Island hopping în Caraibe (3) – Excursii pe St. Barth’s și Anguilla

Am avut ocazia pe parcursul concediului nostru pe insula Saint Martin să facem excursii spre insulele vecine. Cele mai accesibile insule, ce puteau fi vizitate într-o singură zi, erau Saint Barth’s și Anguilla. Am reușit să ajungem în ambele și am petrecut câte o zi foarte frumoasă pe fiecare.

Cele 2 insule sunt extraordinar de diferite: St. Barth’s este un departament francez de peste mări preferat mai ales de turiști tineri, în special americani, iar Anguilla este un teritoriu britanic, loc favorit pentru familii și pensionari din Europa.

St Barth’s este una din cele mai renumite insule din Caraibe, un loc cu multe cluburi de noapte, magazine de fițe și vile luxoase. Este destinația preferată a vedetelor, un fel de Ibiza sau Mykonos al Americii Centrale.

Anguilla, în schimb este locul unde merg turiști care vor să petreacă un concediu în liniște totală. Anguilla este un loc unde mergi să te deconectezi pe plaje pustii și să uiți de lume. A fost foarte interesant pentru noi să le vizităm în zile consecutive și să simțim diferențele imense pe pielea noastră.

Harta insulelor vecine St. Martin

Către ambele insule am plecat din Marigot, portul din partea franceză a St. Martin. Trecerea cu feribotul spre Gustavia, principalul port din St. Barth’s, a durat cam o oră, iar spre Anguilla doar 25 de minute.

Biletele le-am luat în avans pentru că exista riscul ca locurile să fie epuizate. Pentru St. Barth’s am ales o plecare pe la 9 dimineața și întoarcerea seara pe la 7. Cu o oră înainte de plecare eram deja în portul Marigot.

Chiar dacă mergeam dintr-un teritoriu francez în altul, tot am trecut prin controlul pașapoartelor înainte de îmbarcare.

Traversarea canalului St. Barthelemy pe mare poate fi o experiență foarte neplăcută. Când e vânt puternic valurile sunt foarte mari. Am citit de altfel multe review-uri de la oameni care li s-a făcut rău pe vas, chit că aveau puțin rău de mare sau deloc. Vântul bate de obicei dinspre est, de aceea drumul în direcția St. Barth’s este cel mai dificil. Pentru a evita astfel de probleme, am căutat special o zi cu vânt mai slab pentru a merge în St. Barth’s.

Marea a fost foarte liniștită pe drumul nostru și n-am avut nicio problemă cu valurile. Am prins în schimb o furtună tropicală în larg. Dintr-o dată ne-a acoperit o perdea de ploaie torențială și vizibilitatea a devenit aproape zero. Pentru câteva momente am zis că o să fim acoperiți de apă, dar la fel de repede cum a venit ploaia a și trecut mai departe.

Astfel era deja senin când soseam la St. Barth’s după o oră pe mare.

Debarcând în portul Gustavia, printre iahturi de lux

Încă de la Marigot am rezervat un pachet turistic. Adică am luat nu doar biletele de vapor dus-întors ci și o mașină închiriată pentru cele 8 ore pe care le petreceam pe insulă. Tot pachetul a costat 150 de euro pentru noi doi. Am fost așteptați chiar în port de un microbuz și transportați la locația cu mașini de lângă aeroport.

Am luat repede mașina și am plecat să explorăm insula. 8 ore sunt mai mult decât suficiente pentru a ajunge peste tot în St. Barth’s unde orice loc se află la maxim 20 de minute de mers.

St. Barth’s este o insulă vulcanică micuță de doar 25 de kilometri pătrați. Zece mii de suflete locuiesc pe insulă permanent și se spune că cel puțin un sfert dintre ei sunt milionari. Lista vedetelor cu case pe St. Barth’s e lungă și include pe Beyonce și Jay-Z, surorile Kardashian, Jeff Bezos, Roman Abramovici, Gwen Stefani sau Usher. Sunt sute de proprietăți scumpe pe insulă, vile luxoase construite chiar pe plajă.

Insula a fost descoperită în 1493 chiar de Cristofor Columb și a fost denumită în spaniolă San Bartolomeo. Francezii au construit prima colonie acolo abia două secole mai târziu. În mod ciudat, francezii au dat insula Suediei în secolul 18 în schimbul unor beneficii economice. Capitala a fost redenumită Gustavia (în onoarea regelui suedez Gustaf al 3-lea) și mai multi coloniști scandinavi au venit pe insulă. Suedezii nu au reușit să facă mare lucru cu ea și au vândut-o înapoi Franței în 1878. A fost singura colonie pe care a avut-o Suedia vreodată. De atunci, Saint Barthelemy – cum îi spun francezii – a făcut parte din regiunea Guadeloupe până la separarea votată prin referendum în 2012. St. Barth’s a rămas un departament francez independent și a reușit să își construiască o imagine de destinație exclusivistă.

Turul nostru a început pe coasta de nord. Acolo sunt mai multe golfulețe liniștite cu plaje care mai de care mai frumoase, precum Anse Lorient, Anse Marigot, Grand și Petit Cul-de-Sac. Toate au vile și resorturi construite chiar la malul mării. Teoretic, plajele acestea sunt publice, dar practic sunt accesibile exclusiv pentru cei cazați în apropiere. Mai jos o imagine de pe Petit Cul-de-Sac.

Cimitirul din Lorient este un loc chiar unic, cu morminte albe așezate direct pe nisip, decorate cu sute de flori. Este un loc unde se odihnesc mai multi rezidenți faimoși ai insulei.

Mormântul lui Johnny Halliday, faimos star al muzicii franceze și iubitor al insulei St. Barth’s, a devenit un fel de loc de pelerinaj pentru fanii săi.

Pe partea de sud a insulei sunt plaje mari, sălbatice și neamenajate. Am mers întâi la cea mai întinsă dintre ele: Plage de la Saline. Aceasta este parte a unei rezervații naturale, într-o fostă zonă unde se decanta apa pentru a obține sare.

Zona e plină de broaște țestoase, iar în drum spre parcare a trebuit să mergem încet și să le lăsăm să treacă strada.

Pentru a ajunge la Plage de la Saline am mai trecut peste niște dune de nisip înalte. Apoi ni s-a deschis peisajul frumos al plajei.

Nu am rămas însă pentru că plaja are o mare problemă. Nu există pic de umbră și nici umbrele de închiriat, deci era imposibil să rămânem acolo sub soarele fierbinte.

Am găsit în apropiere, o altă plajă, mult mai aproape de ce căutam noi. Anse Gouverneur este o plajă la fel de mare și frumoasă, doar că este înconjurată de palmieri și există destulă umbră.

Acolo am rămas mai mult să facem o baie în mare și să ne odihnim la umbra palmierilor.

Masa de prânz am servit-o la un local celebru. Niki Beach este una din locațiile preferate de vedete în St. Barth’s.

Asa era atmosfera în toiul zilei la restaurantul Niki Beach

Masa a fost foarte bună, iar nota de plată n-a fost chiar cât ne așteptam de mult

Siesta am făcut-o pe plaja complexului, una absolut superbă

Eram vecini cu Eden Rock, un resort renumit în jurul lumii. Locul a fost făcut faimos încă de acum un secol de familiile Rothschild și Rockfeller care petreceau vacanțele acolo, dar și de Greta Garbo sau Howard Hughes. O cameră acolo costă câteva mii de dolari pe noapte.

Mi-a plăcut mult indicatorul ăsta. Grijile sunt departe!

Flori de monoi peste tot prin complex

Aeroportul din St. Barth’s se află în apropiere, într-un cadru natural splendid. Din lipsă de spațiu, pista este una foarte scurtă și nu pot ateriza acolo decât avioanele mici. Bogații ajung direct aici cu avioanele private, iar oamenii normali sosesc în St. Martin și iau o conexiune de acolo.

După amiază am revenit în capitala Gustavia să dăm o tură prin port

Portul din Gustavia

Restaurantul Bagatelle din Gustavia, un alt faimos local de fițe

Vechea biserică construită de suedezi

La plimbare pe străzile din St. Barth’s am intrat în câteva magazine. Prețurile sunt imense. Am găsit câteva tricouri drăguțe dar și pe acelea am dat o groază de bani.

Prada, Gucci, Bulgari… cam astea sunt magazinele din Gustavia

Mai târziu a sosit vaporul și ne-am îmbarcat pentru întoarcerea spre St. Martin

Ne luăm la revedere de la St. Barthelemy

A fost o plimbare scurtă dar foarte frumoasă. Pentru a încheia ziua perfect, am prins un apus splendid pe mare înainte de revenirea pe St. Martin

Într-o altă dimineață am revenit la portul din Marigot. De data aceasta, destinația era Anguilla. Am procedat la fel, am luat bilete pentru o plecare dimineața pe la 10 și întoarcere după amiaza.

Anguilla este mult mai aproape de Marigot. Traversarea mării durează aproximativ 25 de minute. Chiar dacă am mers cu un vapor mult mai mic decât cel spre St. Barth’s, cred că au fost mai mulți pasageri pe acesta. Barca a plecat încărcată la capacitate maximă.

Traversarea a fost lină iar la scurt timp am sosit în portul din Anguilla.

Insula este o posesiune britanică, iar la intrare am trecut printr-un control strict al bagajelor și am primit și o stampilă în pașaport.

Nici pe Anguilla nu ne-am fi putut deplasa fără o mașină. Aici nu închiriasem în avans, dar am găsit mașini de închiriat direct în port la un preț foarte convenabil: 40 de dolari/zi. A fost mult mai bine așa ținând cont că un taxi doar dus spre capitală de exemplu ar fi costat mai mult de atât. Plus că puteam astfel explora mai multe locuri de pe insulă.

Insula Anguilla are o formă atipică. Este lungă și foarte îngustă. Are vreo 25 de kilometri lungime și cel mult 3 kilometri pe lățime. Este o insulă plată cu cel mai înalt punct având 70 de metri peste nivelul mării. Principala șosea a insulei este cea care o traversează de la un capăt la altul. Spaniolii au botezat-o Anguilla (adică țipar) tocmai datorită formei ei, asemănătoare cu acest pește.

Am poposit întâi la un hipermarket pe drum să ne facem câteva cumpărături. Am observat două lucruri acolo: 90% din produse sunt importate din S.U.A. iar prețurile mi s-au părut semnificativ mai mici decât pe Antilele Franceze.

Am mers întâi până la capătul de sud al insulei. Acolo am dat de un grup de turiști care făcea un tur cu mașini mini-Moke colorate. Le-am urmat până la atracția principală de acolo: Anguilla Arch, un arc natural peste mare.

Anguilla Arch, un loc natural frumos

Drumul nostru a continuat spre Sandy Ground, un orășel la jumătatea coastei de nord.

Numele este elocvent. Vederi din portul de la Sandy Ground.

Mai la nord, un alt port frumos: Island Harbour

Dacă nu v-ați dat seama deja, Anguilla nu are cine știe ce atracții turistice majore. Totuși, dacă ar fi un loc care trebuie neapărat vizitat pe insulă acela este Shoal Bay.

Shoal Bay se află pe coasta de nord și include cea mai frumoasă plajă din Anguilla, protejată de un lung recif de corali. În zonă sunt câteva pensiuni și restaurante elegante.

Flori in curtea unei pensiuni

Shoal Bay Beach te lasă cu gura căscată încă de la prima vedere, arată absolut fantastic. Unii spun că aceasta ar fi cea mai frumoasă plajă din Caraibe. Nu știu dacă e chiar așa dar cu siguranță n-am mai văzut în regiune o plajă atât de frumoasă și în același timp atât de goală.

Reciful de corali este la vreo o sută de metri în larg. La mal se strânseseră ceva sargase (alge) dar dincolo de ele apa era de o claritate perfectă. Locul e perfect pentru snorkeling.

Nisipul era fin ca făina. Picioarele se afundau ușor în el la malul mării.

Am zis că e prea frumos să mai plecăm altundeva. Am închiriat un șezlong și am petrecut restul zilei pe plajă sub umbrelă.

Vederi de pe Shoal Bay Beach, una din cele mai frumoase plaje pe care am ajuns.

Tot acolo am servit masă la o terasă în apropiere. Eu am comandat specialitatea locală: Crayfish . Aceștia sunt un fel de homari de apă dulce.

La întoarcere spre port am trecut prin capitala The Valley. Mi s-a părut un orășel foarte liniștit și puțin interesant din punct de vedere turistic. La o intersecție din centru se află semaforul, singurul din Anguilla.

Înainte de lăsarea serii am ajuns în port pentru drumul de întoarcere spre St. Martin. La ieșire din Anguilla a trebuit să achităm o taxă portuară.

Am părăsit Anguilla cu gândul că poate aș mai vrea să ajung acolo după ce ieșim la pensie. Anguilla e o destinație bună să te relaxezi total pe plaje superbe și pustii.

Mai târziu a sosit și ziua plecării din St. Martin. Am zburat de pe aeroportul Princess Julianna cu un zbor WinAir spre St. John’s, aeroportul principal din Antigua și Barbuda.