Deasupra Alpilor (1) – Trenul Jungfraujoch, Top of Europe

Nu am ascuns niciodată că iubesc munții. Ador drumețiile, traseele montane și mă bucur de fiecare dată când ajung să îi văd. Chiar și când merg pe vreo insulă sau o plajă tot găsesc vreo stâncă pe care să mă cațăr iar din city-break-urile pe care le fac nu lipsește urcarea în cel mai înalt turn sau pe vreun deal de unde se vede panorama de sus. Fie că vorbim de Carpații noștri sau de alte masive montane din afara țării, acolo mă simt cel mai bine.

Cred că cel mai frumos peisaj montan din lume este în Alpi. I-am tot văzut în mai multe călătorii, din Germania până în Italia, din Austria până în Franța și, desigur, în Elveția – țara cu cel mai frumos peisaj montan din lume.

Vara trecută mi-am propus ca într-un weekend să ajung pentru prima dată pe două din cele mai faimoase vârfuri din Alpi, Jungfrau și Mont Blanc.

Nu mă refer evident la o escaladare pentru că nu am pregătirea necesară, ci la ascensiunea lor cu două dintre cele mai faimoase mijloace de transport montan: Jungrafujoch, trenul care urcă pe cea mai înaltă cale ferată din Europa și faimoasa telecabină din Chamonix spre Aiguille du Midi, aproape de vârful Mont Blanc.

Am mers în august, luna când sunt cele mai bune șanse de vreme frumoasă în Alpi, iar traseul prin Alpi l-am început și l-am terminat de la Geneva. Acolo am zburat și de acolo am închiriat o mașină.

Centrul Genevei, unul din cele mai cochete orașe elvețiene.

N-am zăbovit prea mult prin Geneva, dar tot am urcat în turul catedralei pentru a vedea orașul de sus – cum spuneam și mai sus, dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care l-aș face când vizitez un oraș, acesta ar fi.

Vedere peste lacul Geneva și faimosul Jet d’Eau

Am închiriat o mașină din partea elvețiană a aeroportului Geneva. Cu aceasta urma să mergem prin Elveția și Franța, spre două din cele mai frumoase stațiuni montane ale lor: Lauterbrunnen și Chamonix

Destinația primei zile era Lauterbrunnen. De la Geneva sunt 230 de kilometri până acolo. Drumul e rapid fiind aproape integral pe autostradă. După 2 ore de condus eram la munte.

Am făcut un prim popas la Spiez, într-un cadru natural splendid pe malul lacul Thun

Biserica din Spiez

Orășelul Spiez este renumit pentru castelul cu același nume. Castelul a fost construit în secolul 10 într-unul din cele mai frumoase locuri din cantonul Berna.

Am făcut un scurt tur al castelului. Câteva camere păstrează stilul vechi original, altele sunt decorate în stil baroc.

Castelul merită vizitat doar pentru vederea din turn – este absolut genială

De la coada lacului Thun am părăsit drumul principal și am făcut dreapta spre Lauterbrunnen. Acest sat este unul dintre cele mai vizitate locuri din Elveția iar pe drum am dat de ceva trafic.

Lauterbrunnen, cel mai frumos sat elvețian

Am făcut mai întâi o oprire dincolo de Lauterbrunnen la cascadele Trummelbach. Acestea sunt singurele cascade dintr-un ghețar din lume amenajate cu lift subteran, platforme, tuneluri și trasee turistice. Cascadele sunt formate de apa ghețarilor din Jungfrau și au un debit de până la 20.000 de litri/secundă.

Liftul ce duce în centrul cascadelor este de fapt un funicular foarte abrupt

Tunelurile săpate permit explorarea îndeaproape a cascadelor din inima muntelui. Altfel, acestea sunt imposibil de observat din exterior. Se întâmplă uneori vara ca debitul creat de topirea ghețarilor să fie atât de mare încât locul să devină periculos iar accesul să se închidă vizitatorilor

Trumellbach este un loc extraordinar. Senzația este că te afli în interiorul unei centrifuge uriașe. Cascadele sunt pe mai mult niveluri, fiecare având o platformă de observație.

Nu am multe imagini care să reprezinte mai bine măreția acestui loc. Pe lângă imensitatea locului impresionează și freamătul constant al vâltorii de ape. Zgomotul este puternic și senzația este că se cutremură tot muntele.

Vederea de deasupra Trumellbach

Am revenit apoi în Lauterbrunnen unde am lăsat mașina în parcarea supra-etajată din centrul orașului.

Gara Lauterbrunnen se află la doi pași de parcare. De acolo urma îmbarcarea spre Jungfraujoch.

Jungfrau (în traducere liberă „tânăra fată” sau „fecioara”) este cel mai înalt vârf din această parte a Elveției (4158 m). Jungfraujoch („șaua fecioarei”) este calea ferată care urcă până la 3454 de metri, cea mai înaltă din Europa.

Trenul Jungfraujoch pornește de la gara Kleine Scheidegg la peste 2000 de metri și după un traseu în mare parte săpat în munte ajunge la platoul dintre vârfurile Jungfrau și Munch. La Kleine Scheidegg se ajunge tot cu trenul care pleacă din Interlaken fie prin Lauterbrunnen, fie pe valea vecină prin Grindelwald.

Mai jos este o hartă care prezintă regiunea și traseul feroviar.

Să merg cu Jungfraujoch a fost un vis pentru mine mult timp. Acum că ajungeam la Lauterbrunnen trebuia neapărat să o fac. Nu am avut rezervare din timp dar am reușit să găsesc bilete pentru o plecare imediată pe traseul Lauterbrunnen – Kleine Scheidegg – Jungfraujoch și retur. Costul biletului a fost imens: 221 de franci. A fost cel mai scump bilet de tren pe care l-am luat vreodată.

La drum spre culmele Alpilor! Am plecat din Lauterbrunnen la altitudinea de 800 de metri și aveam de urcat peste 2600 de metri.

Peisajul pe care îl parcurge trenul este extraordinar de frumos. Vedere peste valea Lauterbrunnen

Trenul a făcut o primă oprire la Wengen. Chiar acolo aveam cazarea în acea noapte. Bagajele însă le-am lăsat la mașină în Lauterbrunnen, urmând să cobor seara cu trenul pentru a le lua. Wengen (aflat la 1270 m alt.) este accesibil doar cu trenul, accesul auto fiind închis.

Mai departe de pe drum, aici Wengen văzut de sus

Se văd vârfurile Alpine: Jungfrau și Munch

După 40 de minute am sosit la gara Klein Scheidegg la 2061 m, pe un platou la înconjurat de vârfuri înalte.

Aici schimbam trenurile și am avut 15 minute până la următoarea plecare. Oprirea a fost numai bună pentru a admira peisajul și pentru câteva poze.

Îmbarcarea în cel mai faimos tren al Elveției: Jungfraujoch Bahn

Plecam la drum spre Jungfrau

Am stat într-un vagon confortabil și deloc aglomerat

Mulți vin la Kleine Scheidegg pentru a porni în drumeție. Sunt o mulțime de trasee amenajate de acolo.

Vacile admiră și ele peisajul

Ultima parte din traseu este exclusiv printr-un tunel de peste 7 kilometri săpat în munte. Nu ar fi fost nici posibil tehnic altfel pentru că munții sunt foarte abrupți, încărcați de zăpadă cea mai mare parte din an și cu pericol de avalanșe în restul anului.

Trenul face o oprire la urcare la 3100 de metri. Pauza scurtă e necesară pentru ca trenurile în urcare și coborâre să treacă unul pe lângă altul.

Elvețienii știu să aibă grijă de confortul turiștilor astfel că aici s-au săpat camere cu vedere spre ghețari.

Vederea de la geam

După jumătate de oră am sosit la capătul traseului: Șaua Fecioarei la 3454 m altitudine. Am urcat foarte mult într-un timp scurt, dar nu am avut nicio problemă cu altitudinea.

Sunt multe lucruri de făcut la Jungfraujoch. Se poate vizita muzeul istoric și palatul de gheață, se poate urca pe platforma de observație, se poate manca la restaurante și se pot face plimbări și sporturi de iarnă când vremea permite. Iar vremea… era splendidă!

Observatorul astronomic de la Jungfraujoch

Vederi de pe platforma de observație

Vârful Jungfrau

Uriașul ghețar Aletsch

Mai departe am ieșit la plimbare prin zăpadă chiar pe ghețar în zona Snow Fun Park

Se pot practica tot felul de sporturi aici: de la schi fond, la plimbări cu sania și chiar cu tiroliana.

Am continuat turul cu o proiecție a istoriei Jungfraujoch. Tunelul a fost început la finalul secolului 18 la inițiativa antreprenorului local Adolf Zeller și terminat 16 ani mai târziu în 1912. Construcția a fost una extrem de dificilă cu multe accidente și schimbări în proiect, iar la final inaugurarea sa a fost o adevărată sărbătoare pentru cantonul Berna și întreaga Elveție.