ischia.

Insula Ischia este mult mai mare decât Procida. Are o suprafață de 46 km2 și o populație de 62.000 de locuitori. Marea majoritate a localităților sunt la malul mării, centrul fiind muntos, abrupt și parțial inaccesibil. Șoseaua principală a insulei este una circulară, de-a lungul coastei. Mai toate drumurile sunt șerpuite și înguste iar localnicii conduc ca nebunii.

Harta Ischia

 

Cea mai bună modalitate de a vizita insula este cu autobuzul. Am luat cu 4 euro un bilet care oferea călătorii nelimitate pentru o zi. Autogara principală este aproape de portul Ischia și de acolo se poate ajunge în mai toate punctele de interes.

 

Am mers mai întâi către extremitatea opusă a insulei, în sud-vest. Acolo se află satul Sant’Angello, unul din cele mai frumoase locuri din Ischia.

 

Se poate intra în sat doar pe jos sau cu vehicule electrice

 

Plaja din Sant’Angello este renumită în Ischia

 

Pe faleza din apropierea plajei sunt mai multe terase și restaurante cu vedere

 

Am poposit la una dintre terase pentru o gustare. Am ales Zingara, sandwich-ul cel mai renumit din Ischia făcut cu pâine de casă la cuptor, prosciutto crudo, mozarella, roșii și salată.

 

Nu mai era mult timp până la apusul soarelui. De aceea am plecat mai târziu, spre orașul Forio în extremitatea vestică a insulei. Acolo este locul perfect pentru a privi soarele coborând în mare.

 

Centrul vechi din Forio

 

Nimeni nu știe mai bine ca italienii să se bucure de soare la terase. Era un moment potrivit să poposim la masă pentru a servi un Aperol Spritz însoțit de gustări din partea casei.

 

Chiesa del Socorso, biserica de la malul mării din Forio este locul ideal pentru a privi apusul în Ischia

 

Vedere cu orașul Forio și muntele Epomeo

 

N-o să mă satur niciodată de privit apusuri la malul mării

 

Am sosit la hotel după lăsarea serii. Chiar și noaptea, vederea de la terasă era splendidă

 

Dimineața la cafea, gata pentru o nouă zi activă

 

Nu era inițial în planul meu să părăsesc dimineața Ischia dar pentru că văzusem deja majoritatea locurilor interesante, eram gata de plecare. Aveam timp  pentru a vizita încă o insulă – cea mai faimoasă dintre toate din golful Napoli: Insula Capri.

Exista o singură legătură directă către Capri. Un vapor de excursii de la compania Cpt. Morgan care pleca din Ischia la 9:30. Biletul aici a fost ceva mai scump (22 de euro) dar orarul era perfect.

 

După o oră și 15 minute pe mare am sosit în Marina Grande, superbul port din Capri

 

Capri este una din cele mai mari atracții ale Italiei. Era locul preferat de vacanță al Împăraților Romani, al Papilor de la Vatican sau al monarhilor europeni iar mai recent este locul unde multe mari vedete internaționale își petrec concediile.

Capri este una dintre locațiile de lux ale Italiei, cu prețuri la cazare sau restaurante multe peste cele din alte zone ale Italiei. Chiar și așa, insula Capri atrage milioane de turiști anual. Am fost acolo în afara sezonului și în perioadă pandemică și totuși afluenta de turiști era foarte mare, în special străini – americani și englezi.

Era a doua oară când soseam pe Capri. Dată trecută fusesem în luna martie pe o vreme rece și ploioasă, acum mă puteam bucura de peisajele insulei pe o vreme perfectă.

 

Grotta Azzurra (peștera unde se oglindește apa turcoaz) este una din cele mai mari atracții turistice din Capri. S-a întâmplat ca fix în momentul când am debarcat de pe vapor să trec pe la ghișeul care vindea excursii cu barca către peșteră. M-am obișnuit în călătorii să nu ratez o ocazie când o am în față, astfel că imediat am luat bilete și am plecat din nou pe mare.

 

Drumul spre Grotta Azzurra pe mare durează 15 minute cu barca rapidă

Se poate ajunge și pe pământ la peșteră dar e vorba de schimbat 2 autobuze + ceva mers pe jos, iar asta poate dura și jumătate de zi.

 

La intrare la Grotta Azzurra așteaptă barcagii. Doar ei pot intra în peșteră.

Excursiile din Marina Grande nu includ asta în tarif și de acolo trebuie luat un bilet separat. E un fel de capcană pentru turiști pentru că se ajunge la un preț foarte mare, dar… deh, e un loc care merită văzut măcar o dată

 

Pe barcă la intrarea în grotă. Masca e obligatorie, la fel și certificatul verde.

 

Culorile din interior sunt incredibile. De-a lungul plimbării de zece minute, barcagii fredonau cântece italiene

 

Înapoi spre Marina Grande

 

Insula Capri este una foarte abruptă. Pentru a ajunge în centrul orașului, sus pe deal, se poate urca pe câteva sute de scări, se poate lua autobuzul pe serpentine sau – cel mai comod și pitoresc – se poate lua funicularul.

 

Vederi din funicular. Tot drumul durează 5 minute

 

Piațeta din Capri este sufletul insulei

 

Acolo se pot găsi la orice oră sute de turiști aliniați la poze și selfie-uri

 

Mini-autogara este la 2 pași de piață. De acolo, se pot lua autobuze spre Anacapri (satul de sus, de la munte) sau spre Marina Piccola (portul din partea opusă a insulei)

 

Harta insulei Capri

 

Am ales să cobor la Marina Piccola pe jos, pentru o mini-drumeție

 

Traseul pe scări se face în aproximativ 20 de minute. La coborâre e mai ușor. Nu l-as recomanda nimănui la urcare

 

Vederea cu plajele de la Marina Piccola e extraordinar de frumoasă.

 

Cele trei stânci din mare se numesc Faraglioni

 

Am rămas la relaxare la superba plajă de le Torre Sarracena

 

Muntele văzut de pe plajă

 

La întoarcere am luat autobuzul înapoi spre centrul Capri.

 

Înapoi la Piațeta aș fi vrut să mai ajung și pe munte la satul Anacapri, de unde se poate urca cu telecabina pe Monte Solaro. Dar nu mai era timp. Era cazul să merg în port pentru a prinde avionul din Napoli.

 

M-am mulțumit cu o ultimă vedere cu peisajele superbe peste Capri

 

Înapoi în Marina Grande

 

Pe feribotul rapid spre Napoli mi-am luat la revedere de la Capri

 

Navigând pe lângă marele Vezuviu. Traversarea spre Napoli a durat 50 de minute

 

Traseul pe insule a fost superb, dar a fost un adevărat maraton. Recomand oricui să-l facă, dar nu în 2 zile ca mine, ci cel puțin 3-4. Pentru doar un weekend, puteți alege să stați doar pe una dintre insule. Capri este cea care iți ia ochii, dar mie mi s-au părut atât Ischia cât și Procida cel puțin la fel de frumoase.

Înapoi în Napoli la Castel Nuovo. De acolo am luat autocarul spre aeroport

 

Aeroportul din Napoli

 

Îmbarcarea spre casă la finalul unui weekend plin.

 

La revedere, Napoli!